PROCESE PSIHICE SENZORIALE

1. PROCESE PSIHICE SENZORIALE

2. PROCESELE PSIHICE PROCESE SENZORIALE • Senzaţiile • Percepţia • Reprezentarea PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE • Gândirea • Limbajul • Memoria • Imaginaţia ACTIVITĂŢI ŞI PROCESE REGLATORII • Motivaţia • Afectivitatea • Voinţa • Deprinderile • Atenţia

3. PROCESE PSIHICE SENZORIALE Procesele senzoriale sunt procese de cunoaştere comune omului şi animalului. Din categoria proceselor psihice senzorile fac parte: • Senzaţiile • Percepţia • Reprezentarea

4. SENZAŢIILE • Se produc în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor; • Ne aduc informaţii separate despre lumea înconjurătoare; • Sunt stric dependente de funcţionarea analizatorilor; • Principale modalităţi senzoriale: senzaţii vizuale, senzaţii auditive, senzaţii olfactive, senzaţii cutanate, senzaţii gustative, senzaţii de echilibru, senzaţii de durere etc.

5. Analizatorul- componente şi funcţii Analizatorul (organul de simţ) face posibilă apariţia senzaţiilor. El este alcătuit din următoarele 4 verigi: • receptorul- captează informaţia stimulului prin intermediul celulelor receptoare; • calea aferentă- transportă influxul nervos la cortex (scoarţă cerebrală) şi prezintă întreruperi sinaptice care filtrează influxul nervos, astfel încât la cortex ajung numai informaţiile semnificative; • zona centrală- are rol în decodificarea influxului nervos, iar pe plan psihologic asigură „trăirea” senzaţiilor; • calea eferentă- transmite răspunsul dat de cortex la receptor şi asigură autoreglarea funcţionării organismului.

6. PERCEPŢIILE • Se produc în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor; • Ne aduc informaţii complete despre lumea înconjurătoare; • Nu sunt doar o sumă de senzaţii, ci sunt rezultatul interacţiunii senzaţiilor; • Sunt în strânsă relaţie cu activitatea umană, cu limbajul, cu experienţa anterioară.

7. Legile percepţiilor Percepţia funcţionează după următoarele legi: legea integralităţii prceptive, legea structuralităţii perceptive; legea selectivităţii perceptive; legea constanţei perceptive; legea semnificaţiei; legea proiectivităţii imaginii perceptive. • Legea structuralităţii perceptive- deşi avem impresia că imaginea apre spontan, în realitate explorarea vizuală a unui obiect se face treptat. Ex: în cazul nostru, explorarea se face după schema literea „Z” datorită activităţii de citire (de la stânga la dreapta). • Legea semnificaţiei- elementul care are semnificaţie pentru individ se impune în câmpul său perceptiv. Ex: o căprioară nu dă importanţă sunetului produs de vânt, dar dă importanţă altor sunete care sunt semnificative pentru viaţa ei (răgetul uni leu, de exemplu).

8. Observaţia este activitatea perceptivă desfăşurată în mod voluntar. Diferenţa dintre percepţia spontană şi observaţie se reflectă şi în expresii diferite. Pentru perceţie se folosesc verbe: a vedea, a auzi, a simţi un miros, a simţi o atingere etc. Pentru observaţie: a privi, a asculta, a mirosi, a palpa. Spiritul de observaţie este aptitudinea de a sesiza cu uşurinţă, rapiditate şi precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant, dar semnificativ pentru scopurile omului. Observaţia şi spiritul de observaţie

9. Iluziile perceptive Iluziile optice sunt percepţii care denaturează, deformează unele aspecte ale realităţii. Ele sunt determinate fie de: • Unele componente ale câmpului perceptiv care acţioneză concomitent cu obiectul central al percepţiei, pot determina subestimarea sau supraevaluarea elementelor obiectului perceput

10. Centrarea activităţii perceptive pe un obiect poate determina dilatarea subiectivă a elementelor sale Relaţiile de contrast dintre excitanţi pot determina supraestimări sau subestimări Ex: o persoană de statură medie poate părea înaltă între altele mai scunde şi scundă între persoane care o depăşesc mai mult Lipsa reperelor Ex: iluzia plecării propriului tren

11. SENZAŢIE PERCEPŢIE

12. REPREZENTĂRILE • Se produc în absenţa stimulului; • Se produc în condiţiile conştiinţei absenţei obiectului; • Conţin informaţii elementare despre lumea înconjurătoare; • Conţinând în sine tot ceea ce este esenţial, reprezentarea face trecerea spre noţiune.

13. Calităţile reprezentărilor • Imaginea din reprezentare are o intensitate mai slabă în comparaţie cu imagine perceptivă Ex: reprezentarea unui arbore nu are un contur clar, imaginea este „ştearsă” • Însuşirile importante ale obiectelor / fenomenelor se impun în imagine Ex: reprezentarea unui arbore are întotdeauna rădăcină, tulpină şi coroană • Imaginea este panoramică- redă integral şi simultan toate informaţiile despre obiect Ex: reprezentarea unui motor conţine toate elementele structurale şi toate corelaţiile funcţionale

14. Imaginile sunt figurative- conţin însuşiri concrete, intuitive de formă, mărime, culoare Ex: reprezentarea unui arbore vara, va avea întotdeauna coroana verde, imaginea va corespunde realităţii. Schema structurală a obiectului poate fi modificată în funcţie de cerinţele cunoaşterii şi practicii. Ex: ne putem reprezenta elementele de mobilier din camera noastră într-o altă structură (în alte locuri) decât cea reală.

15. Reţineţi: • Dacă senzaţiile ne dau informaţii separate despre obiecte, percepţiile ne aduc informaţii complete- imagine este unitară. • Dacă senzaţiile şi percepţiile se produc în prezenţa obiectului, reprezentările se produc în absenţa lui. • Dacă imaginea percepută conţine tote informaţiile, imaginea din reprezentare conţine doar informaţii esenţiale.