EVALUAREA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT 1. Definirea conceptului de evaluare. Operaţiile evaluării.

1. EVALUAREA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT 1. Definirea conceptului de evaluare. Operaţiile evaluării. Adesea evaluarea rezultatelor şcolare este redusă la acţiuni cum sunt: „a verifica”,”a nota”,”a aprecia”,”a clasifica”. Evaluarea este o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii mintale şi acţionale, intelectuale, atitudinale, afective care precizează: obiectivele şi conţinuturile ce trebuie evaluate; scopul şi perspectiva deciziei; momentul evaluării (la început, pe parcurs, la sfârşit); cum se evaluează; cum se prelucrează datele şi cum sunt valorizate informaţiile; criteriile pe baza cărora se evaluează.

2. A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele procesului de învăţământ au fost realizate, precum şi eficienţa strategiilor didactice utilizate. • D. Ausubel consideră evaluarea ca punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii „paşi”: • stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor; • proiectarea şi desfăşurarea programului de realizare a scopurilor propuse; • măsurarea rezultatelor aplicării programului.

3. Operaţiile componente ale evaluării sunt: • măsurarea – utilizarea unor procedee prin care se stabileşte o relaţie funcţională între un ansamblu de simboluri (cifre, litere) şi un ansamblu de fenomene şi obiecte sau elemente ale acestora, conform unor caracteristici pe care acestea le posedă (Cât de mult? Ce cantitate?, Ce dimensiuni?); • aprecierea – presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra fenomenului evaluat, pe baza datelor obţinute prin măsurare (Cum este?, Ce valoare are?). • măsurarea şi evaluarea servesc deciziei,respectiv hotărârii unorsoluţii pentru perfecţionarea procesului şi rezultatelor. • O evaluare eficientă trebuie să includă toate cele trei operaţii.

4. Factori care influenţează rezultatele demersului didactic: • factori generali (sociali, demografici, condiţii didactico-materiale); • factori umani (elevi, profesori, grup); • componentele procesului de învăţământ (conţinut, metodologie, forme de organizare etc). Acţiunile evaluative sunt prezente în orice activitate pedagogică, indiferent de complexitatea şi dimensiunile ei, ca o condiţie a eficacităţii acesteia.

5. 2. Funcţiile evaluării • funcţia de constatare şi diagnosticare a performanţelor obţinute de elevi; • funcţia de reglare şi perfecţionare continuă a metodologiei instruirii; • funcţia de predicţie şi decizie privind desfăşurarea viitoare a activităţii didactice; • funcţia de selecţionare şi clasificare a elevilor în raport de rezultatele obţinute; • funcţia motivaţională, formativ-educativă; • funcţia de reglare şi perfecţionare a întreg sistemului şcolar.

6. Funcţiile specifice: • pentru elevievaluarea rezultatelor are efecte pozitive asupra activităţii, orientând-o către conţinuturile esenţiale, o susţine motivaţional, o stimulează prin aprecierile pe care le implică; • clarifică şi consolidează cunoştinţele asimilate care sunt fixate, sistematizate, integrate în sisteme prin activitatea de recapitulare şi sinteză pe care o prilejuieşte; • oferă un feedback operativ asupra performanţelor atinse, contribuind la dezvoltarea capacităţii de autoevaluare; • pentru profesoricunoaşterea nivelului atins de elevi îi ajută să determine aspectele pozitive şi lacunele procesului de instruire, prin raportarea la obiectivele avute în vedere; • oferă posibilitatea diagnosticării dificultăţilor întâmpinate şi le sugerează modificările ce se impun în desfăşurarea activităţii în următoarea etapă.

7. Forme/tipuri de evaluare a rezultatelor şi a progreselor şcolare: • Evaluarea iniţială • - se realizează la începutul unui program de instruire şi are ca scop stabilirea nivelului de pregătire a elevilor, a condiţiilor în care a ceştia se pot integra în activitatea ce urmează Evaluarea continuă (formativă) • - se realizează pe parcursul desfăşurării procesului de învăţământ şi are ca obiective verificarea sistematică a progreselor elevilor, cunoaşterea sistematică a rezultatelor, determinând efecte reglatoare asupra activităţii şi ameliorarea ei continuă • Evaluarea finală (sumativă) • - se realizează la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire pentru a oferi informaţii despre nivelul de performanţă al elevilor în raport cu obiectivele educaţionale • Analiza comparativă a formelor/tipurilor de evaluare

8. Metode şi tehnici de evaluare a rezultatelor şi a progreselor şcolare • A. Metodele tradiţionale (C. Dumitriu, 2003) • a) examinarea orală • definiţie: formă specifică de conversaţie catehetică pentru identificarea cantităţii şi calităţii informaţiilor; • tipuri de probe orale (I. T. Radu, 2000): • probe care evaluează o capacitate lingvistică productivă; • probe în care tema implică un stimul verbal; • probe în care tema nu implică un stimul verbal • alte forme (I. Nicola, 2000): • conversaţia de verificare (puternic structurată); • interviul (cuprinde şi punerea în discuţie a unor probleme); • verificarea realizată pe baza unui suport vizual; • verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire a răspunsurilor (în condiţii de examen); • redarea unui conţinut; • citirea unor dialoguri incomplete

9. avantaje: • - asigură clarificarea şi corectarea imediată a erorilor; • - permite verificarea operativă a conţinuturilor; • - se distinge printr-un grad înalt de operativitate • dezavantaje: • - prezintă un nivel de scăzut de obiectivitate, validitate, fidelitate; • - realizează un consum mare de timp; • - dezavantajează elevii timizi şi pe cei care elaborează mai greu răspunsul

10. b) probele scrise • forme: • probe curente (extemporale); • probe de evaluare periodică (pe capitole); • teze semestriale • examene • avantaje: • - conferă evaluării un grad mai ridicat de fidelitate; • - realizează economie de timp; • - permit diminuarea stărilor tensionale; • - oferă posibilitatea elevilor de a elabora răspunsul în ritm propriu; • dezavantaje: • - nu asigură corectarea imediată a erorilor; • - nu permit dirijarea elevilor în formularea răspunsurilor • c) probele practice: • - evaluează capacitatea elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice, priceperile şi deprinderile practice ale elevilor; • - sunt utilizate la disciplinele cu conţinut practic sau la disciplinele teoretice cu o parte practică