Factori determinanţi în rãspândirea şi adaptarea la mediu a organismelor vii

1. Factori determinanţi în rãspândirea şi adaptarea la mediu a organismelor vii Prof. Pop Aurel

2. 2. Factori biotici Relaţiile interspecifice: competiţie, cooperare, exploatare.

3. Factorii biotici- relaţii interspecifice la plante

4. Diferitele specii de plante dintr-o biocenoză nu sunt izolate. Ele trăiesc împreunăcu alte specii de plante şi animale cu care stabilesc relaţii directe, ca rezultat al adaptării lor în strânsă legătură cu diferiţii factori de mediu.

5. Unele specii de plante trăiesc numai în apropierea altora. De exemplu, unele plante trăiesc numai la umbra altora de talie mai mare. În acest exemplu, relaţiile dintre plante sunt pozitive.

6. Există însă şi cazuri de neutralism, când relaţiile sunt neutre (de exemplu un stejar şi un ulm, dintr-un anumit perimetru de pădure nu se influenţează reciproc) sau efectul lor este negativ (de exemplu, plantele cultivate şi buruienile care absorb apa şi sărurile minerale din sol, în defavoarea plantelor cultivate).

7. Uneori relaţiile dintre unele specii de plante şi alte specii de plante, ciuperci, animale, bacterii sunt reciproc favorabile, foarte strânse şi de durată. În acest caz este vorba de mutualism (sau simbioză). Un exemplu îl oferă plantele leguminoase şi bacteriile din nodozităţi între care se stabileşte o relaţie de întrajutorare: bacteriile fixează azotul molecular din aerul din sol necesar plantelor, iar plantele le asigură nutriţia).

8. Un alt exemplu îl constituie micorizele- asociaţiile dintre unele specii de ciuperci şi rădăcinile unor arbori: ciupercile formează o reţea în jurul acestor rădăcini şi absorb apa cu sărurile minerale pe care le transmit apoi, arborilor, aceştia la rândul lor pe care le furnizează ciupercilor hrana necesară. O relaţie de mutualism este şi aceea dintre unele plante şi insectele polenizatoare. Florile acestor plante şi corpul insectelor au adaptări morfologice perfecte pentru a realiza polenizarea, în lipsa acestor insecte, polenizarea nu are loc.

9. În lumea plantelor există şi relaţii în care o specie de plante poate fi gazda pentru anumiţi paraziţi (virusuri, bacterii, ciuperci, altă plantă) sau poate parazita o anumită plantă. Aceasta este o relaţie de parazitism. Relaţia este unilateral pozitivă pentru parazit şi unilateral negativă pentru gazdă. Parazitul profită întotdeauna de pe urma gazdei care, de cele mai multe ori, moare. Cele mai numeroase exemple de parazitism le oferă plantele atacate de virusuri, bacterii şi diferite ciuperci

10. Plantele superioare parazite pe alte plante superioare sunt mai rare. Un exemplu este cuscuta, plantă care se încolăceşte pe tulpinile de lucernă, trifoi, viţă de vie. Ea nu are frunze, iar tulpina este lipsită de clorofilă. Rădăcinile cuscutei au prelungiri (haustori) care străpung planta parazită până la vasele liberiene, de unde absorb hrana.

11. O plantă considerată semiparazită este vâscul, care trăieşte pe ramurile unor arbori (plopi, arţari,). Vâscul are frunzele verzi, deci îşi prepară hrana prin fotosinteză, însă nu în totalitate, deoarece o parte din hrană o ia de la planta pe care este fixat. El se fixează cu ajutorul unor crampoane care pătrund până la vasele liberiene ale plantei- gazdă. În cele din urmă, din cauza acestei relaţii, planta gazdă se usucă şi moare.

12. O categorie deosebită de plante o constituie plantele carnivore, care îşi completează hrana cu azotul necesar după digerarea unor animale mici pe care le prind în adevărate capcane în care elimină sucuri digestive. În ţara noastră, o plantă carnivoră este roua- cerului.

13. În natură există şi multe specii de plante care folosesc ca suport alte plante fără a dăuna acestora. De exemplu, orhideele care trăiesc în pădurile ecuatoriale se fixează pe scoarţa copacilor şi absorb apa din atmosferă cu ajutorul unor rădăcini aeriene, în ţara noastră există specii de muşchi şi iedere care se fixează pe ziduri, scoarţa copacilor, ele se numesc plante epifite.

14. Sfârşit