Download
1 / 6
E N D
Dacă ar fi să căutăm într-un dicţionar semnificaţia cuvântului “lună” , cu siguranţă am avea parte de o explicaţie plată, fără substanţă, ce are ca scop o simplă înţelegere generală a ceea ce reprezintă acest satelit natural al Pământului. Astfel, ne întâmpină următoarea lămurire: “Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. ◊ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. “
Totuşi, este relevant să observăm că, de-a lungul timpului, acest astru nocturi a reprezentat pentru marea majoritate a scriitorilor un adevărat izvor de inspiraţie. Unul dintre motivele curentului romantic, el se găseşte cu precădere în poezii şi este printre elementele care oferă cadrului natural un aer mistic, fiind corelat cu noaptea, stelele şi întunericul, toate acestea descriind un univers idel în care cuplurile de îndrăgostiţi sunt feriţi de ochii lumii şi unde povestea lor de dragoste se poate contura fără nicio piedică.
Astfel, printre poeţii români care valorifică acest motiv se numără şi Mihai Eminescu, personalitate reprezentativă pentru cultura literară a spaţiului nord- dunărean. În contextul operelor sale, un accent deosebit este pus pe tema iubirii, care este de multe ori asociată şi cu tema naturii, creându-se astfel o specie lirică eminesciană numită “ idilă”. Printre elementele cosmice care completează peisajele evocate de eul liric, apare frecvent şi luna, protectoarea iubirii, cea care dăruieşte iubirii coordonate măreţe şi care îndeamnă, întotdeuna spre visare. De asemenea, un spaţiu oniric în care îndrăgostiţii se vor regăsi va fi întotdeuna guvernat de acest astru , ce are darul de a construi un adevărat imperiu al fantasticului. Pe de altă parte, în idila “ Sara pe deal” , eul liric descrie luna drept “ sfântă” , dăruindu-i astfel conotaţii sacre care , inevitabil, se răsfrând şi asupra poveştii de iubire.
Pe de altă parte, dacă la Eminescu luna are conotaţii romantice, la simbolişti- cum este Bacovia- aceasta este corelată cu singurătatea. De mlte ori luna îi aminteşte eului liric de trecut, iar sentimentul predominat care vine odată cu această reminescenţă este nostalgia unei perioade, a unei iubiri care a rămas departe, în urmă, dar din care încă s-au mai păstrat unele frânturi de amintiri...
Aşadar, având în minte reperele anterioare, putem accentua încă odată importanţa acordată lunii în cadrul literar, ea nemaifiind de mult doar un simplu corp ceresc care are ca unic scop protejarea planetei, ci devenind, treptat, un izvor nesecat de idei pentru toţi cei care îţi valorifică latura sentimentală.
