V. Elemente de tactică individuală

1. V. Elemente de tactică individuală V.1 Demarcajul - este acţiunea prin care un atacant încearcă să scape de sub supravegherea adversarului direct pentru a finaliza sau a contribui la realizarea unei situaţii favorabile pentru coechipieri. • demarcajul direct se realizează prin folosirea în scop tactic a procedeelor tehnice de mişcare în teren , a mişcărilor înşelătoare (porniri, opriri, schimbări de direcţie), atacantul desprinzându-se de adversarul direct prin propriile acţiuni. • demarcajul indirect care se realizează prin acţiunea celorlalţi atacanţi, care atrag către ei mai mulţi apărători, un jucător rămânând liber pentru câteva clipe.

2. V.2 Marcajul Este acţiunea tactică individuală în apărare prin care apărătorul supraveghează atacantul direct pentru a-l împiedica să intre în posesia mingii şi apoi: • să arunce • să angajeze • să depăşească În cadrul unor sisteme de apărare agresive apărătorul încearcă să-l jeneze pe atacant la prinderea mingii şi la pasarea acesteia. După scopul tactic urmărit de apărător, există trei feluri de marcaj: • la supraveghere, specific apărărilor în zonă în cadrul cărora jucătorul în apărare contracarează cele trei acţiuni importante ale atacantului direct – aruncare, angajare, depăşire. Pentru aceasta el se va plasa între atacant şi poarta proprie. La acest gen de marcaj, distanţa dintre apărător şi atacant este mai mare de 1m.

3. strâns, caracteristic apărării “om la om”, apărătorul menţinându-se foarte aproape de atacantul direct, uneori existând contact direct între ei. Scopul acestui tip de marcaj este de a-l împiedica pe atacant să primească mingea, sau dacă a primit-o, să nu paseze în condiţii optime (nestânjenit).Este indicat ca apărătorul să se plaseze pe partea braţului de aruncare a atacantului. • la intercepţie, în cadrul căruia apărătorul lasă un spaţiu oarecare între el şi atacantul direct, lăsând impresia că acesta poate primi mingea (este demarcat), pentru ca apoi, printr-o deplasare rapidă, premeditată, să apară între adversar şi minge, realizând intercepţia şi intrând în posesia mingii sau întrerupând construcţia atacului advers.

4. Pentru însuşirea marcajului şi a demarcajului pot fi utilizate toate mijloacele prezentate la elementul mişcare în teren, Dp1, Dp2. Cel mai utilizat mijloc pentru însuşirea acestui element de tactică colectivă este jocul „Cine pasează mai mult mingea”. Două echipe numeric egale, formate din câte 2-5 elevi, pe o suprafaţă delimitată; Echipa în posesia mingii va încerca să facă un număr cât mai mare de pase într-o serie neîntreruptă (fără ca adversarii să intre în posesia mingii) în timp ce adversarii execută marcaj strâns şi încearcă să intercepteze mingea. Odată reuşit acest lucru vor încerca să realizeze o serie de pase cât mai lungă. Învingătoare va fi echipa care a realizat seria cu cel mai mare număr de pase.

5. VI. Elemente de tactică colectivă în atac şi apărare VI.1.Posturile jucătorilor în atac şi apărare Indiferent de concepţia de joc pe care o adoptă o echipă, posturile atacanţilor şi ale apărătorilor sunt următoarele: În atac • doi jucători extreme(stânga şi dreapta) care ocupă zona laterală a atacului pe partea respectivă • doi jucători interi (stânga şi dreapta) care ocupă spaţiul dintre zona extremei şi cea a centrului • un jucător centru, în zona centrală, şi un jucător pivot, sau • doi jucătoripivoţi care se vor plasa între apărători, de regulă, fiecare pe câte o parte a atacului, în funcţie de sistemul de atac adoptat.

6. În apărare avem următoarele posturi: • doi apărători laterali (la extreme) • doi apărători intermediari (la interi sau pivoţi) • doi apărători centrali care pot fi plasaţi unul lângă altul sau • un apărător central avansat şi un central retras, în funcţie de sistemul de apărare adoptat. Jucătorul portar are un rol foarte important în faza de apărare şi este mai puţin folosit în faza de atac, deşi în anumite situaţii este indicat să participe şi el la această fază.

9. VI.2. Faza I atacului (contraatacul) - Faza I apărării (replierea) Contraatacul reprezintă trecerea rapidă a unei echipe din apărare în atac, ca urmare a pierderii posesiei mingii de către echipa adversă. Dacă este bine pregătit şi realizat, contraatacul duce la înscrierea de puncte cu mai mare uşurinţă, deoarece elimină lupta cu apărătorii. După numărul de jucători care participă, contraatacul poate fi: -direct -cu intermediar şi fiecare dintre acestea poate fi: -cu un vârf -cu două vârfuri şi fiecare dintre acestea poate fi: -cu un vârf -cu două vârfuri

10. Pentru ca jucătorii unei echipe să poată realiza cu succes această fază a jocului, ei trebuie să cunoască: • recuperarea rapidă a mingii (de către portar sau alt jucător) • startul rapid şi alergarea de viteză • degajarea sau pasarea mingii • prinderea mingii venite din urmă • driblingul • aruncarea la poartă Cele mai multe echipe folosesc ca va vârfuri de contraatac extremele care trebuie să aibă o foarte bună viteză şi sunt folosite ca apărători laterali sau ca apărători avansaţi cu diferite sarcini speciale, printre care şi aceea de pleca foarte rapid pe contraatac. Traseul pe care îl urmează vârful de contraatac trebuie să fie cât mai aproape de linia de margine până la primirea mingii, urmând ca după aceea să pătrundă cât mai mult spre axa longitudinală a terenului.

11. Intermediarii de obicei sunt jucătorii interi care ocupă posturi de apărători centrali sau intermediari. Odată cu pierderea mingii de către adversari, aceştia se deplasează lateral pentru a primi mingea sau pentru a recupera, acoperind şi zona apărătorului lateral dacă acesta a plecat anticipat ca vârf de contraatac La această vârstă, se recomandă cu precădere contraatacul cu intermediar, datorită dificultăţilor legate de pasa la distanţă mare. Repliereareprezintă trecerea rapidă din atac în apărare a jucătorilor care au pierdut posesia mingii, încercând, prin mijloace regulamentare, să-i împiedice pe adversari să înscrie. Pentru a reuşi cu succes această fază, jucătorii trebuie să cunoască: • oprirea (întârzierea) lansării contraatacului • marcajul vârfurilor de contraatac • intercepţia mingii • scoaterea mingii din dribling

12. VI.3. Faza a II-a atacului (contraatacul susţinut) –Faza a II- a apărării (zona temporară) Faza a II-a atacului (contraatacul susţinut)are loc numai dacă vârfurile de contraatac nu au putut primi mingea sau nu au putut arunca la poartă (faza –I-).În astfel de situaţii, jucătorii din “ valul doi” (intermediarii) trec şi ei în jumătatea adversă de teren prin pase în mare viteză, încercând să surprindă apărătorii adverşi nerepliaţi şi să fructifice situaţia temporară de superioritate numerică într-o anumită zonă a apărării, prin aruncări de la distanţă (beneficiind de elan şi lipsa de marcaj), prin pătrunderi în culoarele mari dintre apărători, prin angajări ale jucătorilor de la semicerc. În timp ce trec în terenul advers, atacanţii pot face diferite schimburi de locuri între ei, pentru a-i deruta pe apărători.

13. Faza a II-a apărării (zona temporară)constă în trecerea rapidă în terenul de apărare a tuturor jucătorilor care se alătură celor care s-au repliat primii cu vârfurile de contraatac. Apărătorii vor ocupa “temporar” mai întâi zonele din centrul apărării şi apoi cele dinspre margini, în funcţie de acţiunile atacanţilor, urmând ca, într-un moment de întrerupere a jocului sau când nu există nici un pericol de a primi gol, apărătorii să-şi ocupe posturile lor de bază în cadrul sistemului de apărare (faza a III-a).

14. VI.4. Faza a III- a atacului (organizarea) - Faza a III-a apărării (organizarea). Această fază a jocului aproape că nu mai există în handbalul modern, echipele trecând foarte repede de la atacul susţinut la atacul organizat (faza a IV-a) şi respectiv, de la zona temporară la apărarea în sistem. Dacă echipa în atac a constatat că nu mai sunt şanse de a înscrie după faza I şi a II-a, se trece la ocuparea posturilor de specializare, timp în care apărătorii vor face acelaşi lucru. Trebuie menţionat faptul că, şi în această situaţie se poate înscrie (printr-o angajare surprinzătoare sau o aruncare a unui jucător nemarcat) dacă apărătorii nu sunt atenţi.

15. VI.5. Faza a IV-a atacului( atacul în sistem) - Faza a IV-a apărării (apărarea în sistem) Sistemul de joc reprezintă forma generală de organizare a acţiunilor individuale şi colective într-un dispozitiv prestabilit Atacul organizatsauatacul în sistem reprezintă forma cea mai elaborată a atacului În handbal se cunosc două moduri fundamentale de dispunere a jucătorilor în teren (sisteme de joc): • sistemul cu un jucător pivot • sistemul cu doi jucători pivoţi În cadrul acestor sisteme există două forme de joc în atac: • atacul poziţional • atacul în circulaţie Fiecare echipă încearcă să adopte acea formă de joc şi acel sistem de joc prin care poate valorifica la maxim calităţile şi valoarea jucătorilor proprii.