SFÂNTUL IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA

1. SFÂNTUL IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA BUCURĂ-TE, SFINTE IOANE, MARE MUCENICE A LUI HRISTOS !

2. „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!”(Psalm 67, 36). Sfinţenia şi frumuseţea umană spirituală îşi găseşte desăvârşirea în frumuseţea duhovnicească a Sfântului. Sfântul trăieşte viaţa sa şi a lumii întregi ca dar frumos al lui Dumnezeu Cel Preafrumos şi Suprafrumos. Sfântul devine un chip al Frumuseţii divine, o fiinţă în care sălăşluieşte şi Se odihneşte Dumnezeu. Sfântul luminează şi lămureşte lumea. Sfântul este împlinire a sfinţeniei şi desăvârşire a frumuseţii umane.

3. Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinţi iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos. Ocupaţia lui de bază era negoţul, călătorind adesea prin cetăţile şi târgurile de pe malurile Mării Negre. Acest lucru i-a dat posibilitatea să cunoască multe din frumuseţile Ortodoxiei şi să-şi dorească mai mult împlinirea poruncilor lui Hristos. Tânărul negustor se arăta milostiv faţă de cei lipsiţi, mângâietor al celor aflaţi în necazuri, apărător al dreptei-credinţe. VIAŢA SFÂNTULUI IOAN

4. Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, acest râvnitor al Domnului a avut ca însoţitor pe un neguţător apusean, pe nume Reiz. Apărându-şi credinţa, Sfântul Ioan intră în dispută cu Reiz. Acesta s-a pornit cu ură împotriva lui, punându-şi în gând să se răzbune pe tânărul Ioan. • Ajunşi în Cetatea Albă, Reiz a mers la mai-marele cetăţii spunându-i că ştie pe cineva care ar dori să se lepede de credinţa sa şi sa treacă la religia tătarilor. Această veste l-a bucurat mult pe eparhul cetăţii, care a cinstit cu daruri alese pe Reiz, poruncind totodată ca să fie adus cel ce dorea convertirea la religia lor.

5. Sfântul Ioan ajunge în faţa mai-marelui cetăţii, care îl îmbie cu cuvinte măgulitoare să se lepede de credinţa cea întru Hristos. Înţelegând ticăloşia lui Reiz, Sfântul Ioan a mărturisit că totul era o minciună şi că el nu are de gând să se lepede de credinţa sa, trecând la cea atătarilor, pe care a arătat-o a fi neputincioasă.

6. Sfântul s-a rugat fierbinte chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13;11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înţelepciune să îi înfrunte pe necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin, după care a fost supus la bătăi crunte iar trupul i-a fost sfâşiat încât şi carnea de pe el cădea bucăţi. MUCENICIA SFÂNTULUI IOAN

7. Sfântul mucenic a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăţindu-l de păcate. • Văzând chinuitorii că nu reuşesc să biruiască tăria credinţei "ghiaurului", aceştia l-au dus înapoi la eparh, care i-a făgăduit multe bunătăţi în schimbul lepădării sale de Hristos. • Tânărul mucenic a arătat însă că mai de preţ sunt acele pătimiri, ceea ce a înfuriat şi mai tare pe eparh, care a poruncit ca Ioan să fie legat de coada unui cal şi să fie târât pe caldarâmul cetăţii. • Rămânând tare în credinţă, mucenicul lui Hristos nu înceta să înalţe rugăciuni fierbinţi.Atunci unul din chinuitori a scos sabia şi a retezat capul mărturisitorului lui Hristos. • Astfel, acest ales al Domnului, şi-a dat viaţa în mâinile lui Hristos, de la care a primit cununa cea neveştejită a slavei sfinţilor mucenici.

8. O MINUNE • În noaptea care a urmat martiriului, în jurul trupului său s-au arătat făclii arzând şi câţiva bărbaţi cu chipuri luminoase, care cântau şi tămâiau. • Un păgân a crezut că acei bărbaţi sunt creştini, şi a scos arcul ca să tragă asupra lor, dar mâinile i-au rămas lipite de arc şi de săgeată, până când şi-a mărturisit fapta. Auzind acestea eparhul cetăţii a îngăduit creştinilor să vină şi să ia trupul Sfântului Ioan. Creştinii l-au îngropat după cuviinţă în cimitirul creştinesc al Cetăţii Albe.

9. ADUCEREA SFINTELOR MOAŞTE ÎN MOLDOVA • Vestea minunilor ce se săvârşeau la moaştele Sfântului Ioan a ajuns şi până în Ţara Moldovei, unde pe atunci domnea voievodul Alexandru cel Bun. Acesta sfătuindu-se cu mitropolitul Iosif al Moldovei, a dorit să aducă sfintele moaşte în ţară. • Astfel, în anul 1402, la numai doi ani de la instalarea pe scaunul Moldovei, Alexandru cel Bun reuşeşte să aducă în Moldova moaştele Sfântului Ioan, printr-o procesiune, în urma căreia moaştele au fost depuse în catedrala mitropolitană din cetatea de scaun a Sucevei, astăzi biserica Mirăuţi.

10. MĂNĂSTIREA SFÂNTULUI IOAN CEL NOU, COLŢ DE RAI

11. SFINTELE MOAŞTE, IZVOR DE VINDECARE ŞI MÂNGÂIERE • De atunci, Sfântul Ioan este cinstit ca apărător al Moldovei, prin sfintele sale moaşte săvârşindu-se minuni nenumărate asupra celor care vin să se închine cu credinţă şi să ceară ajutorul Sfântului.

12. TROPARUL SFÂNTULUI IOAN Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.

13. BIBLIOGRAFIE http://sfantulioancelnou.ro http://www.sinaxar.ro

14. Vă mulţumim pentru atenţia acordată! Elevele: MIRELA TODEA ALEXANDRA VLAD Profesor coordonator: Nicoleta Oţel Şcoala "AVRAM IANCU"