MONOGRAFIE OCUPA ŢIONALĂ

1. MONOGRAFIE OCUPAŢIONALĂ SUDOR AUTOGEN

2. STRUCTURA UNEI MONOGRAFII OCUPAŢIONALE

3. 1.NATURA ACTIVITĂŢII1.1. Descrierea activităţilor specifice ocupaţiei Ocupaţia de sudor autogen face parte din categoria ocupaţiilor dominante. Ea se referă la activitatea de asamblare prin lipire la cald a unor piese metalice sau dezasamblarea prin tăiere cu aparatul de sudură autogenă. Această ocupaţie poate fi practicată în toate domeniile în care se utilizează structuri metalice: • construcţiile de maşini şi utilaje; • transporturi; • fabricarea navelor maritime; • service-uri; • unităţi de întreţinere a utilajelor agricole; • ateliere de tinichigerie şi lăcătuşerie; • îmbinarea tronsoanelor metalice de transport a lichidelor şi gazelor etc.

4. Ocupaţia presupune : • debitarea părţilor care urmează să fie asamblate şi finisarea capetelor care trebuie îmbinare prin sudură autogenă; • respectarea cotelor pieselor care trebuie asamblate conform schiţelor tehnologice şi instrucţiunilor tehnologice; • punerea în operă, respectiv lipirea prin sudură autogenă a subansamblelor; • autocontrolul modului în care s-a realizat îmbinarea prin sudură şi prin utilizarea aparatelor de măsură şi control a calităţii îmbinărilor; • finisarea părţilor sudate; • trimiterea spre verificare şi etalonare a pieselor asamblate către specialistul metrolog. În cazul dezasamblărilor, nivelul exigenţial se păstrează doar dacă aceste operaţiuni sunt realizate în scopul refolosirii subansamblelor sau al materialelor rezultate.

5. În exercitarea acestor atribuţii sunt implicate şi alte activităţi care se referă la : • identificarea elementelor tehnice şi a cotelor după desenul tehnic de execuţie • identificarea neconformităţilor pieselor sau materialelor care trebuie asamblate şi utilizarea în procesul de sudură numai a acelora care corespund standardelor de calitate • utilizarea documentaţiilor tehnice aprobate • cunoaşterea aparaturii de sudură autogenă, verificare acesteia şi utilizarea ei numaidacă este etalonată • trimiterea aparaturii neetalonate sau nefuncţionale spre remediere şi etalonare • respectarea normelor de tehnica securităţii muncii şi a măsurilor de pază contra incendiilor.

6. 1.2. Sarcinile de serviciu în ordinea importanţei lor • respectarea prevederilor sistemului de management al calităţii cuprinse în manualul calităţii şi în procedurile de sistem şi operaţionalitate existente; • asigurarea informaţiilor specifice activităţii, la solicitarea şefului ierarhic; • păstrarea unui climat de disciplină la locul de muncă; • cunoaşterea, respectarea şi aplicarea procedurilor şi instrucţiunilor specifice locului de muncă; • asigurarea consumurilor reduse de materiale şi prevenirea risipei de materii prime, materiale, resurse şi energie; • executarea lucrărilor în condiţiile respectării calităţii execuţiei, conform specificaţiilor tehnice; • însuşirea cunoştinţelor necesare procesului tehnologic; • respectarea succesiunii secvenţiale a operaţiilor tehnologice prevăzute în specificaţiile tehnice; • executarea operaţiilor de verificare, control, testare /încercări.

7. 2.TIPOLOGIA SOLICITĂRILOR2.1.Tipurile de activităţi şi importanţa lor în practicarea ocupaţiei Colectarea, evaluarea şi asimilarea informaţiilor în munca sudorului autogen se referă la: • consultarea desenului tehnic sau a planului de lucru pentru cunoaşterea caracteristicilor tehnice ale pieselor care trebuie realizate prin îmbinări • acumularea informaţiilor privind succesiunea operaţiilor tehnologice de realizare a sudurii • cunoaşterea caracteristicilor materialelor care trebuie asamblate prin lipire la cald. Relaţiile de comunicare/interacţiune se referă la: • organizarea lucrului în echipă • administrarea şi gestionarea resurselor de materii prime şi materiale ale echipei. Activităţile de tip intelectual implicate în munca specifică acestei ocupaţii: • evaluarea informaţiilor privind tehnologia sudurii • analiza desenelor tehnice şi specificaţiilor tehnologice • cunoaşterea materialelor şi a caracteristicilor lor de îmbinare. Realizarea sarcinilor de lucru presupune: • activităţi care implică efort fizic moderat şi intens • manevrare de obiecte • operare cu echipamente • controlul modului de funcţionare a echipamentelor de lucru.

8. 2.2.Abilităţile necesare practicării ocupaţiei • Practicarea acestei ocupaţii presupune abilităţi intelectuale care vizează rapiditatea gândirii, memorarea şi atenţia selectivă. • Din categoria abilităţilor fizice sunt considerate ca importante în activitatea sudorului autogen îndemânarea/dexteritatea manuală, precizia şi acurateţea mişcărilor, efortul fizic susţinut, coordonarea fizică • Sudorul are nevoie de acuitate vizuală deosebită.

9. 2.3. Competenţele necesare practicării ocupaţiei • În munca sudorului autogen preponderente sunt competenţele tehnice care decurg din necesitatea de a utiliza echipamentele speciffice de lucru, testarea şi acţionarea lor. • Un alt nivel de competenţă se referă la identificarea sarcinilor de lucru şi la adoptarea soluţiilor de lucru în conformitate cu tehnologie adoptată. • În măsura în care sudorul autogen conduce echipe de lucru, nivelul competenţelor sale se extinde şi asupra coordonării activităţii şi folosirea abilităţilor sale de persuasiune.

10. 2.4. Condiţiile psiho-sociale ale mediului de muncă • Sudorul autogen are munca organizată în program de lucru normal, desfăşurată în zilele lucrătoare, pe bază de contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată. • Munca sa se desfăşoară la unitate cu sediu fix, fără deplasări de seviciu şi este considerată obositoare din punct de vedere fizic. • Condiţiile de muncă sunt caracterizate ca fiind dificile, cu temperaturi extreme – fie excesiv ridicate, fie frig, aer poluat, praf şi emanaţii de gaze, murdărie şi zgomot. În plus, solicitări de efort fizic static în posturi corporale incomode. • Condiţiile de muncă sunt apreciate ca neschimbate în ultimii 10 ani. • Afecţiunile pulmonare de tip TBC sunt considerate boli profesionale specifice acestei ocupaţii. Controalele medicale periodice ale practicanţilor acestei ocupaţii au evidenţiat o scădere a incidenţei acestor boli în ultimii 10 ani, acest lucru fiind pus mai mult pe seama conştientizării periodicităţii controalelor şi tratamentelor aplicate la timp decât prin îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. Muncitorilor sudori li se distribuie doze zilnice de lapte ca „antidot”, deşi în lupta de eradicare a maladiilor profesionale ar fi mai eficiente măsurile de ameliorare a mediului de muncă. • Mai sunt frecvente la practicanţii acestei ocupaţii afecţiunile oculare, acestea agravându-se în cazul neutilizării măştilor sau ochelarilor de protecţie absolut indispensabili acestei munci. • Nu contează sexul persoanelor care practică această ocupaţie. • Stimulările financiare pe criterii de performanţă sunt considerate oportune în strategia de motivare şi cointeresare a muncitorilor care practică această ocupaţie.

11. 3.EVALUĂRI ALE SCHIMBĂRILOR ÎN CONŢINUTUL MUNCII, PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG 3.1. Schimbările intervenite în conţinutul muncii în ultimii 5 ani şi cauzele care le-au generat În ultimii 5 ani nu s-a schimbat conţinutul muncii specific acestei ocupaţii 3.2. Factorii care au condus la schimbarea conţinutului activităţii în ultimii 10 ani Creşterea productivităţii muncii corespunzător creşterii competiţiei au reprezentat un potenţial factor de schimbare a conţinutului muncii, dar numai în ceea ce priveşte modul de organizare a activităţilor. 3.3. Potenţialele schimbări ale conţinutului muncii în următorii 5 ani şi motivaţia acestora Este posibil ca adoptarea standardelor europene privind protecţia muncii să conducă la o schimbare în conţinutul muncii, în sensul adoptării altor soluţii tehnice de sudură decât cea autogenă

12. 4. NIVELE DE PREGĂTIRE ŞI PERFECŢIONARE 4.1.Profesiile persoanelor care exercită această ocupaţie • Persoanele care exercită această ocupaţie sunt sudori autogen, tinichigii, lăcătuşi, lăcătuşi mecanici, tinichigii auto. 4.2.Cunoştinţele specifice necesare practicării ocupaţiei • Pentru executarea activităţilor specifice acestei meserii sunt necesare cumoştinţe de nivel elementar din domeniul fizicii şi chimiei, proiectării (desen tehnic) şi mecanicii. • Exigenţele privind nivelul mediu al cunoştinţelor necesare se referă la aspectele de tehnologie a sudurilor şi domeniul construcţiilor metalice. 4.3.Nivelul de educaţie necesar practicării ocupaţiei şi evoluţia acestuia • Exigenţele privind nivelul minim de educaţie necesar în practicarea acestei ocupaţii nu s-a modificat în intervalul de timp din 1990 până în prezent. Practicanţii acestei ocupaţii sunt absolvenţi ai şcolilor de ucenici, de arte şi meserii şi şcoli profesionale. 4.4.Necesităţi de pregătire/specializare • Se apreciază că pentru dobândirea cunoştinţelor necesare practicării ocupaţiei de sudor este necesară pregătirea de lungă durată în şcoli profesionale de 2 ani, precum şi specializarea pentru obţinerea autorizaţiei ISCIR.

13. 5.OCUPAŢII ÎNRUDITE • Lăcătuş, tinichigiu, montator, instalator. • Relaţii între ocupaţii – lanţuri ocupaţionale • Sudorul autogen primeşte sarcini de lucru de la maistrul sudor sau tehnolog şi materialele care trebuie sudate sau dezmembrate de la strungari, lăcătuşi, tinichigii • În aval, relaţia este cu muncitorii necalificaţi şi cei din activităţi auxiliare sau administrative.

14. 6.CONCLUZII Ocupaţia de sudor autogen – COR 721202 - face parte din categoria ocupaţiilor dominante. Ea se referă la activitatea de asamblare prin lipire la cald a unor piese metalice saudezasamblarea prin tăiere cu aparatul de sudură autogenă. Această ocupaţie poate fi practicată în toate domeniile în care se utilizează structuri metalice: • în construcţiile de maşini şi utilaje, • în transporturi, • la fabricarea navelor maritime, • în service-uri, • în unităţi de întreţinere a utilajelor agricole, • în ateliere de tinichigerie şi lăcătuşerie, • laîmbinarea tronsoanelor metalice de transport a lichidelor şi gazelor etc. Colectarea, evaluarea şi asimilarea informaţiilor în munca sudorului autogen se referă la: consultarea desenului tehnic sau a planului de lucru pentru cunoaşterea caracteristicilor tehnice ale pieselor care trebuie realizate prin îmbinări, acumularea informaţiilor privind succesiunea operaţiilor tehnologice de realizare a sudurii, cunoaşterea caracteristicilor materialelor care trebuie asamblate prin lipire la cald. Realizarea sarcinilor de lucru presupune activităţi care implică efort fizic moderat şi intens, manevrare de obiecte, operare cu echipamente, controlul modului de funcţionare a echipamentelor de lucru (echipamente de sudură autogenă, prese, tuburi de oxigen, echipamente de protecţie şi măşti).

15. Condiţiile de muncă sunt caracterizate ca fiind dificile, cu temperaturi extreme – fie excesiv ridicate, fie frig, aer poluat, praf şi emenaţii de gaze , murdărie şi zgomot. În plus, solicitări de efort fizic static în posturi corporale incomode. • Condiţiile de muncă sunt apreciate ca neschimbate în ultimii 10 ani. • Afecţiunile pulmonare de tip TBC sunt considerate boli profesionale specifice acestei ocupaţii. Controalele medicale periodice ale practicanţilor acestei ocupaţii au evidenţiat o scădere a incidenţei acestor boli în ultimii 10 ani, acest lucru fiind pus mai mult pe seama conştientizării periodicităţii controalelor şi tratamentelor aplicate la timp decât prin îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. • Muncitorilor sudori li se distribuie doze zilnice de lapte ca „antidot”, deşi în lupta de eradicare a maladiilor profesionale ar fi mai eficiente măsurile de ameliorare a mediului de muncă.

16. Exigenţele privind nivelul minim de educaţie necesar în practicarea acestei ocupaţii nu s-a modificat în intervalul de timp din 1990 până în prezent. Practicanţii acestei ocupaţii sunt absolvenţi ai şcolilor de ucenici, de arte şi meserii şi şcoli profesionale. Elemente de profil : • minim curs de calificare ca sudor sau şcoală profesională şi atestat • rezistenţă la efort fizic mediu, dar de durată • atenţie concentrată un timp îndelungat • robusteţe fizică • intuiţie tehnică • vedere bună • coordonare şi reacţie de tip rapid Strategiile de motivare şi stimulare în munca sudorului autogen ar trebui să fie orientate pentru ameliorarea condiţiilor de muncă şi îmbunătăţirea dotării tehnice şi cu mijloace de protecţie. Mai mult, practicanţii acestei ocupaţii ar trebui cuprinşi în programe de monitorizare sanitară, de profilaxie a îmbolnăvirilor profesionale.

17. Vă mulţumesc!