280 likes | 377 Views
singur st ă pân peste comoar ă (adânc între frunze lucea) strigam ho hoo. ceas de plâns înnegrit ca un m ă r uitat dup ă t ă ietur ă. mi se scurge untul t ă u, doamne, printre degete ş i coatele-mi picur ă noaptea de ra ş ini. doare sau ţ i-e somn femeie cu lalele.
E N D
singur stăpân peste comoară (adânc între frunze lucea) strigam ho hoo
ceas de plâns înnegrit ca un măr uitat după tăietură
mi se scurge untul tău, doamne, printre degete şi coatele-mi picură noaptea de raşini
doare sau ţi-e somn femeie cu lalele
Fiindcă mi-a venit să vorbesctotuşi în seara asta mărunţită de ploaie şi roţi au venit serioşi, cu feţe nebărbierite de-o lună
a fost odat-un faun blând care-a iubit o nimfă verde ce l-a văzut cum închircit prin frunze aspre se tot pierde
iubito, vântul bate putred dinspre frunze şi scrâşnetul pogoară ca o iubire de bătrâneţe grea, mirungere cu ardere de tot
cuvânt să-ţi fiu în amurgul călâu de vechi argint viu înnegrindu-se mâna
în argint se montează zirconiul se face adic-ascuţit cât să-nţepe, nu tare
şi totuşi fruntea care atingând umărul ca o frunză
îţi scriu pe genunchi stergând praful colţurilor de atâta umbră
mai lasă-mă, doamne,să-ţi ascult brotacii şi mai lasă-mă să dorm puţin
vocea ta ca aburul podului palmei umărul meu s-o încapă
tăcere de câmp mâna n-o prinde rotund iarba se arde
cu sertarul deschis, a doua ţigare aprinsă, scrumieră cu pereţii albi.
tuburile tac tremur în catedrală coloanele reci
voi lăsa urme mari în zăpezi
se-ntunecă repede-n gară valize prin coturi de-argint cu lene fumegă absint şi frunza se taie-n ţigară
o, răfuială a inimii mele,grădina ta o pierd şi numai fiindcă suntiar pumnu-ntors tot dinţii mei îi rupe
bătrân pregăteşti înc-o casă curată cu prag neatins
era un cuvânt elastic şi cuprinzător care-ncepea cu tine începând pământul putredă zi întâi sau poate doar fragilă
şi-apoi toate fiicele şi fiii noştri de pe peretele de vest descrescând treptat înspre al nouă sute nouăzecisinouălea nume care nu se poate rosti
aspru busuioc miros pentru dimineaţă perdelele tac
şi maldărul ăsta de viaţă ce mi-ai cântat ca să ard
dar tu ne-ai învăţat numai cum să schimbăm între noi cămăşi de cuvinte şi pietrele prin apa îndurătorului april