SATU MARE

1. SATU MARE FILIP VALENTIN

2. Satu Mare • Satu Mare estesituat in N-V tarii in bazinulSomesului • Suprafataeste de 4.417,8km2 (1,9% din teritoriul ţării) • Populatiaeste de 373 000 locuitori

3. Populaţia urbană deţine o pondere de 44,6%, peste 70% din aceasta fiind concentrată în municipiul Satu Mare. • Structura pe naţionalităţi, conform recensământului din 2002 se prezintă astfel: 58,8% români, 35,2% maghiari, 1,0% germani, 3,7% rromi şi 0,3% alte naţionalităţi. • Din punct de vedere al structurii confesi-onale, datele aceluiaşi recensământ arată că 50,6% din populaţia judeţului este de religie ortodoxă, 18,0% romano‑catolică, 17,9% reformată, 8,0% greco‑catolică, iar 4,7% de alte religii.

5. În ultimii ani evolutia structurii pe varste releva aparitia unui proces lent de îmbatranire demografica varsta medie a populatiei fiind de 34 de ani la bărbati şi 37,5 ani la femei

6. TurnulPompierilor

7. Pe teritoriul judeţului Satu Mare se disting din punct de vedere al configuraţiei trei tipuri de localităţi rurale • Tipul adunat sau compact caracteristic zonei de câmpie unde satele au o reţea stradală bine formată în aliniament şi o densitate în perimetru de 25-30 localităţihectar • Tipul înşiruit sau întindreprezentat de localităţile formate de-a lungul unor drumuri mai importante de regulă pe o singură stradă de câţiva kilometri lungime

8. Catredalagreco-catolica

9. Judeţul Satu Mare, străbatut de vechiul râu Sămuş şi locuit din timpuri imemoriabile de geto-daci a fost leagănul culturii şi civilizaţiei româneşti. În apropierea comunelor Pir, Domăneşti, Medieşu Aurit, Apa, Vetiş etc. S-au descoperit urme ale culturii Otomani din perioada bronzului şi începutul Hallstatuluimarcată printr-o evoluţie relativ lungăcu mai multe faze care dovedeşte că triburile acestei culturi practicau agricultura şi creşteau vie locuiau în aşezări stabileunele chiar de lungă durată

10. Confecţionarea şi folosirea armelor de bronz (săbii, topoare de luptă, scuturi) de tip ’tracic’ confirmă existenţa unei metalurgii primitive a bronzului. Săpaturile arheologice din Ţara Oaşului, de la Ardud, Medieşu-Aurit, Homorod şi Sănislau au scos la lumină relicve atestând viaţa umană în această regiune începând din paleolitic

11. Catredrala cu Lanturi

12. Municipiul Carei – reşedinţă de judeţ in secolul al XIX-lea • Cea dintâi menţiune documentară a localităţii datează din anul 1320 – Villa Karul. În inima actua-lului oraş a fost ridicată o cetate în anul 1592 care cu timpul îşi va pierde din importanţă, iar în urma transformărilor succesive suferite în secolele XVIII şi XIX se preschimbă în castelul actual de stil ba-roc al familiei Károly. • Ca oraş începe să se dezvolte în prima jumă-tate a secolului XVIII, prin colonizarea şvabilor. În secolul XIX, oraşul devine centru de judeţ, căpă-tând o importanţă economică şi culturală din ce în ce mai mare. Careiul a fost localitatea unde s-au dat ultimele lupte de pe teritoriul României în cel de-al doilea război mondial.

15. BIBLIOGRAFIE • GEOGRAFIA ROMANIEI • WWW.GOOGLEIMAGES.RO • WWW.WIKIPEDIA.COM