2. Departamente de relaţii publice

1. 2. Departamente de relaţii publice

2. Variante: • departamente interne • Agenţii externe (firme spceializate) • variante mixte

3. 2.1. Departamente interne • primul departament intern de Relaţii publice: • George Westinghouse, 1889. • Câştigă adeziunea publicului faţă de utilizarea curentului electric alternativ, în detrimentul lui Thomas Edison, care propunea curentul continuu (Pricopie, 2001, pp. 67-71).

4. 2.1. Departamente interne • Departamentele interne cunosc azi o dezvoltare accentuată. Managerii observă că: • RP duc la creşterea profitului • Se reduc cheltuielile cu procesele judiciare, boicoturi, crize.

5. 2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP • Dependentă de: • obiectivele organizaţiei • publicurile cheie • tipurile de activităţi organizate frecvent

6. 2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP Structura: • Şeful departamentului • Coordonează întreaga activitate • Asigură interfaţa între condicerea organizaţiei şimembrii departamentului • Îşi asumă responsabilitatea pentru proiectarea şi implementarea politicilor de comunicare ale organizaţiei • Coordonatorii de proiecte • Îşi asumă activităţile specifice pe evenimente sau categorii de public cheie • Specialiştii în comunicare • Distribuiţi pe echipe corespunzătoare fiecărui proiect • Tehnicienii • Asigură partea logistică: comunicaţii, editare, prelucrare de imagini, sunet, design, secretariat, etc)

7. 2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP • Avantajele departamentului intern • costuri mai mici • comunicare mai eficientă cu conducerea şi alte departamente ale organizaţiei • cunoaştere mai bună a organizaţiei şi domeniului spceific acesteia • grad mai ridicat de fidelitate faţă de organizaţie • acumularea unei documentaţii care rămâne în proprietatea organizaţiei (baze de date, monitorizare şi analiză de presă, informaţii despre publicuri) • relaţie durabilă cu publicurile

8. 2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP • Dezavantaje: • raportul de subordonare faţă de management duce la scăderea obiectivităţii • angrenarea în activităţi de rutină afectează concentrarea asupra obiectivelor specifice de RP • riscul unor relaţii tensionate cu alte departamente: HR, marketing, juridic, vânzări (conflicte, chiar crize organizaţionale) • incapacitatea de a acoperi toate serviciile (monitorizerea de presă) • dificultatea de a obţine bugete adecvate.

9. 2.2. Agenţii externe • Spre deosebire de advertising, utilizarea serviciilor externe în RP este mai scăzută (50%) (Hart, p. 18) • Factori care determină alegerea serviciilor de RP externe: • organizaţii prea mici: nu-şi permit bugetarea permanentă a RP • organizaţii prea mari: presupun o gamă uriaşă de probleme de RP • lipsa competenţelor interne pentru organizarea şi administrarea activităţilor de RP

10. 2.2. Agenţii externe. Avantaje • Profesionalism: • asigurarea unei game variate de servicii RP • experţi specializaţi pe toate domeniile RP • atenţie sporită componentei de cercetare • utilizarea unor tehnici şi strategii de ultimă oră • accesul la mai multe contacte (public intermediar) şi lideri de opinie • experienţă mai mare în situaţii comunicaţionale speciale (criză) • capacitate mai mare de mobilizare • Obiectivitate sporită: • accesul la informaţii şi baze de date mai mari, specializate, acumulate în timp • independenţa faţă de structura managerială, cultura organizaţională, cutume locale, influenţe personale, etc • Flexibilitate: • Serviciile pot fi achiziţionate parţial sau secvenţial • Posibilitatea extinderii serviciilor, fără afectarea structurii organizaţionale interne • Credibilitate • Expertiza oferită de un serviciu extern este acceptată mai repede, fără să fie disputată sau pusă la îndoială

11. 2.2. Agenţii externe. Dezavantaje • Timp limitat • activităţi planificate cu mai mulţi clienţi concomitent • disponibilitate scăzută • dificultăţi în culegerea informaţiilor din interiorul organizaţiei • Superficialitate • lipsa implicării personale, a empatiei, a identificării cu organizaţia • dificultăţi în înţelegerea specificului organizaţiei şi domeniului de activitate • Costuri ridicate • costuri mai mari pentru serviciile curente • preţurile detaliate ridică valoarea serviciilor, chiar de 10 ori (taxe, consultanţă, proiect, costuri de implementare, consumabile, etc) • Mobilitatea staffului agenţiei • piaţa forţei de muncă în RP duce lipsă de specialişti buni. • un specialist rămâne maxim doi ani într-o agenţie. Insuficient pentru a-şi cunoaşte munca.

12. 2.3. Soluţii mixte Unele organizaţii apelează la o combinaţie de servicii interne şi externe. Motive: • amplificarea avantajelor • compensarea dezavantajelor Variante: • angajaţi interni: • acţiuni curente (comunicare internă, comunicare cu publicul cheie) • participarea la implementarea proiectelor oferite de firmele externe • firme externe: activităţi speciale (relaţii cu mass-media, organizare de evenimente, monitorizare de presă)

13. Mari companii de PR • Top Ten PR 2001 în funcţie de venituri • 1 Weber Shandwick Worldwide$426,572,0182 • Fleishman-Hillard Inc.$345,098,2413 • Hill and Knowlton, Inc.$325,119,0004 • Incepta (Citigate)$266,018,3715 • Burson Marsteller$259,112,0006 • Edelman Public Relations Worldwide$223,708,5357 • Ketchum, Inc.$185,221,0008 • Porter Novelli$179,294,0009 • GCI Group/APCO Worldwide$151,081,6451 • Ogilvy Public Relations Worldwide$145,949,285 http://www.corporatewatch.org/?lid=1568#inhouse

14. Mari asociații internaţionale Firmele de PR se asociază pentru: promovarea și apărarea intereselor de companie și individuale schimburi de experiență și cercetare protejarea identității domeniului atragerea forței de muncă de calitate cunoaștere reciprocă

15. Mari asociații internaţionale Consiliul firmelor de PR (Council of PR Firms) – cea mai importantă organizație. Include circa 122 companii, cele mai importante pe plan mondial.

16. Mari asociații internaţionale Public Relations Society of America (PRSA) Sediul în New York. Cea mai mare organizaţie profesională. Aproape 20 000 membri. 117 filiale.

17. Mari asociații internaţionale International PR Association (IPRA) Înfiinţată în 1955, de PR-işti americani şi europeni. Una din cele mai active în domeniul cercetării. Promovează o cartă a transparenţei în mass- media.

18. Mari asociații internaţionale PR Consultants Association (PRCA)Cea mai mare asociaţie comercială a companiilor de PR din Marea Britanie (70% din firme). Fondată în 1969.

19. Mari asociații internaţionale Institute of Public Relations(IPR) Asociaţie a practicanţilor individuali din Marea Britanie. Înfiinţată în 1948. Peste 7000membri.