70 likes | 294 Views
Limba română contemporană: Stilistica. Curs 3c. Limbajul vulgar 13.12.2011. Limbajul vulgar. - registrul cel mai marcat social (cel mai “jos”); încalcă tabu-uri, convenţii sociale respectate de limbajul cult - apare în asociere cu limbajul popular rural şi cu limbajul argotic
E N D
Limba română contemporană: Stilistica. Curs 3c Limbajul vulgar 13.12.2011
Limbajul vulgar • - registrul cel mai marcat social (cel mai “jos”); încalcă tabu-uri, convenţii sociale respectate de limbajul cult • - apare în asociere cu limbajul popular rural şi cu limbajul argotic • - e reprezentat de: a) un inventar lexical: cuvinte vulgare - cuvinte care denumesc noţiuni tabu – funcţii fiziologice, părţi ale corpului b) acte de limbaj specifice: imprecaţia, insulta • - are un potenţial agresiv, care variază în funcţie de situaţie: e maxim când lexicul vulgar contrastează intenţionat cu limbajul cult sau/şi când se asociază cu actele de limbaj agresive
Imprecaţia • (“urare negativă”) • - forme diferite, în funcţie de “laicizare”, de atenuarea caracterului magic: de la blestem la înjurătură • - grade diferite de violenţă: de la înjurătura adresată, cu intenţie de agresare (du-te...), la cea neadresată, simplă formă de descărcare nervoasă (fir-ar să fie de scaun!). Caz special: autoimprecaţia. • - trăsături gramaticale: un tipar sintactic uşor de recunoscut enunţ imperativ sau optativ sau exclamativ cu verbul la imperativ (du-te...!), condiţional (arde-te-ar focu’!), mai rar conjunctiv (să te ia....!) şi foarte rar indicativ (facu-ţi şi dregu-ţi) cu repetarea verbului: fir-ar să fie, ducă-se să se ducă... forme şi construcţii arhaice sau inexistente în alte registre (fir-ar, arză-l-ar) eufemizare prin elipsă, suspendare, substituţie etc. • - trăsături lexico-semantice: semantica verbelor acţiunii agresive (bătaie, distrugere, raport sexual etc.); semantica agentului distrugător • - amplificări
Exemple • - Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-ar acolo unde-o fi cine m-a învăţat să ţin arcuşul... Că io-i spun cu frumosul că nu pot şi el mă omoară să mai zic... Dare-ar Dumnezeu să trăsnească toate jocurile cu cine le-a născocit... (L. Rebreanu, Ion, p. 17) • "«Norocul meu – gândesc eu – să trăiesc bine! Lua-te-ar dracul de javră!»" • "«Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului!» zic în gândul meu" • "«Ah! suspin eu în adânc; lua-te-ar hengherul, Bùbico!»" • "«Vedea-te-aş la Babeş, jigăraie îndrăcită!» gândesc eu" • "«Ah! Bùbico - zic eu în sine-mi, mîngîindu-l frumos - de capu-ţi!... vedea-te-aş mănuşi!»"(Caragiale, Bùbico..., p. 218)
Insulta (contrariul unui compliment) • - adresată sau neadresată (desemnare depreciativă): măgarule! vs. X e un măgar • - asociată sau nu cu limbajul vulgar • - trăsături gramaticale: tipare specifice (prostul de Ion); “femininul peiorativ” (lepră, hahaleră, lichea, secătură…) – desemnând bărbaţi • - trăsături lexico-semantice: sfera semantică: animalitate obiecte degradate sexualitate degradată defecte fizice, morale etc.
Exemple • "nebuna de mătuşa Mărioara", "hîrsita de mătuşa" – 179; "melianul şi haramninul de Trăsnea" – 189; "ghiavoli ce sunteţi" – 174; "pughibale spurcate ce sunteţi!" – 173; "uşernic ce eşti!" – 178; "duglişule" – 181; "coropcarule" – 189; "coşcogeme coblizan" – 190; "nepurcele" (moş Chiorpec) –178; "ghiavole", "tălharule", "măi porcane" (mătuşa Mărioara) – 179 (I. Creangă) • başoaldă, buleandră, cartoafă, cotoarbă, farfuză, fleoarţă, fleorţotină, jagardea, japiţă, marcoavă, mastroacă, oafă, paceaură, paţachină, piţipoancă, rapandulă • "prostule","prostovane", "loază", "Dania tătînă-tău"; "Merji la loc, boule"; "mă prostovanilor", "urecheatule" (prelegerea despre cometă);"Silenţium, măgarilor!"; "Cine-a fost porcul şi măgarul?"; "Cine-i porcul şi măgarul?"; "măgarul şi porcul"; "Aşa şcoleri romani îmi trubuia mie! da nu nişte loaze levantine ca voi, care nu ştiţi decît numa doară să vă rînjiţi şi nu aveţi reşpect pentru dătorinţă!"; "Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inşpectore?... Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!" ("îi zic aşa doară nu spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurăjare"); "Silenţium, măgarilor!"; "Nu larmă, rîtanilor inconştii! nu rîdeţi ca ruralii..."; " Nu larmă, vitelor, cari n-aveţi reşpect ghe istoria neamului!"; "Natura non faţit zaltus, mă prostovanilor!" etc. (Marius Chicoş Rostoganu) (I.L.Caragiale)