Recuperare, medicină fizică şi balneologie

1. Recuperare, medicină fizică şi balneologie Dan NemeşDaniel Popa, Raluca Cotulbea, Alina Totorean, Armand Gogulescu, Andrea Niţă, Merima Jurici, Elena Amăricăi, Virgil Luca, Cristina Cristea, Oana Bereteu, Roxana Onofrei, Corina Dobrescu

2. FACTORII NATURALI DE CURA • Bioclimatologia : stiinta care se ocupa cu studiul legaturii dintre climat si organism. • Utilizare in multiple afectiuni • Balneologia : stiinta care se ocupa cu studiul apelor minerale, ape naturale bogate in substante chimice disociate, nedisociate in anumite combinatii chimice.Apele minerale sunt folosite in terapie si se pot utiliza : • Crenoterapie (pe cale interna) • Bai, infuzii, irigatii (pe cale externa)

3. CLIMATOTERAPIA • Viaţa tuturor organismelor şi a omului se găseşte sub influenţa directă a climei, factor activ al mediului extern resimţit în stare fiziologică şi patologică • Definiţie: • sub aspect medical, clima reprezintă totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, tereştrii şi telurici) şi biologici, tipici pentru o anumită regiune, care acţionează în ansamblu asupra omului. • ştiinţa care se ocupă cu studiul legăturii dintre climat şi organism se numeşte bioclimatologie • Elementele climaterice se împart în: • Elemente cosmice- reprezentate de radiaţia solară şi radiaţia cosmică • Elemente meteorologice • temperatura atmosferică • presiunea atmosferică • umiditatea atmosferică • vântul – mişcarea orizontală a aerului • electricitatea atmosferică • Elementetelurice • factori geofizici: • radioactivitatea solului şi atmosferei • magnetismul şi electricitatea atmosferei • factori geologici • factori geografici: • latitudine • altitudine • apropiere de mări, oceane, continente

4. În climatologie se disting 3 tipuri de climă: • tropicală: temperaturi ridicate, radiaţie solară intensă, umiditate mare, variaţii mici de t între zi şi noapte • temperată: cu variaţii mari atmosferice între anotimpuri cu formarea fenomenelor ciclonice • arctică (polară) cu temperaturi reci, radiaţie solară redusă şi periodicitate anuală accentuată • În raport cu aşezarea ţării noastre clima cuprinde: • climă continentală cu variaţii mari de t între anotimpuri • climă maritimă cu variaţii termice interdiurne şi sezoniere în limite restrânse

5. Relieful României se împarte în 3 trepte distincte cu pondere apropiată: 34% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 30% câmpii • Această bogăţie de factori naturali terapeutici complecşi şi specifici, este utilizată asociat sau separat, în cele mai diverse afecţiuni, conform indicaţiilor medicale • Aşezarea geografică şi prezenţa Carpaţilor determină un climat temperat continental • temperatura • scade de la S, S-E, S-V către N, N-V, N-E precum şi odată cu creşterea amplitudinii • temperaturile medii anuale variază între 11C în sudul litoralului şi S-V Banatului şi -2C pe vârfurile de 2500 m • presiunea atmosfericăscade de la 1015 mb sub media anuală la nivelul mării, la mai puţin de 850 mb sub 1500 m altitudine • umezeala relativămedie anuală variază între 70% în câmpii, 80% pe litoral şi în munţii mijlocii şi 84-86% pe crestele muntoase înalte • regimul vântuluie diferenţiat în funcţie de formele de relief: • în depresiuni şi locuri adăpostite predomină calmul şi viteza vântului e de 1 m/s • în zonele deschise, pe platouri şi crestele muntoase vitezele medii  10 m/s • litoralul e zonă vântoasă cu 4-5 m/s • vitezele maxime se înregistrează primăvara şi iarna doar la munte

6. Indicii climatici şi bioclimatici au permis clasificarea climei şi bioclimei de la noi în: • clima de câmpie şi podişuri joasetemperat-continentală, moderat nuanţată în vestul ţării şi uşor excesivă în est, suprapunându-se parţial cu bioclima excitant-solicitantă; în această categorie se înscrie, cu caracteristici aparte, litoralul maritim. • clima de dealuri şi podişuricare corespunde cu bioclima relativ indiferentă (de cruţare) • clima de muntecorespunzând bioclimei tonice-stimulante • La organismele supuse noilor condiţii climaterice are locaclimatizarea • complex de modificări funcţionale prin care organismul răspunde la solicitarea noilor factori printr-o restructurare metabolică, umorală şi a reactivităţii • ritmul şi intensitatea modificărilor sunt în funcţie de specificitatea factorilor climaterici noi şi capacitatea de adaptare a organismului • aclimatizarea se produce în 2 faze: • Ergotropă • cu menţinerea homeostaziei • se realizează prin reacţii complexe de compensare din partea sistemelor funcţionale declanşate prin dispozitive vegetative superioare • Trofotropă • adevărata aclimatizare cu readaptarea metabolico-umorală a organismului expus • imprimată de factorii specifici dominanţi ai climatului nou

7. În funcţie de caracteristicile climatice se diferenţiază şi unele aspecte bioclimatice care reflectă influenţa pe care climatul o are asupra organismului • Indici: • confortul termic • care în cursul verii are valori -mai reduse la câmpie, unde creşte numărul de zile prin discomfort prin căldură şi pe litoral unde vitezele mari de vânt reduc valorile de comfort -maxime la deal şi munţi scunzi • cu cât altitudinea creşte, comfortul termic scade, practic peste 1500 m dispare • “băile de aer”,indice calculat în funcţie de confortul termic, umezeală, vânt, variază cu anotimpul şi aşezarea geografică a staţiunii: • iarna predomină băile de aer reci, umede şi medii sau puternic dinamice aproape peste tot în ţară • vara băi de aer calde sau indiferente, statice sau slab dinamice şi • uscate în zona de joasă altitudine • răcoroase şi moderat reci, umede la munte

8. “clasele de vreme”se calculează pentru perioada rece a anului şi pentru vară • în zonele joase predomină clasele de vreme caldă şi uscată (pe litoral cald şi umed) • scade odată cu creşterea altitudinii • stressu-l bioclimatice compus din indicele de stres cutanat= puterea de răcire în kcal/m2/h rezultantă a acţiunii combinate a t aerului şi vitezei vântului la nivelul pielii şi din indicele de stres pulmonar • redat de acţiunea tensiunii vaporilor de apă la nivelul mucoaselor respiratorii • vara indicele are un caracter hidratant • iarna are caracter deshidratant • primăvara – toamna indicele pulmonar e echilibrat • Aeroionizării şi chimismului aeruluiau dobândit o importanţă tot mai mare datorită pericolului poluării aerului • raportul normal al amestecului de gaze,în proporţie aproximativ constantă O221%, N78%, argon~1%, cca. 0,01% gaze inerte, H2 şi ozon e o condiţie esenţială pentru menţinerea vieţii • ionizareacreşte cu creşterea altitudinii • pe litoral concentraţia ionilor e mică: 600-1300 ioni/cm3 predominând ioni pozitivi • Băile Herculane creşte la 2000 ioni/cm3 predominând ioni negativi • chimismul • trebuie ţinut cont de aerosolii terapeutici naturali: marini, cu iod şi clorură de sodiu, cu NaCl în salinele din ţară

9. Clasificarea climatului • Climatul de cruţare: • cu variaţii mici de t, vânturi puţine, precipitaţii abundente primăvara şi vara • aclimatizarea se realizează pe nesimţite cu variaţii funcţionale minime în limite fiziologice cu tendinţă la normalizarea homeostaziei şi efecte tonice asupra corpului • climatul se divide în: • climat de şes şi coline • climat subalpin • climat de pădure • Climatul de şes şi coline • cuprinde altitudini500 m • valoare terapeutică mare când variaţiile atmosferice nu sunt bruşte sau prea mari • are efecte calmante, de cruţare • se recomandă celor care prin tare constituţionale, vârstă şi implicaţii fiziopatologice ale bolii nu tolerează variaţii mari ale complexului termo-suprabaro-actinic • staţiuni: Buziaş (128), Calacea (117), Felix (140), Ocna Sibiu (408) • se indică în: • convalescenţe după boli infecţioase acute • stări postoperatorii • catarul căilor respiratorii • forma progresivă de TBC

10. BĂILE FELIX CĂCIULATA

11. Climatul subalpin • cuprins între 500-1000 m • caracterizat prin: •  presiunii atmosferice şi umidităţii odată cu înălţimea •  radiaţiei luminoase şi ultraviolete odată cu altitudinea •  valorilor TA •  presiunii atmosferice are ca efect  presiunii parţiale a O2 cu diminuarea proceselor oxidative, excitând organele hematopoetice, nr eritrocitelor şi valoarea hemoglobinei • umiditatea mijlocie în cazul circulaţiei alveolare reduse determină hiperemie activă a pereţilor alveolari cu accentuarea expirării la nivelul arborelui respirator şi a pielii • staţiuni: Sovata (530), Covasna (556), Tuşnad (650), Vatra Dornei (802) • indicaţii: • formele fibrocazeoase TBC în remisiune • forme fibroase TBC • toate formele TBC cu evoluţie lentă • sechele pleurale • cataruri bronho-pulmonare cronice • emfizem pulmonar incipient • neurastenii (principala formă de tratament) • afecţiuni cardiace compensate

12. BĂILE TUŞNAD SOVATA

13. Climatul de pădure (de la şes, coline sau subalpin) • pădurea reprezintă un element protector de modelare al climatului, astfel se realizează: • atenuare vitezei vântului • filtrarea aerului de poluanţi • reduce intensitatea luminii solare • permite dozarea excitaţiilor climaterice • se excită centrul respirator prin prezenţa uleiurilor eterice de brad, fag, stejar şi o cantitate mai mare de CO2 • se indică în: • Cataruri respiratorii cronice • TBC pulmonar • Neurastenii • Psihastenii • Surmenaj • Cardiopatii compensate • Sindroame dispeptice • Debilitate fizică • în climatul sedativ-indiferent se întâlnesc: • Salinece dispun de galerii ale unor foste mine de sare în care microclimatul are caracteristici constante ca şi aerosoli salini • Mofete=emanaţii de CO2 pur sau combinat cu alte gaze H2S, N2 cu rezultate în tratamentul bolilor cardio-vasculare

14. Climatul excitant (specific): • radiaţie solară puternică, U.V. abundente • variaţii reduse de t şi umiditate • presiune atmosferică , umezeală  • aclimatizarea se realizează cu manifestări clinice şi funcţionale peste limita variaţiilor fiziologice cu caracter trofotrop • în această categorie se distinge: • climatul alpin şi de mare înălţime 1000-2000 m • climatul de stepă • climatul de deşert • Climatul alpin (1000 m) • presiune atmosferică , presiunea parţială a O2  • t , umiditate  • radiaţie solară, U.V.  • ionizarea aerului , puritate mare a atmosferei, lipsă de microbi şi alergeni • toate acestea au următoarele efecte fiziologice: • Intensificarea metabolismului colesterolului • Excitarea centrului respirator cu creşterea volumului respirator şi a ventilaţiei pulmonare • Normalizarea funcţiei tiroide •  Ca,  K, se produce D2 sub acţiunea U.V. • Creşte numărul eritrocitelor, se evacuează depozitele sanguine splahnice cu creşterea masei sanguine • Se observă o virare spre alcaloză uşurându-se formarea oxihemoglobinei • Se suprasolicită funcţia cardiacă

15. staţiuni: Predeal (1100), Poiana Braşov (1020), Păltiniş (1442), Stâna de vale (1102) • se indică: • Boala Basedow • Forma incipientă de astm bronşic alergic • Alergii, cataruri subacute şi cronice ale căilor respiratorii • Sechele după boli pulmonare (TBC, pneumonii) • Diateze exudative • Rahitism, tulburări de creştere • anemii feriprive, nevroze funcţionale, tulburări vasomotorii (în adolescenţă şi climax) • convalescenţă întârziată • contraindicaţii în: • Reumatisme degenerative • Boli cardiace decompensate • Ateroscleroză • Nefrită cronică • Tulburări psihice • Emfizem pulmonar unde este suprafaţă redusă de respiraţie alveolară POIANA BRAŞOV

16. Climatul de stepă: • contraste între t şi umiditate mici • radiaţii U.V. mai reduse • acţiunea climatului: • rezorbtivă în procesele inflamatorii • stimulantă a aparatului circulator, respirator, digestiv, sistem nervos şi endocrin • staţiuni: Amara (30), Lacul Sărat (25), Balta Albă (130) • se indică în: • Nevralgii, nevrite • Afecţiuni ale aparatului locomotor • Pleurezii exudative, osteoporoză, rahitism • Cataruri cronice cu expectoraţie abundentă • Inflamaţii cronice genitale • Faza neevolutivă a reumatismului articular • în general se indică pentru aerohelioterapie asociată după caz cu oncţiuni cu nămol rece şi imersie în lacuri, numai în intervalul mai – octombrie, indicându-se individualizat în funcţie de starea de comfort termic al bolnavului

17. Climatul stimulant – tonifiant: • are acţiune intermediară între cel de cruţare şi cel excitant • cuprinde: • clima maritimă • clima zonei de trecere de la subalpin la alpin • Clima maritimă • se referă la climatul din largul mărilor, insulelor şi cel al litoralului • climatul din largul mării are umiditate mare, radiaţii U.V. Abundente, vânturi puternice • climatul litoralului cu • veri calde şi ierni reci • diferenţa de presiune 7,1 mmHg, extreme ale t60 C • frecvenţa mare a vânturilor dinspre uscat iarna • avantaje: • vânt dinspre mare vara (aerosoli) • căldura favorizează rezorbţia, activează metabolismul general şi cel mineral (Ca în oase) • acţiune mare a radiaţiilor solare şi U.V. • solicitarea SNC vegetativ şi endocrin • activarea proceselor imunologice nespecifice

18. INDICAŢII: bolnavi cu risc metabolic lipidic cataruri cronice şi subacute ale căilor respiratorii adenopatii traheobronşice, predispoziţie TBC anemie, convalescenţe, neurastenie, osteomalacie inflamaţii genitale cronice disfuncţii endocrine, dermatoze CONTRAINDICAŢII: forme progresive TBC distonii neurovegetative boli organice SNC, psihastenii HTA (exceptând gr I deoarece s-a constatat o îmbunătăţire a capacităţii de efort cu scăderea rezistenţei periferice, fără modificarea circulaţiei cerebrale) nefrită cronică, hipertiroidism

19. Bioclimatul ţării e foarte variat şi se împarte în 4 zone: • zonă cu acţiune specific excitantă vagotropă (climat alpin, aclimatizare 10-15 zile) • zonă cu acţiune specific excitantă simpaticotropă (climat de litoral, aclimatizare 1-3 zile) • zonă cu acţiune specific rezorbtivă (climat de stepă, lacuri sărate) • zonă cu acţiune nespecifică tonică sedativă (depresiuni, coline din Carpaţi, Câmpia Dunării) • La indicaţia unei cure climatice la bolnavi trebuie ţinut cont de meteorosensibilitate care e în funcţie de vechimea bolii şi capacitatea lor de adaptare • manifestările meteorosensibile sunt legate de schimbările vremii, variaţiile bruşte de altitudine, combinare neobişnuită a factorilor meteorologici • clasificările în biometeorologia umană s-au bazat pe sistemul nervos vegetativ, predominant orto sau parasimpatic. • unii cercetători împart subiecţii în: • ergotropi (tip B) • trofotropi (tip A) mai sensibili. • Tipul A e vagotonic, reacţionează lent la factorii externi naturali sau artificiali, modificarea realizată persistă mai mult timp • Tipul B, ergotrop, e simpaticotonic, reacţionează rapid la factorii externi dar adaptarea se epuizează rapid

20. În ţară există unele regiuni climaterice care în anumite perioade ale anului sunt cuprinse de mase de aer cu acţiune patogenă asupra organismului = föhn, fenomenul fiind specific munţilor Alpi, dar se întâlneşte şi la noi • Exemple:Föhnul din Banat, ca un vânt SE, în anotimpul rece, simţit la Buziaş până la 15 mai, Covasna, föhnul din defileul Oltului, föhnul din depresiunea Cibin – Făgăraş, föhnul depresiunii Dornelor • Aceste mase de aer patogene declanşează: • Sindromul astenic (reducerea concentraţiilor de catecolamine) • Sindromul de excitabilitate (creşte serotonina) • Sindromul mixt – primele două combinate • De fenomenele de meteorosensibilitate trebuie ţinut cont în indicaţia medicală mai ales în cazul afecţiunilor cardiace şi reumatismale • În cadrul balneologiei şi climatologiei profilactice • se ţine cont de o multitudine de factori cum ar fi -activitatea profesională, gradul de stress al acesteia, munca fizică, sedentarismul, antecedentele patologice (rahitism în copilărie, boli infecţioase) sau -factori de risc prezenţi pentru unele afecţiuni (obiceiuri alimentare, obezitate, fumat, alcool în exces, zone poluate) • medicul va trebui să indice “scoaterea din mediu” prin recomandarea unei staţiuni balneo – climatice în care se execută cure profilactice

21. BALNEOLOGIA • Este ştiinţa care se ocupă cu studiul apelor minerale • apele minerale= ape naturale bogate în soluţii de substanţe chimice disociate, nedisociate, gaze în anumite combinaţii chimice. • apele minerale sunt folosite în terapie • pe cale internă: crenoterapie • cură externă: băi, inhalaţii, irigaţii • pentru a fi considerată minerală o apă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • să conţină cel puţin 1g de săruri minerale obişnuite la 1l apă cum ar fi: cloruri, sulfaţi, bicarbonaţi • să conţină substanţe chimice cu acţiune farmacologică pronunţată într-o proporţie admisă ca minim necesar • să conţină unele gaze (CO2, SH2, radon) într-o anumită concentraţie • să aibă o acţiune curativă recunoscută şi probată ştiinţific

22. Originea apelor minerale • Majoritatea provin din apa precipitaţiilor atmosferice care pătrund în profunzimea solului fie prin roci permeabile sau falii, fisuri ale scoarţei şi circulând subteran, dizolvă diverse elemente chimice ale rocilor precum şi CO2 • Mineralizarea totalăa apelor depinde de activitatea lor dinamică specifică astfel: • activitatea dinamică mare când apa circulă repede  mineralizare totală redusă • activitate dinamică mijlocie, apa circulă cu viteză mai redusă, mineralizare mai ales cu sare (NaCl): Slănic Moldova, Malnaş • activitate dinamică redusă, circulă cu viteză mică prin depozite bogate în sare, bicarbonaţi, iod, sulf: Govora, Bazna • Termalitatea apelor mineraleeste direct proporţională cu adâncimea de la care provine izvorul • de la 15- 20 m sunt temperaturi variabile cu anotimpul • de la  30 m t solului creşte cu 1 pentru fiecare 33 m adâncime • Ex: la Băile Herculane t= 50- 54 de la adâncimeade 1400- 1500 m

23. Substanţele chimice din scoarţă regăsite în apele minerale pot fi: • Cationii: • Na, K- provin dinroci sedimentare de suprafaţă sau din roci vulcanice • Ca, Mg, depozite calcare • Fe, minereuri de origine vulcanică • Mangan • Anionii: • din roci sedimentare bogate în gips, sulfaţi, roci cristaline • Cl, Br, I • Ioni bicarbonici • Sulfaţi • Gaze dizolvate: • CO2 provine din roci profunde de calcar, care se degradează sub acţiunea t, presiunii înalte, emanaţii naturale (mofete) • H2S din roci de sedimentare sub acţiunea unor bacterii sulfuroase reductoare • Prin descompunerea substanţelor organice din lacuri, apa mării • Gaze radioactive nobile- din roci vulcanice (dezagregarea substanţelor radioactive)

24. Buletinul de analiză a unei ape minerale se apreciază după formula lui Kurlov: Mineralizarea totală (g/l sau mg/l)= anioni în ordine descrescândă a procentului x t x debitul apei cationi în ordine descrescândă a procentului • se pot stabili urmă torii parametrii: • se încadrează sau nu ca apă minerală • se utilizează în cură externă sau internă • permite posibiliatea dezvoltării unei staţiuni balneare • debitul pe 24h trebuie să asigure în cura externă aproximativ 200 tratamente pe zi deci un debit minim de 60000 l/24h Principii generale de acţiune a apelor minerale • Prin compoziţia lor specifică fizico-chimică au o anumită specificitate clinică, farmaco-dinamică şi terapeutică, neputând fi reproduse în laborator • În cura externă se folosesc ca: băi generale sau parţiale, inhalaţii, aerosoli, irigaţii vaginale acţiunea realizându-se prin factorul termic, factorul mecanic şi cel chimic

25. Inhalaţii şi aerosoli cu apă minerală • se realizează prin inspirarea de ape minerale foarte fin pulverizate în scop terapeutic: sărate, alcaline, sulfuroase etc. • se formează prin pulverizare o ceaţă, desimea ceţii fiind în funcţie de cantitatea de apă pulverizată/minut • cantitatea optimă e 30 ml/mm3 • gradul de pulverizare (dispersie) depinde de mărimea particulelor fiind cu atât mai mare, cu cât particolele sunt mai mici • la un diametru de 10 - 100 se ajunge în trahee, sub 10 se ajunge în alveole • aici intervine şi presiunea osmotică a soluţiei sau apei minerale dispersate cât şi componenta mecanică (forţa de izbire) asupra imersie respiratorii

26. Crenoterapia (cura internă) • Se foloseşte pentru introducerea de săruri, alte elemente minerale, gaze, în scop terapeutic • Modul de acţiune este • general şi nespecific asupra organismului modificarea reactivităţii paralel cu ameliorarea simptomatologiei bolnavului • local asupra diverselor organe digestive (stomac, intestin, căi biliare) sau asupra aparatului excretor şi o acţiune metabolică • Crenoterapia depinde de: • Factori fizici: t, cantitate şi concentraţie osmotică • Factorii chimici: compoziţia apei • influenţarea metabolismului hidromineral cu acumularea unor elemente în organism cum ar fi: K, Br, Mg şi schimburi cantitative în compoziţia minerală a organismului

27. Diferenţa între o apă simplă şi cea minerală constă în următoarele: • băile cu apă minerală scad t de indiferenţă a tegumentelor • apele minerale măresc sensibilitatea pielii pe când cele simple o reduc • apele minerale determină schimburi între ionii din apă şi cei din tegument, influenţând metabolismul general • din apa minerală trec prin piele numeroase substanţe care au influenţă pe această cale • K. Schmidt schematizează nivelele de acţiune a apelor asupra organismului, prin următoarele acţiuni: • asupra sistemului vascular: dilatare, permeabilitate, exudat • asupra celulelor şi funcţiilor celulare • eliberarea de lizozomi şi enzime lizozomale • formarea şi eliberarea de mediatori ai inflamaţiei • formarea şi eliberarea de modulatori ai inflamaţiei • reacţii imunitare • procese de regenerare, în inflamaţii cronice • formarea şi eliberarea de citokine (interleukine, TNF)

28. Clasificarea apelor minerale în funcţie de compoziţia chimică • Ape carbogazoase • conţin  1 g CO2 liber/l • staţiuni: Borsec, Buziaş, Lipova, Vatra Dornei, Zizin • Ape oligominerale (acratice-oligometalice) • conţin 1g substanţe solide/l apă • Acratopege (t20 C) • Olăneşti – izvorul 24 • Călimăneşti – izvorul 7 • Slănic Moldova – 300 scări • Acratoterme (t20 C) • Felix, Victoria, 1 Mai • Moneasa, Geoagiu • Ape alcaline • conţin 1g substanţe/l predominant bicarbonat de Na şi K • staţiuni: Bodoc, Malnaş, Tinca • Ape alcalino-teroase • conţin 1g substanţe/l predominant Ca, Mg, bicarbonat de Na şi K • staţiuni: Borsec, Buziaş, Lipova, Vîlcele

29. Ape feruginoase • conţin 10 mg ioni de Fe • staţiuni: Vatra Dornei, Tuşnad, Buziaş, Covasna, Harghita, Vîlcele • Ape arsenicale: • conţin 1 mg acid metaarsenicos sau 1,3 mg hidroarseniat • staţiuni: Şorul Dornei, Covasna • Ape cloruro-sodice: • conţin 1 g substanţe minerale/l predominant Na, Cl • în cură internă 15 g NaCl/l • staţiuni: Slănic Moldova, Băile Herculane, Bălţăteşti • în cură externă 15 g NaCl/l • staţiuni: Mangalia, Eforie, Techerghiol, Amara, Ocna Sibiu, Sovata • Ape iodurate • conţin 1 mg Iod/l • staţiuni: Govora, Olăneşti, Sărata- Monteor, Bazna • Ape sulfuroase • conţin 1 mg S titrabil sau complexe coloidale sulfuroase • staţiuni: Băile Herculane, Pucioasa, Govora, Călimăneşti, Olăneşti, Mangalia • Ape sulfatate • conţin 1 g substanţe solide mai ales SO2, Na, Mg (ape purgative), Ca (gipsoase), Fe (vulcanice) • staţiuni: Ivanda, Iaşi (Izvorul Mircea) • Ape radonice • conţin 80 U Mache= 3,64-10 curie/l • staţiuni: Băile Herculane (13,5 mcurie/l), Victoria (0,37 mcurie/l)

30. Clasificarea apelor minerale în funcţie de t • Reci: t20 C • Termale t20 C • Izoterme t= 34-37 C • Hiperterme t37 C • Mezotermale t=37-40 C • Clasificarea apelor minerale în funcţie de concentraţia osmotică • Acratice – mineralizare totală 1 g/l • Hipotone – mineralizare totală 1-8 g/l, concentraţie osmotică 325 milimoli • Izotone – mineralizare totală 8-10 g/l, concentraţie osmotică= 325 milimoli • Hipertone - mineralizare totală 10 g/l, concentraţie osmotică 325 milimoli

31. Tipuri de ape minerale. Indicaţii de utilizare • Apele oligometalice (acratice): • sunt o categorie specială de ape minerale care nu întruneşte condiţiile clasificării chimice: • mineralizarea totală  1 g/l • nu conţin elemente farmacologic active(I, S, Fe, etc) • nu au gaze terapeutice (CO2, H2S) în concentraţii minimale admise • prin proprietăţile lor fizico-chimice au efecte terapeutice dovedite prin studii clinice şi farmacodinamice • unele ape minerale au caracter termal deci efecte terapeutice suplimentare • staţiuni: Felix 47 C, Vaţa de jos 37 C • datorită proprietăţilor termice şi chimice aceste ape sunt folosite în cură externă pentru balneaţie, posibil cu kinetoterapie, în cadă sau bazin

32. indicate mai ales în afecţiuni ale aparatului locomotor (reumatismele degenerative, inflamatorii, abarticulare), afecţiuni posttraumatice, neurologice periferice şi centrale, ginecologice • efecte antalgice, sedative, antispastice, decontracturante, vasodilatatoare şi trofice • unele se utilizează în cură internă bazate în primul rând pe efectul diuretic şi efectele antispastice pe tubul digestiv şi căile biliare, rinichi şi căi urinare • alte izvoare oligometalice au t la izvor  20C acratopege, • se folosesc în crenoterapia afecţiunilor rinichiului, căilor urinare, boli metabolice pentru efectul diuretic accentuat în prezenţa Ca şi CO2 în cantităţi mici. • staţiuni: Călimăneşti, izvor Slănic Moldova - 300 scări, Olăneşti - izvorul 11-12

33. Apele alcaline şi alcalino - teroase: • Sunt bogat reprezentate în ţara noastră • Conţin minim 1 g/l săruri cu predominanţa ionului bicarbonic, legat de cationii grei Ca şi Mg, asociat cu alte elemente Na, Cl, CO2, Fe, H2S în izvoare mixte alcaline sau alcalino-teroase, carbogazoase, feruginoase • Indicaţia de cură poate obţine efecte diferite • Apele alcaline pure • indicaţie majoră în crenoterapia afecţiunilor digestive hepato-biliare sau boli metabolice • în funcţie de momentul administrării în raport cu mesele au efecte diferite: • inhibarea secreţiei gastrice la administrarea cu 1,5 h înainte de mese • Stimularea secreţiei gastrice la administrarea în timpul mesei • Efect bifazic la administrarea după mese când neutralizează aciditatea gastrică în prima fază dar o stimulează ulterior • au efect de fluidificare şi eliminare a secreţiei de mucus din stomac, accelerarea evacuării stomacului, calmarea durerilor, efect coleretic asupra tractului biliar • alcalinizează urina, modificând pH-ul urinar şi procesele inflamatorii urinare cu rol în litiazele urinare acide • influenţează metabolismul electrolitic

34. Apele alcaline mixte • Au acţiune în funcţie şi de ceilalţi componenţi devenind dominante efectele excitosecretorii digestive, mai ales gastrice • Apele alcalino- teroase • Adaugă efectul ionilor Ca benefic în procesele inflamatorii şi alergice, în tulburări neuro-vegetative şi ale metabolismului fosfo-calcic • Au efecte diuretice accentuate • Apele se indică şi în administrare sub formă de • inhalaţii: în afecţiunile ORL şi bronhopulmonare cu efect sedativ de fluidificare şi eliminare a secreţiilor bronhice • irigaţii vaginale: în ginecopatii cu secreţii abundente • băi locale sau generale: în afecţiuni dermatologice pruriginoase • Staţiuni cu astfel de izvoare: Slănic-Moldova, Malnaş, Sângeorz, Vatra Dornei, Băile Calacea, Lipova, Vîlcele • Se găsesc şi sub formă de ape carbogazoase îmbuteliate

35. Apele iodurate: • Iodul e prezent minim 1 mg/l • Nu sunt pure, Iodul e prezent în apele clorurate sodice, datorită originii lor comune sedimentare • I2conferă apei proprietăţi suplimentare atât în administrare pe cale internă pentru apele hipotone sau izotone, cât şi în balneaţie externă, el pătrunzând transcutanat şi cu remanenţă în ţesuturile limfatice, tiroidă, ficat. • Principalele efecte ale I se exercită • prin intermediul tiroidei (hipofuncţii şi hiperfuncţii)cu pierderi mai mari de I • are efect şi asupra hipofizei, influenţând şi funcţia ovariană, corticosuprarenalele • are acţiune asupra mucoaselor gastrică, intestinală, respiratorie, vaginală constând în efecte congestive şi de stimulare a secreţiei glandelor din mucoasele respective • Îmbunătăţeşte circulaţia periferică prin efect vasodilatator • Efect pe metabolismul lipidelor, calciului, acidului uric

36. Crenoterapiacu ape iodurate mixte (alcaline, clorurosodice, sulfuroase, hipotone sau izotone) este indicată în: • afecţiuni endocrine (boli ale tiroidei, ovarelor) • ateroscleroză • gută • Încură externă, balneaţiacu ape iodurate are indicaţie în: • afecţiuni reumatismale degenerative şi abarticulare • afecţiuni neurologice periferice • afecţiuni circulatorii periferice arteriale pe fond aterosclerotic • afecţiuni ginecologice inflamatorii • afecţiuni dermatologice micotice (mai ales psoriazis) • Sub formă deinhalaţii şi pulverizaţiişi gargarismesunt bune în: • afecţiuni stomatologice (gingivite) • afecţiuni ale căilor respiratorii superioare şi în bronşite cronice • Staţiuni indicate în cură internă: Olăneşti, Călimăneşti • Staţiuni indicate în cură externă şi inhalaţii: Govora, Praid, Bazna

37. Apele cloruro-sodice (sărate): • conţin peste 1 g/l NaCl • cele care au  14 g/l = ape hipertone, considerate ape sărate pure • celelalte= hipotone, izotone sau uşor hipertone fiind considerate ape mixte • concentraţia variază • 15,5 g/l cât e apa Mării Negre • 40-80 g în zăcămintele sărate de la Băile Govora • 70 g/l la Techirghiol • 230 g/l apele din vechile saline: Ocna Sibiului • 260 g/l la Ocna Dej • în apa mării în afară de sare mai există şi ioni de Mg, Ca, K, SO4 • în apele de zăcământ cum e Govora au I şi S

38. ca efect terapeutic pe primul plan sunt apele minerale concentrate, se facebalneaţie externă: • efectul termic (dacă apa sărată e caldă sau încălzită) • efectul chimic al NaCl la suprafaţa tegumentului şi în organism • efectul descărcării de greutate a corpului şi a forţei hidrostatice de împingere în sus ale apei sărate (efectul e mai  cu cât concentraţia în sare e mai, facilitând astfel hidrokinetoterapia şi înotul terapeutic) • efectele principale ale sării se manifestă la nivelul tegumentului prin hiperemie cutanată, modificări osmolare, excitarea receptorilor cutanaţi cu echilibrarea tulburărilor neurovegetative. • balneaţia externă în apă sărată e indicată în: • Afecţiuni ale aparatului locomotor: posttraumatice, reumatismale degenerative şi abarticulare • Afecţiuni neurologice periferice şi centrale • Afecţiuni ginecologice discrinice şi inflamatorii • Afecţiuni circulatorii periferice veno-limfatice

39. Crenoterapiacu ape sărate se foloseşte în concentraţii reduse de sare, hipotone sau izotone 3-10 g/l • Efect asupra stomacului şi intestinului stimulează secreţia gastrică în raport cu concentraţia, stimulează motilitatea stomacului • Apele hipertone irită mucoasa stomacului, produc hiperperistaltism şi efecte purgative • Indicaţiile crenoterapiei sunt afecţiuni digestive gastro-duodenale şi intestinale • Inhalaţii, gargarisme, pulverizaţiiîn afecţiunile ORL sau bronhopneumonice • Irigaţii vaginaleîn ginecopatii inflamatorii • Staţiuni cu apă sărată pentru cura externă: • Litoral • Lacuri sărate: Amara, Ocna Sibiu, Sovata, Balta Albă, Lacul Sărat • Ape din bazine subterane: Govora, Slănic Moldova, Sărata Monteor, Soveja, Homorod, Praid

40. Apele sulfatate, feruginoase, şi arsenicale: • actualmente interesele pentru aceste ape sunt mai restrânse • Apele sulfatate • Conţin minim 1 g/l • Folosite mai ales în crenoterapia afecţiunilor digestive mai ales în compoziţie cu Na (ape glauberiene) sau Mg (ape amare) • Utile în afecţiuni hepato-biliare şi intestinale • Izvoare puţine în ţară: Ivanda, Iaşi (izv. Mircea şi Breazu) • Apele feruginoase • Conţin 10 mg ioni Fe/l • Fe e prezent în apele mixte dându-le un gust şi aspect neplăcut fiind necesare tehnici de deferizare a apelor • Sunt instabile chimic datorită oxidării ionilor de Fe bi sau trivalent • Indicate în boli cu carenţă de Fe (anemii) • Staţiuni: Tuşnad, Buziaş, Vatra Dornei, Balvanyos, Lipova, Malnaş, Vîlcele • Apele arsenicale • Conţin 0,7 mg ioni arsen /l • Indicaţii foarte reduse datorită posibilei toxicităţi a arsenului

41. Apele sulfuroase: • conţin cel puţin 1 mg S titrabil sub formă de H2S, S, tiosulfat sau complexe coloidale sulfuroase • la contactul cu aerul apele îşi pierd stabilitatea, modificându-şi şi acţiunea farmaco-dinamică • H2S din apele minerale se resoarbe pe cale digestivă, respiratorie şi cutanată • la nivelul stomacului ele cresc secreţia gastrică şi produc creşterea peristaltismului intestinal • la nivelul căilor biliare au efect colagog şi antitoxic • scad glicemia la diabetici • au acţiune diuretică dacă conţin CO2 sau substanţe teroase

42. Cură externă: • determină apariţia acidului adenilic în tegument favorizând vasodilataţia arterială cutanată TA • S se rezorbe prin tegument şi intervine în metabolismul general, intervenind şi în structura cartilajului articular (în reumatismele degenerative se produc pierderi importante de acid condroitin sulfuric • Inhalaţii: • au acţiune antiinflamatoare la nivelul mucoasei căilor respiratorii superioare, acţiune antispastică şi desensibilizantă • Apele sulfuroase se indică în: • afecţiuni reumatismale degenerative în puseu inflamator • afecţiuni ale sistemului nervos periferic • inflamaţii genitale cronice • afecţiuni cardio-vasculare: ateroscleroză cu HTA, ischemia periferică cronică • afecţiuni cutanate: psoriazis, urticarie, eczeme cronice • afecţiuni respiratorii ca bronhopatii cronice, astm bronşic, bronşiectazii, sinuzite cronice • Staţiuni de interes general: Băile Herculane, Govora, Călimăneşti, Olăneşti, Pucioasa, Mangalia, Nicolina-Iaşi

43. Apele carbogazoase: • conţin 1 g CO2/l • iau naştere prin impregnarea apelor cu bioxid de carbon • se întâlnesc frecvent sub formă de ape mixte bicarbonatate, cloruro-sodice, feruginoase • cură internă: • stimulează secreţia salivară şi gastrică • activează motilitatea stomacului • măreşte secreţia pancreatică şi biliară, mai ales cele sulfatate, sodice • măresc diureză renală • cură externăsub formă de băi • dau senzaţie subiectivă de înţepătură şi căldură, producând o hiperemie a pielii la nivelul contactului cu apa • au acţiune asupra aparatului cardio-vascular • CO2determină: • vasodilataţie la nivelul reţelei arteriale cutanate= hipotensor • reglează sistemul nervos vegetativ • creşte diureza apoasă, eliminând acidul uric preformat şi sărurile minerale, favorizând eliminarea nisipului şi calculilor mici renali • previne formarea calculilor • Staţiuni: Borsec, Buziaş, Covasna, Tuşnad, Lipova, Vatra Dornei

44. Apele radioactive: • conţin cantităţi variabile de elemente radioactive, mai ales uraniu, actiniu şi toriu; din seria uraniului: radiul şi radonul • aceste elemente sunt răspândite în natură: în sol, aer, ape • dezagregarea substanţelor radioactive e asociată cu energie radiantă • izotopii radioactivi emit radiaţii ,  şi  care dau acţiunea terapeutică asupra organismului • unitatea de măsură a concentraţiei radonului e U Mache, în apă e U Curie (Unitatea Mache=3,64 x 10-10 Curie/l) • în funcţie de concentraţie apele se împart în: • intens concentrate 50-100 UM • slab concentrate 50 UM • utilizare terapeutică restrânsă datorită poluării intense actuale • acţionează asupra sistemului nervos periferic, nevralgii, nevrite, afecţiuni dermatologice • Staţiuni: Băile Herculane= 20 m Curie/l, Sângeorz, Felix 0,37 m Curie/l

45. PELOIDOTERAPIA • Definiţie:pelos= mâl= substanţe care se formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice şi care în stare fin divizată şi în amestec cu apa se folosesc în practică sub formă de băi şi proceduri locale: împachetări, cataplasme, tampoane şi oncţiuni • Termenul peloidse foloseşte numai pentru nămolul terapeutic (diferenţa dintre nămol şi peloid e ca dintre apa minerală şi apa terapeutică) • Peloidul este o masă plastică naturală ce a luat naştere prin procese biologice şi geologice din amestecul de particule insolubile(organice şi anorganice) cu apa • Clasificarea se realizează în funcţie de: • Origine • Locul de formare • Caracteristici • Consistenţă • Principalele nămoluri: • Sapropelul (putrefacţie organică) • Nămolul de turbă (putrefacţie vegetală) • Minerale (anorganice)

46. A. Nămoluri organice (biolite) • nămoluri predominant organice: • nămolul de turbă: • Loc de formare: mlaştini • Condiţii de formare: transformarea incompletă a materialului vegetal în condiţii de umiditate avansată • Conţinut de substanţe organice în nămol uscat 10% • Culoare: brună • Staţiuni: • Vatra Dornei, Borsec, Mangalia • Unde se găseşte “turba vitriolică”= pătrunderea în zăcăminte a unor produse de descompunere ce conţin pirite şi oxidarea lor a dus la formarea H2SO4 liber ce determină o reacţie intens acidă cu pH=1-2

47. nămoluri organice: • Gyttya(de semiputrefacţie) • Sapropelul (de putrefacţie) • Sapropelul • Locul de formare: • liman şi lacuri de litoral: Techerghiol, Agigea • lacuri continentale: Amara, Lacul Sărat • din fosile: Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Sovata • depozitate de izvoare sulfuroase • nămolul Mării Negre • Condiţii de formare: sedimentare sub apă a materiilor organice şi minerale sub influenţa proceselor microbiologice şi fizico-chimice • Conţinutul de substanţe organice în nămolul uscat 10% • Sunt depozite negre cu conţinut de hidrosulfură de fier coloidală • Sunt plastice şi termopexice • Se găsesc în lacurile sus menţionate

48. b) predominant minerale: • locul de formare: • în jurul emergenţelor naturale: izvoare carbogazoase, calcice, feruginoase, sulfuroase • în bazine artificiale • condiţii de formare: • procese microbiologice şi fizicochimice la contactul apei minerale cu solul argilos • conţinut de substanţe organice în nămol uscat< 10% • loc de găsire: • vegetalo- minerale: Gomeşti- Cluj • minerale: • silico-iodate:Govora • feruginoase:Geoagiu • nesulfuroase:Sângeorz

49. B. Nămoluri anorganice (abiolite) • au luat naştere din depozitarea exclusivă a materialelor anorganice- minerogenie • pământ de sedimentare • sedimente de nisipuri • Pământuri curative A. roci de sedimentare • tipuri: • argile sărate • marne sărate • loesuri şi luturi de loess • loc de formare: lagune din trecutul geologic • mecanism de formare: sedimentogeneza în condiţii de climat acid • conţinut de substanţe organice în nămol uscat= 0 B. tufuri calcaroase: • loc de formare: în jurul emergenţelor naturale carbogazoase • mecanism de formare: precipitare chimică • conţinut de substanţe organice în nămol uscat= 0

50. Caracteristicile fizico-chimice ale peloidelorA. Indicatori fizico-chimici: • Greutatea specifică (densitatea) depinde de materialul corpului şi este: •  la nămol de turbă  calitate terapeutică  •  la nămol mineral • Hidropexia= capacitatea de absorbţie şi reţinere a apei •  la nămol de turbă (=200% pentru băi) •  la nămol mineral (=100% pentru împachetări) • Termopexia= capacitatea de absorbţie şi reţinere a căldurii, este invers proporţională cu conductibilitatea termică şi direct proporţională cu capacitatea calorică • Propagarea căldurii la peloide se realizează prin conductibilitate • Nămolul are o capacitate mare de absorbţie şi reţinere a căldurii  durata acţiunii terapeutice este  • Termopexia la nămolul de turbă> termopexia la nămolul mineral