LUCEAFĂRUL

1. LUCEAFĂRUL Mihai Eminescu

2. Surse de inspiraţie • “Fata în grădina de aur”- basmul cules de Richard Kunisch; • Mitul zburătorului; • Motive din mitologia greacă, vedică; • Elemente din filoszofia antică şi germană; • Propria viaţă ridicată la rang de simbol; -tema geniului şi a titanului sau a demonului; “Luceafărul”-sinteza lirismului eminescian -natura şi iubirea; “cheia boltă a lirismului eminescian” - cosmicul -elementul neptunian; - elementul plutonic; -macro şi microtimpul; - călătoria intergalactică;

3. Titlul Luceafărul= fenomenul, aparenţa, faţa cunoscută de pământeni; Hyperion= esenţa, cripticul,faţa necognoscibilă, faţa cunoscută doar de Demiurg; Tablourile I.Povestea fantastică de iubire dintre Luceafăr (geniu, fiinţa superioară) şi fata de împărat (aflată la vârstacând poate fi tulburatădeZburător) -II. Idila Cătălin- Cătălina, exponenţi ai simţului comun; III. Călătoria intergalactică a Luceafărului IV. Revelaţia lui Hyperion

4. Fata de împărat - frumuseţe desăvârşită; - puritate -năzuieşte spre lumina pură a Luceafărului - este stăpânită de tulburătoare nostalgie a infinitului; - o înspăimântă nemurirea, necunoscutul; - incapabilă de a-şi depăşi condiţia de muritoare; • Facilitează întâlnirea dintre doi exponenţi a două lumi diferite; • Singura modalitate posibilă de a comunica de sus în jos, punte unică a unei imposibile legături; VISUL • Doar prin vis Luceafărul poate fi legat de pământ şi de iubirea efemeră după care tânjeşte;

5. - Semn rece, pur, celest; - Călăuză a corăbierilor, far în imensitatea mării; - Intrând în jocul atracţiei iluzorii se va contamina de patimă şi se va îndrăgosti; Luceafărul -dragostea lui înseamnă aspiraţie spre concret • Ipostaza angelică- elementul neptunic • Se naşte din marea genezelor, apa primordială; • e un stadiu premergător morţii necesare unei renaşteri • Are puritatea glacială a ideii de necesitate • Ipostaza demonică-elementul plutonic • Se naşte din magma arzătoare a haosului • E un soare nocturn; • Învăpăiere abstractă întrupările

6. Ambele întrupări sunt realizate printr-o regresiune spre matricile originare şi printr-un zbor în jos; Cele două întrupări se asociază cu motivul romantic al mortului frumos; Indiferent de întrupare, rămâne entitate spirituală identică mereu cu sine însuşi: ”Eu sunt Luceafărul de sus” Planurile uman şi astral se separă pentru a sublinia caracterul incompatibil al celor două lumi;

7. IDILA CĂTĂLIN-CĂTĂLINA - Îşi pierde unicitatea, primeşte nume, devine o muritoare oarecare; - Are revelaţia asemănării de condiţie, de structură cu cel care aparţine aceleiaşi lumi ca şi ea; CĂTĂLINA - Conştientizeză definitiv incompatibilitatea dintre lumea ei şi lumea Luceafărului Uniformitate, similitudine - Ordinea hazardului,a aparenţei şi a instinctului inconştient; - Exponent al lumii mediocre -trăieşte sub semnul norocului - CĂTĂLIN omul care nu-şi face griji din nimic -instinctualitatea îi determină acţiunile -sociabilitate

8. DEMIURGUL logosul Absolutul Esenţă imuabilă Gândirea creatoare Gândirea lucidă,rece Stăpân al universului Obiectivitatea absolută Materie universală organizată superior Conştiinţa universală şi transcendentă Nu poate interveni asupra unei ordini prestabilite, nu poate interveni asupra propriei creaţii deoarece acest lucru înseamnă autoanulare

9. HYPERION • Aparţine primei generaţii de divinităţi eterne; • Fiu al lui Uranus şi al Geei ,al cerului şi al pământului, condamnat prin origine la un echilibru precar al fiinţei; • Superioritate absolută însetată de cunoaştere, • Trăieşte în lumea esenţelor primordiale; • Se poate înălţa sau coborî;

10. “Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire!” Iubirea este o formă de cunoaştere, cunoaşterea mărind puterea; Prin iubire fiinţa îşi caută liniştea sufletească,reîntregirea; A te face iubit şi a iubi înseamnă a-ţi depăşi egoismul,”voinţa oarbă de a trăi” Iubirea înnobilează;condiţia dată poate fi depăşită; Iubirea este elementul magic prin care lumea fiinţei se integrează unui ritm general, cosmic; Iubirea este sentimentul atotcuprinzător,invincibil; ea tulbură sistemul universului;

11. Fata de împărat urmează căile fireşti ale sorţii umane Natura primeşte cuplul Cătălin- Cătălina, care îşi va trăi iubirea la nivelul omenescului Cei doi pământeni îndrăgostiţi îşi asumă destinul cu aceeaşi demnitate ca şi geniul Omul este înnobilat prin senitment ,prin iubire îşi poate depăşi condiţia “Lumea fenomenalităţii terestre e supusă unui relativism fără ieşire:orice poate fi înlocuit cu orice, ca şi când valorile ar fi dispărut,în virtutea unei posibilităţi infinite de a le echivala”(Matei Călinescu- “Titanul şi geniul în poezia lui Mihai Eminescu”)

12. geniul, fiinţa superioară – “lumea mea” 1. Geniul trăieşte în lumea perfectă, o lume a creaţiei la care Demiurgul îl asociază; 2. Geniul este imuabil; 3. Nu poate fi fericit deoarece el se sacrifică în numele scopului obiectiv, acela al cunoaşterii; 4. Geniului îi sunt proprii reflexivitatea, contemplaţia, lumea ideilor, conştiinţa despre unitatea efemerului şi a eternului; 5. geniul poate învinge ispita iubirii; 1. Oamenii trăiesc într-un spaţiu limitat sub zodia norocului şi a timpului trecător; 4. Voinţa de a trăi,instinctualitatea,subiectivitatea, incapacitatea de a-şi depăşi limitele, sociabilitatea sunt elementele definitorii ale omului comun; • fiinţa comună,”chip de lut”- • “cerc strâmt” 2. Moartea este datul esenţial al umanului 3. Dorinţa de a fi fericiţi îi animă, acesta fiind idealul oamenilor comuni- “trăieşte clipa” 5. Nu pot invinge ispita, idealurile lor sunt efemere construite pe ideea de materialitate;

13. “Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece” Finalul închide “toată durerea dintre pământ şi cer”(Petru Creţia), toată tristeţea unei singurătăţi asumate pe vecie Hyperion înţelege opoziţia ireductibilă dintre cele două lumi, renunţă la iubire şi se întoarce la solitara linişte a lumii dintâi Luceafărul-geniu este impasibil, izolat în spaţiul privilegiat al cunoaşterii absolute Dubla lecţie de cunoaştere l-a oprit de la cădere Hyperion va rămâne pentru totdeauna acolo, sus, în solitudinea condiţiei sale, în lumea la care participă prin origini, nemurire şi cunoaştere absolută. Soluţia? =ATARAXIA “…dureroasa mărturisire a unei singurătăţi absolute, singurătatea geniului se ghiceşte pretutindeni în opera sa ca un vaier suav”- Zoe Dumitrescu Buşulenga

14. LUCEAFĂRUL – POEM ROMANTIC Visul,îngerul,demonul,zborul sideral,steaua, marea Sursele de inspiraţie folclorice Condiţia omului de geniu,natura şi iubirea,condiţia umană Amestecul genurilor şi speciilor literare Antiteza-mijloc compoziţional Luceafărul –”basm al fiinţei “– C. Noica

15. “… dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil dea fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”- Mihai Eminescu Realizat prof .Ioniceanu Monica Muzica:Ernesto Cortazar- Eternity;Immensity;Beethovens