ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

1. ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

2. 1. COMUNICAREA PROFESOR - ELEV 1.1. Comunicarea. Comunicarea educaţională • Fără comunicare nu există o societate. • Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un cadru şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica. • Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale: 1. Canalul verbal, 2. Canalul paraverbal, 3. Canalul nonverbal.

3. 1.2. Relaţia profesor – elev • Elevii şi profesorul formează împreună un sistem. • Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează: • liderul autoritar: impunător, dominator, aspru; • liderul democratic: stimulativ,grijuliu, amuzant, interesant; • profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv.

4. 1. 3. Clasa de elevi • Clasa de elevi este un grup de muncă formal, instituţionalizat, alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor. • Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului • Clasa de elevi reprezintă „colectiv format”atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun, când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune, când decid în comun asupra problemelor clasei, etc.

5. 1.4. Rolul profesorului în clasa de elevi • Profesorul conduce si decide, organizeazăşi influenţează, consiliază şi controlează, apreciază şi îndrumă, este model de conduită civică şi morală. • Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ, el trebuie să rezolve câteva probleme: • transmiterea cunoştinţelor de specialitate, • crearea motivaţiei, • crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale, • dificultăţi legate de notare.

6. 1.5. Interacţiunea profesor – elevi • Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente de simpatie şi încredere reciprocă; fie în antipatie şi neîncredere; fie în indiferenţă. • Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la: • emiţător, • receptor, • relaţia dintre emiţător şi receptor, • conţinutul mesajului. • Influenţarea elevului de către profesor se face : • direct – prin atitudine, mesaj verbal, gestică, exemplul personal etc, • indirect– prin intermediul altor factori emoţionali: colectivul de elevi, familia, consiliul profesoral,comitetul de parinţi.

7. 1.6.Profesorul sursă de autoritate şi putere • Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere. • Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri decontrol: • autoritar, • permisiv, • centrat pe modificările de comportament, • centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cuelevii, • ştiinţific, • centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme sociale. • Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale.

8. 1.7. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului • Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului, cât şi al conlucrării sale cu elevii. • Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el. • Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul, înfricoşarea, ameninţarea elevilor, dar şi atmosfera permisivă şi formalismul. • Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev!

9. 1.8.Modalităţi de comunicare profesor-elev • Comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea profesorului, deschidere, abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor. • Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri : • pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat, • activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue.

10. 2. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ • În familie i se transmit copilului valori morale, culturale, religioase, i se dezvoltă personalitatea, spiritul de iniţiativă şi independenţa. • Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios, lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia. • Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil, se combină autoritatea şi fermitatea, cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului. • Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial.

11. 3. SCOALĂ PENTRU TOŢI, EDUCAŢIE PENTRU FIECARE • Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor, ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare, precum şi de deosebirile individuale, de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte.

12. 4. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI 4.1. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului • Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă: • antipatie în raport cu şcoala, • nevoia de recunoaştere socială, • izolarea socială, • comportamentul impulsiv, • ignorarea regulilor, • conflicte între sistemele opuse de reguli, • transferul afectiv, • agresivitatea umană înnăscută, • anxietatea, • modul de manifestare al profesorului.

13. 4.2.Modalităţi de intervenţie ale profesorului • Nu există tehnici infailibile de management şi control al clasei • Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează: • Intervenţia directă, • Admonestarea elevilor care creează probleme, • Tehnicile interviului: - Interviul investigativ - Interviul bazat pe relaţii de încredere • De o importanţă deosebită este motivarea elevilor

14. 4.3. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor în managementul clasei • Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei componente: • Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat, ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul. • Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit, ca să poată fi evitat; identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. • Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense, simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil.

15. 5. STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ • Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii: • Strategii de evitare • Strategii de diminuare • Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere

16. 5.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei • O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat, ci şi asupra întregului colectiv al clasei. • Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia. • Cu cât formele de penalizare ( ironia, jignirea, ridiculizarea, notele proaste) sunt mai des folosite, cu atat efectul lor scade.

17. 5.2.Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei • Pedeapsa, ca remediu, nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative, cu efecte pe termen lung: anxietate, frustrare, deteriorarea relaţiilor profesor – elev. • Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate, şi nu în cazul unor incidente izolate.

18. 5.3. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei • Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei. • Recompensele pot fi: • recompense externe: note, diplome, premii, excursii • recompense interne: sentimentul de împlinire,satisfacerea curiozităţii • Există două modalităţi de premiere a unui elev: • în public, • între patru ochi. • Premiul trebuie săfie întotdeauna meritat