ECOMARKETING IN AGRICULTURA (II)

1. ECOMARKETING IN AGRICULTURA (II)

2. Obiectivele agriculturii ecologice

3. Obiective privind mediul înconjurător • echilibrarea bilanţurilor energetice; • creşterea şi menţinerea îndelungată a fertilităţii solurilor; • protecţia resurselor de apă şi a întregii vieţi acvatice; • stimularea activităţii microorganismelor, florei şi faunei utile; • conservarea biodiversităţii; • refacerea şi protejarea peisajului natural;

4. Obiective privind plantele cultivate • integrarea naturală, inclusiv cosmică, a speciilor şi varietăţilor cultivate; • optimizarea structurilor agricole vegetale; • dimensionarea corespunzătoare a spaţiului de nutriţie; • refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei şi al elementelor nutritive şi infestarea cu buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători;

5. Obiective privind animalele domestice • optimizarea raportului plantă/animal; • îmbunătăţirea şi conservarea fondului genetic; • respectarea nevoilor intrinseci ale animalelor privind hrana, adăpostul, mişcarea, împerecherea, „exploatarea" etc.

6. Obiective socio-economice • dezvoltarea sistemelor agricole şi agro-industriale multifuncţionale; • minimizarea impactului negativ al agriculturii asupra mediului înconjurător; • diversificarea producţiei agricole; • reducerea consumului de resurse neregenerabile; • îmbunătăţirea eficienţei muncii şi calităţii vieţii producătorilor agricoli; • refacerea şi conservarea valorilor materiale şi spirituale tradiţionale.

7. Agricultura de azi = o agricultură “industrializată”; de multe ori se îndepărtează nefiresc de procesele naturale. Agricultorii: • sunt dependenţi de inputurile de natură industrială • acţionează sub presiunea marilor reţele de distribuţie

8. Extinderea producţiei şi pieţei produselor agroalimentare realizate prin tehnologii ecologice - direcţii: • depistarea zonelor şi fermelor în care se practică, cu prioritate, tehnologii ecologice; • cercetarea producţiei, distribuţiei şi profitului în aceste ferme; • experimentarea unor structuri de producţie/marketing şi promovarea acestora; • valorificarea condiţiilor naturale deosebite pe care le oferă flora (fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale etc.); - extinderea activităţilor agricole legate de cadrul ambiental (agroturism, de ex.).

9. Organisme de inspecţie şi certificare acreditate de Ministerul Agriculturii 1. BCS ÖKO-GARANTIE ROMÂNIA S.R.L, Mureş 2. QC&I S.R.L, Timiş 3. S.C SUOLO e SALUTE S.R.L, Bacău 4. CEA ROMANIA S.R.L, Constanţa 5. S.C ECOCERT S.R.L, Bucureşti 6. S.C ECOINSPECT S.R.L ROMÂNIA, Cluj 7. BIOS S.R.L ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA, Bucureşti 8. LACÓN PRIVATE INSTITUTE FOR QUALITY ASSURANCE AND CERTIFICATION OF ORGANICALLY PRODUCED FOODSTUFFS SRL, GERMANIA, SUCURSALA BUCUREŞTI 9. S.C IMO CONTROL SRL, Mureş 10. CERES HAPPURG GMBH SUCURSALA IERNUT ROMÂNIA, Mureş 11. AGRECO R.F GÖDERZ GMBH GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA, Prahova 12. BIOAGRICERT ITALIA SRL SUCURSALA ROMÂNIA, Iaşi 13. CERTIFICATION SERVICES INTERNATIONAL CSI GMBH GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA, Bucureşti 14. AUSTRIA BIO GARANTIE S.R.L SUCURSALA ROMÂNIA, Ilfov 15. ECOGRUPPO – SUCURSALA BUCURESTI A ECOCERT ITALIA SRL, Bucureşti 16. BIOZOO SRL, Bucureşti 17. CERTROM SRL, Ilfov

12. Principalele produse ecologice româneşti certificate pe piaţa internaţională: şvaiţerul brânza de oaie de tip Feta şi Ziegental brânzeturile şi untul de tip La Dorna mierea de albine soia floarea-soarelui porumbul

13. Dinamica operatorilor şi a suprafeţelor în agricultura ecologică (*date in curs de definitivare )

14. Consumul de produse ecologice pe piaţa internă se situează în momentul de faţă sub 1%, iar ţinta pe care reprezentanţii MAPDR şi-au propus-o pentru 2013 este de 5%. În general, nu există statistici precise referitoare la volumul cererii de produse agroalimentare ecologice. Cifrele care se vehiculează se referă la ansamblul acestor produse, fără a face diferenţieri pe categorii sau tipuri.

15. Preţurile produselor ecologice sunt, în general, mai ridicate decât cele ale produselor convenţionale, iar acest nivel ridicat se datorează următorilor factori:  producţiile mai mici la hectar (nivelul randamentului se reduce cu 20-30%);  preţul ambalajelor speciale, obţinute din materiale reciclabile;  cheltuieli suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi vândut sub această marcă pe diverse pieţe, care majorează costurile de producţie chiar şi cu 60%.

17. Pe piaţa internă, produsele ecologice pot fi achiziţionate prin diverse “metode”: direct de la ferme;  pieţe sezoniere;  retail tradiţional: magazine specializate;  retail modern: hipermaketuri; supermarketuri; magazine de tip cash & carry;  magazine on-line: www.organikshop.ro; www.biomania.ro;  vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice: www.agricultura-ecologica.ro.

18. Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică.

19. Aplicarea logoului UE pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010 . Utilizarea acestuia rămâne opţională pentru produsele importate. Folosirea logoului comunitar UE trebui să fie însoţită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Această indicaţie poate fi de forma 'UE', 'non-UE' sau/şi numele statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obţinute produsul sau materiile prime ale acestuia. Logoul comunitar oferă recunoaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană. Informaţii cu privire la modul de aplicare al logoului comunitar pe etichetele produselor agroalimentare ecologice sunt regăsite în manualul de utilizare al logoului comunitar.

20. Subvenţii pentru agricultura ecologică Din 2011, fermierii vor primi un sprijin pentru culturile ecologice care va ajunge pana la 400 de euro pe hectar (pana de curand, Romania a fost singura tara europeana care nu primea subventii pe hectar pentru culturile eco) (Ex: Grecia :600 de euro pe hectar) Fermierii pot primi intre 153 si 400 de euro pentru fiecare hectar, in functie de tipul de cultura: 360 de euro pentru legume, inclusiv ciuperci, 400 de euro pentru livezi

21. Piaţa mondială În ultimii ani, agricultura ecologică s-a dezvoltat extrem de rapid la nivel global, în prezent fiind practicată în aproximativ 120 de ţări, numărul terenurilor cultivate cu produse ecologice si cel al fermelor ecologice fiind în continuă creştere. În concordanţă cu cele mai recente analize de piaţă, mai mult de 31 milioane hectare sunt cultivate în prezent cu produse ecologice, de un număr de peste 600.000 ferme ecologice, în întreaga lume.

22. Ţările cu cele mai mari suprafeţe cultivate cu produse ecologice sunt:  Australia (> 12 milioane ha);  China (~ 4 milioane ha);  Argentina (~ 3 milioane ha);  Italia;  Statele Unite ale Americii;  Brazilia;  Germania;  Uruguay;  Spania;  Marea Britanie.

23. Principalele categorii de produseagricole ecologice cultivate la nivel mondial, în funcţie de suprafaţa destinată acestora, conform datelor furnizate de Institutul de Cercetare pentru Agricultura Ecologică:  măsline  cafea  alune  struguri  fructe tropicale  cacao  citrice  ceai  trestie de zahăr  plante medicinale

24. Suprafeţele destinate cultivării produselor ecologice şi numărul de ferme certificate ecologic

25. „Cauzele succesului ecologic” la nivelul Europei  statul (în majoritatea ţărilor europene) subvenţionează producţia ecologică;  implicarea lanţurilor de magazine în desfacerea acestui gen de produse;  existenţa unor organizaţii de tip „umbrelă” care atrag şi sprijină producătorii;  desfăşurarea unor acţiuni de cercetare şi consultanţă;  existenţa unor scheme de certificare credibile.

26. În urma unui studiu la nivelul UE s-au identificat următoarele tipuri de consumatori:  cumpărătorul anxios (cumpără produse ecologice pentru protecţie şi sănătate);  cumpărătorul idealist (integrarea produselor ecologice este un mod de viaţă);  cumpărătorul oportunist (cumpără deoarece nu cunoaşte, sub efectul modei);  cumpărătorul „de ce nu?” (pentru a testa);  cumpărătorul lacom (pentru că e mai bun);  cumpărătorul norocos/nenorocos (nu s-a uitat la etichetă)

27. Ca parte a campaniei de promovare a agriculturii ecologice în Uniunea Europeană, la iniţiativă Directoratului General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, a fost creat site-ul www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro ce are ca principal obiectiv informarea publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică precum şi punct de plecare în realizarea campaniilor promoţionale în diferite State Membre.

28. În vederea promovării produselor ecologice, Comisia Europeană acordă sprijin de până la 50% programelor de informare şi promovare propuse de organizaţiile profesionale şi interprofesionale din sector, care participă cu minim 20 % din costul real al acţiunilor, cofinanţarea fiind asigurată de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe şi cu Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008.