DIFERENTIREA ACTIVITATII DE PREDARE - INVATARE

1. DIFERENTIREA ACTIVITATII DE PREDARE - INVATARE

2. LECTII MODERNE În perspectiva unei concepţii moderne asupra instruirii, perfecţionarea lecţieireprezintă o necesitate evidentă. În acest scop s-au cristalizat câteva direcţiiimportante,şi anume: • deschiderea lecţiei către viaţă, valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, • sistematizarea informaţiilor provenite din alte surse decât cele ale şcolii, transferarealecţiei în cadrul vieţii reale (în natură, laborator sau în mijlocul faptelor cotidiene). • accentuarea caracterului activ, participativ al lecţiei: este necesară angajareaconştientă şi realizarea învăţării prin activitatea proprie a elevului, utilizarea unormetode active: dialogul euristic si mai ales, învăţarea prin descoperire şi învăţarea bazată pe investigatia experimentală solicită în mod deosebit efortul propriu şiactivitatea independentă , specifice învăţării active.

3. INVATAREA SCOLARA • Învăţarea şcolară este definită ca o “activitate cu valoare psihologică şi pedagogică, condusă şi evaluată în mod direct sau indirect de educator, care constă în însuşirea, transformarea, acomodarea, ameliorarea, reconstrucţia, fixarea şi reproducerea conştientă, progresivă, voluntară şi relativ interdependentă a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor şi atitudinilor ”(I. Neacşu)

4. Instruirea diferentiata • Caracterul de sistem al instruirii se concretizeaza : • la nivelul structurii de organizare a invatamantului - diversificare pe tipuri, profiluri si sectii; • la nivelul formelor de organizare : grupedenivel-materii, grupe omogene (criteriile de grupare putand fi nivelul de instruire, ritmul de lucru, dificultatile tipice in invatare, capacitatile etc.), orarul individual de activitate, programul individual de studiu etc.; • la nivelul continutului (caracterul orientativ, deschis, flexibil, al continutului programei, obiecte si teme la alegere); • la nivelul metodologiei ( oferta metodologica diversificata, centrata pe incurajarea autonomiei elevului).

5. DIFICULTATILE DE INVATARE SI INSTRUIREA DIFERENTIATA • INSTRUIREA DIFERENTIATA- O PROBLEMA DESCHISA • COPIII IN SITUATIE DE RISC, COPIII DIN MEDII DEFAVORIZATE SI INSTRUIREA LOR • VALORIZAREA MAXIMALA A POTENTIALULUI INDIVIDUAL. FACTORII REUSITEI SCOLARE • STRATEGII DE PROMOVARE A REUSITEI SCOLARE • EDUCATIA INTEGRATA SI SCOALA INCLUSIVA APLICATII : PROGRAME CURRICULARE PENTRU DOTATI . COLABORAREA PROFESOR-PSIHOLOG/CONSILIER SCOLAR. INTERVENTII MEDIATE

6. Strategia diferentierii • metodologic, strategia diferentierii, ca strategie globala de instruire, implica utilizarea unui ansamblu diversificat de metode aplicate complementar : conversatia, in special cea euristica, demonstratia, explicatia, exercitiul, tehnica utilizarii fiselor de munca independenta ( fise de dezvoltare, de recuperare, de exersare, de creatie ), utilizarea fiselor individuale de progres sau a diagramelor de progres, a fiselor de evidenta a greselilor tipice la nivelul unei clase sau a unui grup de elevi.

7. Premise in aplicarea strategiilor de diferentiere a instruirii • aptitudinile, deprinderile si capacitatile elevilor au ritmuri diferite de dezvoltare individuala, deosebiri ce pot fi cu usurinta observate in contextul activitatii scolare ; • disponibilitatea pentru invatare se dezvolta prin exersarea functiilor mintale, exersarea unei functii sau capacitati fiind conditia dezvoltarii altora superioare ; la fiecare nivel de dezvoltare, elevul are specificul sau de relationare, propriile reprezentari, notiuni si concepte dominante ; • a maximiza succesul posibil al fiecaruia presupune a diagnostica corect si a elimina dificultatile prin masuri corective, diferentiate si oportune

8. Functiile vizate de organizarea activitatilor diferentiate functii • functii recuperatorii; • functii terapeutice; • functii de suplimentare; • functii de orientare sau reorientare a unor elevi; • functii de instruire intensiva; • functii de aprofundare la cerere a unor cunostinte; • functii de creatie si de sensibilizare.

9. REALIZAREA DIFERENTIERII Formele concrete de realizare a diferentierii presupun : • activitati individuale sau individualizarea unor secvente de instruire ; • activitati in grupuri mici, de 2-5 membri, grupuri omogenizate cu stabilitate relativa, cu durata de lucru variabila, pentru a se evita astfel « stigmatizarea » unora sau, dimpotriva, supraaprecierea altora; • programe de formare si exercitiu ( training ), cu obiective si metodologii negociate in prealabil, cu un continut individualizat. • invatare autoritmata, traseu individual de formare in cadrul educatiei la distanta. Diferenţierea se poate realiza la toate nivelele acţiunii didactice.

10. Stabilirea obiectivelor • În formularea obiectivelor, se pot stabili: • obiective minimale obligatorii (ex: elevul să identifice 2 timpuri verbale) • obiective de performanţă pentru o parte dintre elevi (ex:elevul săfoloseasca corect cele 2 timpuri verbale)

11. Conţinutul învăţării • Conţinutul învăţării poate fi şi el diferenţiat; • se poate adapta la nivelul unorgrupuri de elevi, conform posibilităţilor şi nivelului lor intelectual. • Unele teme se potsimplifica şi restrânge, altele pot fi extinse,astfel încât conţinutul programei deînvăţământ să fie prezentat nuanţat, adecvat caracteristicilor individuale ale elevilor.

12. Metodele şi mijloaceledidactice • Diferenţierea se poate face şi în ceea ce priveşte metodele şi mijloacele didacticefolosite în procesul de predare-învăţare. • Cunoaşterea vârstei , niveluluiintelectual , a gradului de interes, a ritmului, aptitudinilor şi a capacităţilor individuale aleelevilor permite alegerea metodelor celor mai eficiente şi folosirea mijloacelor didacticecelor mai adecvate într-o situaţie dată. • La clasele mai mici sunt utile metodele bazate pe reprezentările concrete ale obiectelor şi fenomenelor, iar la clasele mai mari se pot folosi metode bazate pe un grad înalt de abstractizare şi generalizare.

13. Formele de organizare aactivităţii • Diferenţierea învăţării este esenţială în alegerea formelor de organizare a activităţii. • Se pot îmbina într-o manieră optimă munca frontală, pe grupe mici sauindividuală. • În organizarea activităţii diferenţiate pe microgrupuri se va ţine seamă demai multe variabile. • În cadrul colectivului clasei care constituie un grup relativ constant, • pentru îndeplinirea anumitor sarcini pot fi create echipe temporare mai mici (pentru rezolvarea unor probleme, pentru efectuarea unor lucrări practice, pentruconfecţionarea de aparate sau materiale didactice). • Profesorul trebuie să identificegrupurile de elevi cu acelaşi nivel şi să lucreze diferenţiat cu ele.

14. procesul didactic • O diferenţiere mainuanţată o reprezintă individualizarea procesului didactic. • Pe fondul muncii frontale,profesorul desfăşoară o muncă specială cu unii elevi, adresează solicitări diferiteelevilor, îi antrenează în anumite activităţi practice, de cercuri, de participare laconcursuri şcolare, etc. • Dacă elevii mai puţin dotaţi au nevoie de o adecvare a învăţăriila nivelul posibilităţilor lor, nu trebuie neglijată activitatea specială cu elevii foarte dotaţi; valorificarea potenţialului acestora presupune o preocupare deosebită în vederea creşterii performanţei lor.

15. Temepentru acasă • Diferenţierea se poate realiza şi la nivelul temelor pentru acasă; • acestea nu vorfi identice, ci vor cuprinde o gradare a nivelului de dificultate.

16. Evaluarea învăţării • Şi în evaluarea învăţării diferenţierea reprezintă o necesitate. • Formele deevaluare pot fi diferite, ca şi nivelul de dificultate al testelor de evaluare. • Se vor folosicerinţe distincte pentru diferitele grupuri de nivele şcolare; • notarea va ţine cont deposibilităţile individuale ale elevilor şi de gradul de valorificare a acestor posibilităţi decătre fiecare elev în parte.

17. Predare diferenţiată VS Predare tradiţională Predare diferenţiată Predare tradiţională Diferenţele dintre elevi sunt marcate sau se acţionează asupra lorcând devin problematice.   Evaluarea se face, de regulă, la sfârşitul învăţării, să se vadă „cine a înţeles”.  Predomină o înţelegere îngustă a inteligenţei.  Există o singură definiţie a excelenţei.  Interesele elevilor sunt apelate rar.  Sunt luate în calcul puţine profile de învăţare.  Domină instruirea cu toată clasa.  Predarea este condusă de ideea de a acoperi manualul sau ghidul curricular.  Învăţarea se concentrează pe conţinuturi şi exerciţii rupte de context.  Sarcinile oferă o singură opţiune.  Timpul e relativ inflexibil.  Domină un singur text.  Se caută interpretări unice ale ideilor şi evenimentelor.  Profesorul direcţionează comportamentul elevilor.  Profesorul rezolvă probleme.  Profesorul furnizează standarde unice pentru notare.  Se folosesc preponderent o formă de evaluare.  Diferenţele dintre elevi sunt studiate ca o bază pentru proiectare   Evaluarea se face continuu şi diagnosticată pentru a înţelege cum să facem predarea mai pe măsura elevilor.  E evidentă concentrarea pe forme multiple de inteligenţă.  Excelenţa este în mare măsură definită în termeni de creştere individuală faţă de început.  Elevii sunt frecvent ghidaţi să facă alegeri bazate pe interese   Sunt oferte pentru mai multe profile de învăţare.   Se folosesc aranjamente variate.  Disponibilitatea, interesele şi profilul de învăţare al elevilor conturează predarea.  Învăţarea se concentrează pe folosirea capacităţilor esenţiale pentru a valoriza şi înţelege conceptele şiprincipiile de bază.  Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni.   Timpul este folosit flexibil, în funcţie e nevoile elevilor.  Sunt furnizate multiple materiale.   În mod obişnuit se caută multiple perspective asupra ideilor şi evenimentelor.   Profesorul facilitează formarea capacităţilor de învăţare independentă.   Elevii îi ajută pe colegi şi profesori să rezolve probleme.  Elevii lucrează împreună cu profesorul pentru stabilirea obiectivelor de învăţare individuală şi pentru întreaga clasă.  Elevii sunt evaluaţi pe mai multe căi.

18. Pedagogie diferentiata

19. Principii – cheie ale clasei diferenţiate  Profesorul ştie clar ce e important în materia lui.  Profesorul înţelege, apreciază şi clădeşte pe diferenţele dintre elevi.  Evaluarea şi învăţarea sunt inseparabile.  Profesorul ajustează conţinutul, procesul şi produsul în funcţie de disponibilitatea, interesul şi profilul de învăţare a elevului.  Toţi elevii participă.  Elevii şi profesorii sunt colaboratori în învăţare.  Scopurile clasei diferenţiate sunt dezvoltarea maximă şi succesul individual.  Flexibilitatea este o caracteristică marcantă a clasei diferenţiate.

20. DIFERENTA = diversitatepluralitate, contradictii. PERCEPTIA DIFERENTEI REPREZINTA O CALIFICARE PEDAGOGICACHEIE.