Amor liber sau căsătorie religioasă ?

1. Amor liber saucăsătoriereligioasă?

2. IisusHristos, Dumnezeuşi Om este cheia de boltă a comuniunii conjugale ; calea de comunicare a harului, a energiilornecreateşiveşnice. Hristos este Cel ce leagăfamilia de cerulTreimiiprinnoduri divine de existenţă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

3. Manifestareaaceasta a lui Dumnezeu ca înafară de Sine, descoperirea Sa prinarătareaiubirii Sale cătreoameni, este un altmod de existenţă a SfinteiTreimi. Aceasta este Revelaţia, descoperireavieţii divine prinpersoana lui Hristos. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

4. Hristos este chipul lui DumnezeuTatăl, iarînHristosavemchipulîntregiicreaţii. În El se găsesctoate. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

5. Celelalteale creaţiei se desfăşoarăprinacest chip, iaufiinţăprinacest chip. Toateprimescaceastăpecete a chipuluilui Hristos. Iar fiinţareacomună a soţilorprimeşteaceastăpecete de iubire a întregului. Dumnezeu le-a creatpetoateprinHristos, de la început. Şi le-a creatspreîntrupareşispreînviere. Dar întreÎntrupareşiÎnviere este Crucea. De aceeanunta este consideratăTainacelor de dincolo, TainavieţiiprinHristos. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

6. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

7. În consecinţă, actulcreator al omului este văzut ca un saltînafară al lui Dumnezeu. Prinacest act creator Dumnezeu se odihneşteînom. Creaţiaesteodihnă. Odihnaaceasta a lui Dumnezeu este praznicpentrunoi. Praznicul devine astfel, pentru om, un nod de legăturăcuDumnezeu. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

8. Adam şi Eva, strămoşiinoştri, fiinddupăchipul lui Dumnezeu, imităiubireadivinăşifinalitateaeiînactulcreatorşiprocreează. De ce? Ca iubireasă nu piară, pentrucăorigineavieţii este îniubireşi nu invers. Esenţavieţii conjugale este înlegăturadumnezeiască a iubiriicuviaţaveşnică. Cum a numit-o Adam pe Eva? Viaţă. Rostulsaumenireafemeii este viaţa. Înacestfel, ceidoidescoperămiezullucrurilorşi nu rămân la înfăţişarealorexterioară. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

9. Referitor la viaţaveşnică „Noi, acumsăcelebrămaceastăViaţăveşnicădin care provineoriceviaţăşiprin care oricinetrăieşte, înmăsuracapacităţii sale, primindviaţă [existenţă]... Săvorbeştidespreviaţaspirituală, raţionalăsausensibilă, desprecea care hrăneşteşi face săcrească, saudesprevreoviaţăcuaceastăputere de a fi, este harulvieţii care transcende oriceviaţă, pe care o trăieşteşipe care o face vie... Căci e preapuţin a spunecăaceastăviaţătrăieşte. Ea este Principiulvieţii. Sursaunică de viaţă. Ea este cea care desăvârşeşteşidiferenţiazăoriceviaţăşiexistăîncepândcuoriceviaţă, pe care o invităsă o laude. Este dătătoare de viaţăşi mai multdecâtviaţă, eamerităsă fie celebratăprintoatenumelepe care oamenii le pot aplicaacesteivieţi de nespus“.(SfântulDionisieAreopagitul, Numele divine) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

10. Esenţacăsătorieisaufiinţaei se bazeazăpesensuldumnezeiesc de dăruire. Dăruirea nu înseamnăpornireerotică, voluptate, plăcerecarnală, căciaceasta duce înneant, risipeştedarul. Dar nu înseamnăniciinteres, adicăsăprimeştifărăsădainimicînschimb. De aceeasăştiică „trăieştidoarprinceea ce te face să te dăruieşti“. Dăruindu-te, dăinui, exişti. Aşadar, dăruirea se preschimbăînviaţănumaipriniubireadintresoţi. Ceidoi se unescîndăruirereciprocăşiiafiinţăviaţa; ceidoidaunaştere la prunci. Pentrucăfărănaşterea de prunci nu este justificatăniciiubirea, nicidăruirea. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

11. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

12. Îniubireaconjugală se răsfrângeiubireadincer. Aceastăiubiredincer, însfinţenia Sa, se vreaîmpărtăşită de cât mai multepersoane. E o iubireîntrepersoaneaflateîncomuniuneşiinvită la comuniune. De aceea, celde-altreilea – copilul – apareînmodfiresc ca un reflexal celor de sus. Înţelegem de aicicăiubirea este creatoareşiaducecu sine o responsabilitate a păstrăriişispoririiei. Harulacesta al căsătoriei este darul lui Dumnezeufăcutstrămoşilornoştriîn Rai. Acesthar este temeiuliubiriidintresoţi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

13. Persoaneledivine nu suntpărţidinDumnezeuşi cum nicisoţii nu suntjumătăţi de familie, numaiîmpreunăsoţiipoartă o responsabilitate, o datăcuharulprimit. Care responsabilitate? Responsabilitatea de a creştepriniubire, a înmulţiiubirea, a umplepământul de roduliubiriişi a stăpânipământulpriniubire(Fac. 1, 28). Înacestfel, chipul lui Dumnezeu se întinde peste întregneamulomenesc, iariubireadintresoţipoartă mai departerăsunetulglasului lui Dumnezeu de la început, când a zis „Să fie!“. Adam şi Eva şiceinăscuţidineicontinuăînplanulpământescultimazi a creaţiei, cândDumnezeu l-a creatpe om. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

14. Soţiipoartărăspundereacontinuăriivieţii, asemănându-se cuDumnezeu, iarviaţaomenească se naştemereudiniubire, ca dar al lui Dumnezeu. De aceea, iubirea are valoarenumaicând devine creatoare. Iubireadăruieşteviaţapentrucă este bună, dupăchipulbunătăţiieterne, nelimitate, a SfinteiTreimi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

15. PretutindeniînSfântaScriptură este vorba de sfinţeniecând se referă la căsătorie. ZiceScripturacănunta este sfântă, căsătoria este sfântă; despreMaicaDomnuluizicecă este Biserica lui Hristos. Sfinţeniaaduce pace, linişte. Şoaptaiubiriiaduceliniştea, ca taină a iubiriiveşnice. Tăcerea este limbaveacului ce va să fie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

16. Mireleşimireasavorbescîntreei, atinşi de dragoste, princuvintepline de o tainicătăcere. HarulDuhuluiSfânt se aşeazănumaiîninimisenine, netulburate, ca îniubireacelordoisă se reverse iubirea lui Dumnezeu. CuvântulEvangheliei este iubireşicândDumnezeuvorbeşte, omultace, ascultă. Dumnezeu le vorbeştemirilor de răbdareanecazurilor, de curăţiavieţii, de castitate, de ordinefirească, ordineîn care bărbatulpropune, iarfemeiaacceptăsau nu. Acceptă, dacăordinea vine de la Hristosprinbărbat, altfel nu. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

17. MaicaDomnului preoteasă a vieţii Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

18. PreaCurataFecioară Maria a acceptatînmod liber să-şijertfeascătrupulşisângele lui Hristosoferindu-i curăţiafecioriei sale, feminitatea sa, dar mai apoi a primit o dublărăsplată: maternitateaşipurureafecioria. A cunoscutfinalitateafeminităţii, maternitatea, fărăsă-şipiardăfecioriaînsă, pentrudăruirea sa, pentruabnegaţiaşidevotamentulsăufaţă de Dumnezeu. De aceea a devenitfecioara­mamă, Născătoare de Dumnezeu, preoteasă a vieţii. Aşa este şimireasa, o preoteasă a vieţii. Cu asemănareajertfelnicieiMaiciiDomnuluitrebuiesătrăiascăoricefecioarăoritânărăsoţie. De altfel, MaicaDomnului este model viuşipentrubărbat, nu numaipentrufemeie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

19. Consecinţe ale vocaţieidesăvârşiriiîniubire a soţilor 1. Smerenia. Este mai evidentăînrelaţiacuDumnezeuşiîizicemdragoste de Dumnezeu (smerenie/dragoste de Dumnezeu). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

20. 2. Libertateade fiu/fiică. Aceasta este dragostea de semen (libertate de fiu/dragoste de semen – soţ). Adicăprimeştidaruliubirii lui Dumnezeufaţă de tine şiîlreverşicătreaproapele, ca semn al asemănării tale cuDumnezeu; cum te-a iubitHristospe tine, iubeşteşi tu pealtul, petoţiceilalţi. Dragostea la care ne-amreferitîn al doilearând, faţă de semenulsoţ, implicărăspunderefaţă de el înaintea lui Dumnezeu, care a dăruitdragostea, care a dăruitsfinţeniaiubirii tale. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

21. Femeiamodernăşimaternitateliberă Ne înconjoarăastăzi o culturăşi o civilizaţieafrodiziacă, nimicaltcevadecât o tragedie a iubirii. Operanaturiifemininepervertiteprinpăcatul primordial. Femeia de azi e înclinatăsprehipnoză (ea a mai fosthipnotizatăodată de şarpele­diavol) şisprestări de posesie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

22. Influenţafemeii este de necontestatastăzi, căcitotprintr-o femeieneamulomenesc este salvat – MaicaDomnului. Dar câtefemei vor să-i urmezeMaiciiDomnuluioriacelora care au urmat-o peMaicaDomnuluisaupecarevadintresfinteledincalendar? Rarcâteuna. E greusă te jertfeştişisăiubeşticuadevărat, mai bine te laşicuprinsă de valulerotic, nu-iaşa? Dar înfelulăstaajungi la depravareşi la maternitateliberă. Ce e aiamaternitateliberă? Contracepţieşiavort, osândăpeveci a vieţii. Înloc de purtătoare de pântece al vieţii, ajungipurtătoare de mormânt al vieţii. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

23. Femeie, fii ca MaicaDomnuluişi ai să ai curăţieîn motive, dragosteînlucrărişismerenieînîmpliniri. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

24. Au părăsitdragosteaceadintâi! (Apoc., 2, 4) Adicănu au înţelestainaiubirii, ne dă de înţelestextul. Sărecunoaştemcă de aceeaşinoi ne ocupămastăzi de acestsubiect, pentrucăamconstatatla noiînşinecă nu înţelegem bine tainaiubirii. Suntiubitori de desfătări mai multdecâtiubitori de Dumnezeu(2 Timotei 3, 4) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

25. Deci, văinvitsăîncepemcunoiînşine un periplu de restabilireînviaţanoastră a înţelesuriloriubirii, să ne responsabilizămînacestfelînfaţa lui Dumnezeuşi a oamenilor. Văasigurcă nu facemnimicdeosebit, ci ceea ce se cuvinecudreptatesăfacem, înconformitatecuordineadumnezeiască. Problemanoastră este căamschimbatsensuliubirii, l-amschimbatînsenzualitateşisensulcomuniunii, înplăcere. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

26. „Nu mâncărurilesuntrele, ci lăcomia, nu baniisuntrăi, ci iubirea de bani, avariţia, nu vinul este rău, ci beţivul, nu lauda, ci slavadeşartă este rea... iardacă este aşa, nimic nu este răudincele ce sunt, ci proastaîntrebuinţareprinschimbareaminţiinoastre“ (SfântulMaximMărturisitorul) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

27. „O felie de pâinemăzideşte, îmisusţineviaţaîntrup, lăcomiaîmiaduceboalăîncorp. Un paharcu vin măfortifică, măbinedispune, beţiamă duce la ruinămoralăşifizică. Iubireasoţilorînfamilie este bună, binecuvântată de Dumnezeucucopii, desfrânareamădesfiinţeazăca om şimăîmpingeşi la crimă, la avort“.(Părintele Constantin Galeriu) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

28. Forma în care se manifestăcrizanoastrăspiritualăastăziaceasta este: senzualitateşiplăcere. Consecinţaacesteideformări este schimbareaiubiriiînamor liber şicăsătorieiîn „cuibuşor de nebunii“ la aniitinereţii, ca mai apoi, la bătrâneţe, sădevinădoar un sprijinegoist al neputințelorşiincovenientelorvârstei a treia. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim