Managementul clasei de elevii Curs 3

1. Managementulclasei de elevii Curs 3 Profesorul – manager al clasei

2. Sensultermenilor: • Profesorul – este o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţămînt. • Managerul – este specialist în managemet. Persdoană care are cunoştinţele şi talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane,financiare şi materiale ale unei societăţi comerciale organizaţii etc. • Cei doi termeni nu se exclud: profesorul poate fi manager deoarece: • Lucrează cu o organizaţie (clasa de elevii); • Coordonează resursele (umane, materiale, financiare şi informatice) ale acesteia. Profesorul –managerulclasei

3. Condiţia pe care profesorul trebuie să o îndeplinească ar fi cea de a avea dublă specializare (în managementul clasei) şi „talentul necesar” (adică abilităţi de leader). • În sens larg privid activitatea desfăşurată de profesor la clasă ca o activitate de conducere, orice persoană (educator, învăţător, profesor etc.) care conduce efectiv procesul instructiv-educativ, care îl orientează, îl organizează, îl dirijează şi îl evaluează, se preocupă de climatul educativ al formaţiei pe care o conduce deci este un manager educaţional. • În sens restrâns, manager educaţional este doar persoana (directorul) care conduce o unitate de învăţământ şi educaţie, indiferent de mărimea şi profilul ei. Profesorul –managerulclasei

4. Competenţele cheie pe care trebuie să le deţină un profesor sunt: • Competenţe de lucru în echipă:. • - trebuie să deţină cunoştinţe referitoare la dezvoltarea umană şi să demonstreze încredere în sine atunci când lucrează cu alţii.– • - trebuie să fie capabili să lucreze cu cei care învaţă şi să-i abordeze pe aceştia individual, sprijinindu-le dezvoltarea în spre membrii activi ai societăţii. • - trebuie să fie capabili să lucreze astfel încât să crească inteligenţa colectivă a celor care învaţă şi să colaboreze cu colegii pentru a câştiga experienţă în predare şi învăţare. Profesorul –managerulclasei

5. Competenţe de utilizare a cunoaşterii, tehnologiei şi informaţiei: • - trebuie să fie capabili să lucreze cu tipuri variate de cunoaştere. Educaţia şi dezvoltarea lor profesională trebuie să-i înzestreze cu abilităţi care să-i ajute să acceseze, să analizeze, să valideze, să reflecteze sau să transmită cunoaşterea, să utilizeze eficient tehnologia atunci când este necesar. • - abilităţile lor pedagogice trebuie să le permită să construiască şi să managerieze contextele instrucţionale şi să le ofere libertatea de a alege scopurile educaţiei. • - abilităţile de utilizare a TIC (Tehnologiile Informaţionale şi Comunicaţionale) trebuie să le ofere oportunităţi de integrare a lor eficientă în învăţare şi predare. • - trebuie să fie capabili să îndrume şi să sprijine pe cei care învaţă să găsească informaţii. Competenţele de specialitate nu trebuie să lipsească, iar învăţarea trebuie văzută ca o călătorie pe tot parcursul vieţii. • - abilităţile lor practice şi teoretice le oferă posibilitatea de a învăţa din propriile experienţe şi astfel să adapteze gama largă de strategii instrucţionale la nevoile celui care învaţă. Profesorul –managerulclasei

6. Competenţe de a lucra cu şi în societate: • - trebuie să fie capabili să promoveze mobilitatea şi cooperarea europeană, să încurajeze respectul intercultural şi înţelegerea. • - trebuie să înţeleagă echilibrul dintre respectul şi conştientizarea diversităţii culturale a celor care învaţă şi să identifice valori comune. • - trebuie să înţeleagă factorii care creează coeziunea socială şi excluziunea în societate şi să fie conştienţi de dimensiunile etice ale societăţii cunoaşterii. • - trebuie să fie capabili să lucreze eficient cu comunitatea locală şi cu parteneri, precum şi cu alţi actori sociali – părinţi, universităţi şi departamente de formare ale profesorilor şi alte grupuri reprezentative. • -Experienţa şi expertiza lor trebuie să le ofere posibilitatea de a contribui la asigurarea calităţii sistemului. Munca profesorilor în toate domeniile trebuie să fie inclusă într-un continuu profesional – educaţia permanentă – care include formarea iniţială şi dezvoltarea profesională continuă, din moment ce nu ne putem aştepta ca toţi profesorii să dispună de toate competenţele după terminarea pregătirii iniţiale. Profesorul –managerulclasei

7. Profesorul –managerulclasei

8. Rolurile manageriale ale cadrului didactic • Comportamentele fundamentale ale cadrului didactic sunt: planificare, • organizare, • comunicare, • conducere, • coordonare, îndrumare, • motivare, • consiliere, control, • evaluare. • Analizând această trecere în revistă a principalelor tipuri de comportamente ale cadrelor didactice, concluzionăm că majoritatea sunt de natură managerială. • Managementul, procesul de conducere (ca și caracteristică a oricărei activități organizate, și care tinde către eficiență maximă), prezintă o serie de trăsături care se regăsesc și în analiza clasei de elevi. • Esența rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă, constă în: orientarea și dirijarea resurselor umane și materiale, de care dispun clasa și procesul instructiv-educativ la un moment dat, în vederea realizării obictivelor proiectate în condiții de maximă eficiență. Profesorul –managerulclasei

9. Planificarea • - Include un sistem de decizii referitoare la: • - obiectivele etapei (stabilirea operațională a lor); • - mijloace, resurse, necesare atingerii obiectivelor (analiza detaliată a lor); • - acțiunile de întreprins în vederea realizării obiectivelor; • - stabilirea responsabilităților pentru cadru didactic și elevi. • - Subetapele planificării: • - analiza ciclului managerial anterior: prin intermediul unor instrumente de evaluare; • - diagnoza stării inițiale: pentru concentrarea acțunilor viitoare pe elementele deficitare; • - prognoza: sesizarea evoluției fenomenelor socio-educaționale, în vederea realizării dezvoltării pe care o dorim; • - alcătuirea planului: descrierea modului de utilizare în timp a resurselor pentru atingerea obiectivelor stabilite. Profesorul –managerulclasei

10. Organizarea • - reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care sunt valorificate optim mijloacele umane și materiale ale clasei de elevi și ale procesului de învățământ; • - desemnează un complex de măsuri care vizează atingerea obiectivelor stabilite în condiții de maximă eficiență; • - Organizarea presupune: • - specificarea principalelor activități și atribuții pe care le au de realizat/îndeplinit cadrele didactice și elevii; • - cunoașterea și evitarea obstacolelor ce pot interveni în comunicarea educațională. • - Pentru elevi: este important să le fie consemnate atribuțiile generale, activitățile cu caracter periodic sau permanent (activități zilnice/săptămânale, individuale/colective, colegii cu care colaborează); • - O soluție este reprezentată de Regulamentul de ordine interioară, care prevede: obligații, recompense/sancțiuni, responsabilități, norme/reguli, forme de activitate, timp. • - Alte atribuții ale cadrului didactic, care țin de organizare: • - pregătirea materialelor, ca suport pentru desfășurarea activităților didactice; • - organizarea spațiului ergonomic al clasei. Profesorul –managerulclasei

11. Controlul și îndrumarea • Din punct de vedere al managementului clasei, procesul de control reprezintă: • - cunoașterea stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse; • - identificarea nivelului de perfomanță. • - Prin intermediul controlului se urmărește modul de aplicare a prevederilor regulamentare; • - Se realizează ritmic, echilibrat, ajutând la depistarea eventualelor deficiențe și blocaje care intervin în realizarea obiectivelor; • - Funcțiile controlului: • - funcția de supraveghere; • - funcția de conexiune inversă; • - funcția de prevenire a eventualelor situații de criză educațională; • - funcția de corecție și perfecționare; • - Etapele controlului: • - pregătirea: identificarea obiectivelor, problemelor, tematicii controlului; • - desfășurarea: utilizarea de metode, strategii diverse; • - finalizarea: discuții, măsuri, eventuale controale de revenire. • - Controlul eficient se bazează pe o îndrumare activă și permanentă. Profesorul –managerulclasei

12. Evaluarea • - Din punct de vedere al managementului clasei, evaluarea nu trebuie confundată cu evaluarea de tip docimologic. Evaluarea managerială are o sferă mai largă decât cea didactică, cuprinzând: evaluarea educaților, educatorilor, a instituțiilor și sistemului educațional în ansamblu. • - Reprezintă verificarea măsurii în care scopurile și obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse. • - Prin analogie cu cea didactică a fost clasificată în: evaluare inițială (de informare), evaluare continuă (de progres), evaluare finală. • - Funcțiile evaluării manageriale: • - de constatare a nivelului de realizare a acțiunilor; • - de informare a factorilor responsabili; • - de prevenire a situațiilor disfuncționale; • - de recuperare a timpului, resurselor; • - de stimulare a persoanelor implicate; • - de reglare a activității. • - Selecționarea, strângerea informațiilor necesare pentru realizarea evaluării, se poate face prin: • - informări periodice din partea unor elevi care au în atribuții anumite activități specifice; • - observații, convorbiri; • - analiza unor documente. Profesorul –managerulclasei

13. Consilierea • - o relație specială dezvoltată între cadrul didatic și elevul aflat în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta; • - Etapele consilierii: • Clasificarea: • inițierea unei relații de încredere; • confidențialitatea; • ascultarea activă; • stabilirea timpului, duratei consilierii. • Formularea problemei: • definirea situației (diagnosticarea corectă) încercând o detașare de problemele elevului; • sunt necesare și cunoștințe de psihologie. • Intervenția propriu-zisă: • se realizează în funcție de cunoștințele, abilitățile, autoritatea și timpul cadrului didactic • Încheierea: • finalizarea procesului și reluarea relațiilor normale elev-profesor. Profesorul –managerulclasei

14. Decizia educațională • - Activitate conștientă de alegere a unei modalități de acțiune, din mai multe alternative posibile, în vederea realizării obiectivelor propuse. • - Etapele actului decizional: • 1. Pregătirea deciziei: • - Identificarea problemelor, a neconcordanțelor dintre rezultatele obținute și cele preconizate, utilizând ca metode: controlul activității din clasă, sesizarea problemelor de către alți factori (părinți, cadre didactice); • - Obținerea informațiilor, cunoașterea cauzelor care au generat abaterea prin: observație, test, convorbire, studiu de caz. • - Selecționarea, organizarea și prelucrarea informațiilor: trierea informațiilor, prin comparații, legături corelative. • - Elaborarea variantelor de activitate: elaborarea a două sau mai multe variante de acțiune. Profesorul –managerulclasei

15. 2. Adoptarea deciziei și a măsurilor de aplicare: • - Alegerea variantei performante pe baza comparării avantajelor/dezavantajelor; • - Alegerea variantei care oferă cele mai bune rezultate, într-un termen scurt, și cu cheltuieli materiale și financiare minime. • 3. Aplicarea deciziei: • - comunicarea deciziei; • - explicarea și motivarea ei în fața elevilor; • - organizarea acțiunii practice, de punere în aplicare a deciziei: stabilirea termenelor, responsabilităților, colaborării dintre elevi; • - controlul aplicării deciziei; • - reglarea optimală a acțiunii prin: motivarea elevilor, sprijin, încurajări. Profesorul –managerulclasei

17. Status/Rol/Comportament/Stil-educativ-managerial al profesorului • Statusul este poziţia pe care un individ o ocupă în una din dimensiunile sistemului social precum profesia, nivelul de pregătire, sexul sau vârsta. (defineşte identitatea socială, drepturile şi îndatoririle individului). • Rolul se referă la responsabilităţile care se aşteaptă a fi îndeplinite de persoana care deţine un anumit status. • Managerii (profesorii manageri, ar interpreta un ansamblu de roluri: • Roluri interpersonale: figură centrală, leader, persoană de legătură; • Roluri informaţionale: monitor, diseminator, nod de informaţie, purtător de cuvânt; • Roluri decizionale: antreprenor, alocator de resurse, negociator, corector; • Rol nucleu – expert educaţional(incluzând toate activităţile didactice) • Rol suport - incluzând roluri care facilitează realizarea primului (manager, consilier) Profesorul –managerulclasei

18. Stilul – este modul propriu în care un individ îşi îndeplineşte rolurile statutare. • Profesorul Cerghit (2002) consideră stilul didactic un mod diferit de personalizare a activităţii de predare: ,,stilurile sunt cele care dau expresie gândirii, concepţiei, inteligenţei, imaginaţiei constructive; se leagă de modul în care profesorul îşi exprimă aptitudinile şi atitudinile, competenţele şi capacităţile sale; se leagă, deci de o anumită expresivitate pedagogică personală, de un mod de a fi şi de a face care tinde să capete stabilitate în timp” (pp.261). • În definirea stilului trebuie să avem în vedere patru concepţii, anume: • ideografică, pentru care stilul provine din viziunea personală a cadrului didactic, este o construcţie sau un produs al personalităţii acestuia; • nomotetică – stilul provine din specificul activităţii de predare, este expresia conduitei didactice întemeiate pe norme interiorizate şi personalizate; • situaţională – acordă un rol cauzal contextului; • ideotică – avansează ipoteza triplei provenienţe a stilului, ca sinteză sau îmbinare originală a celor trei variabile determinative amintite anterior. Profesorul –managerulclasei

19. Profesorul –managerulclasei Clasicificarea stilurilor educaţionale de conducere cu referire la stilul autoritar şi stilul democratic.

20. Profesorul –managerulclasei • Stilul democratic poate fi caracterizat prin: • - obiective şi politici generale supuse dezbaterii, liderul încurajând participarea activă a tuturor membrilor; • - desfăşurarea activităţilor (metode şi procedee, etapele) sunt rezultatul unor decizii colective. Liderul îi sprijină pe membrii grupului, oferind mai multe variante sau soluţii; • - repartizarea sarcinilor este decisă de grup, iar alegerea colaboratorilor se face în mod liber; • - liderul încearcă să se comporte ca un membru obişnuit şi egal cu ceilalţi membri ai grupului. • Stilul autoritar se manifestă prin comunicarea deciziei grupului, fără nici o consultare prealabilă sau pe parcurs a membrilor . • Stilul participativ poate avea mai multe variante: • stilul consultativ – solicită sugestii şi opinii din partea membrilor grupului înainte de a lua o decizie; • stilul democratic – implică întregul grup în luarea deciziei; • stilul reprezentativ – implică câţiva membrii ai grupului (reprezentanţi) în luarea deciziei.

21. Profesorul –managerulclasei • Stilul autoritarist (autocrat) are două variante: • stilul represiv – descrie soluţia fără a permite vreo opinie; • stilul dictatorial – încearcă să capteze bunăvoinţa, dar nu permite emiterea vreunei opinii. • Stilul individual prezintă trei variante: • stilul vacuum – preluarea individuală a rezolvării unei probleme; • stilul intrusiv – prezentarea preluării sarcinii de rezolvare a unei probleme sub forma sacrificiului personal; • stilul carismatic – considerarea propriei persoane ca singura capabilă de a rezolva problema. • Stilul laissez-faire cu două variante: • stilul refuz/negare – prezintă problema ca fiind fără soluţie şi pasează rezolvarea ei membrilor grupului; • stilul fals-democratic – amânarea rezolvării sarcinii şi plasarea responsabilităţii în seama grupului. • Stilul haotic fără conturarea unei direcţii de rezolvare sau asumarea vreunei responsabilităţi, amânarea rezolvării sarcinii etc.

22. Profesorul –managerulclasei Clasificarea stilurilor manageriale se realizează şi prin portretizarea liderilor şi caracterizarea lor : Guru dezvoltă atitudini precum: seducţia, personalizarea şi ideologizarea rolului său, omniprezenţa. Consecinţele asupra activităţilor educative este centralizarea excesivă, climat tensionat generat de competiţie; Terapeutul se caracterizează printr-o dominantă paternalistă şi prin tendinţa de a se retrage în spatele grupului. Adoptarea deciziilor se face prin consens şi transparenţă, stările conflictuale sunt rare, apare delegarea de responsabilităţi; Militantul este foarte activ, supervizează tot, bun profesionist, dispune de capacităţi reale de exercitare a funcţiei de conducere pe baza unor valori umaniste şi morale puternic structurate. Antrenează în activităţi pe cei care împărtăşesc aceleaşi valori; Neangajatul se caracterizează prin blazare, automulţumire, absenţa preocupărilor pe termen lung, o anumită uzură şi tendinţa de izolare de ceilalţi, comportamente rutiniere; Dirijistul este un comandant. Este rigid, are o viziune mai degrabă pesimistă despre oameni şi posibilităţile lor, pune mai mult în evidenţă aspectele negative şi eşecurile decât succesele. Nu încurajează şi nu stimulează participarea membrilor, nu este adeptul negocierilor, ci al deciziilor personale.

23. Profesorul –managerulclasei Obstacolele care pot apare în realizarea unei conduceri eficiente sunt: blocaje în comunicare; climat organizaţional tensionat; apariţia unor situaţii şi probleme neprevăzute care împiedică desfăşurarea activităţii programate. Greşelile pe care managerii trebuie să le evite sunt: amânarea rezolvării unor probleme; rezolvarea altor probleme doar parţial; implicarea managerului simultan în prea multe probleme; convingerea că ştie totul foarte bine; tendinţa de a înclina răspunderea şi de a da vina pe alţii.

24. Profesorul –managerulclasei În concluzie: Profesorul Stan (2003) menţionează că puterea unui profesor sintetizează patru componente: - carisma (capacitatea de a atrage şi de a influenţa oamenii prin propria personalitate), - ascendenţa(capacitatea de a obţine controlul asupra unei situaţii prin simpla prezenţă), -puterea intelectuală (puterea expertului, a celui care ştie) şi - resursele de putere (capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activităţi din clasă). Observăm, aşadar că aceste componente se regăsesc între caracteristicile stilurilor manageriale, astfel că putem concluziona că punctul de vedere la profesorului Stan nu face decât să întregească variatele abordări ale stilurilor manageriale ale profesorului. 24

25. Profesorul –managerulclasei Teme de reflecţie 1. Realizaţi un profil de competenţă a unui manager educaţional. Încercaţi să redaţi grafic această profesiogramă. 2. Reflectaţi în ce măsură competenţele următoare se pot asocia profesorului din zilele noastre, indicând şi cărui rol corespund aceste competenţe şi ce capacităţi presupun ele: competenţă ştiinţifică, competenţă culturală, competenţă comunicaţională şi relaţională, competenţă motivaţională, competenţă inovaţională, competenţă sociomorală. Sarcini de lucru 1. Care dintre rolurile manageriale sunt mai importante pentru un cadru didactic? Argumentaţi răspunsul cu referire la situaţii concrete din activitatea şcolară. 2. Dintre rolurile manageriale prezentate pe parcursul acestui capitol pe care îl consideraţi cel mai dificil de realizat? Argumentaţi răspunsul. 3. Elaboraţi propria clasificare a stilurilor manageriale, indicând criteriile care au stat la baza lor şi elementele specifice care le deosebesc unele de altele. 25