ARII SI ZONE PROTEJATE

1. ARII SI ZONE PROTEJATE Definitie, argumente in favoarea crearii, categorii

2. Definitia zonei protejate • O suprafaţă de teren sau acvatică, destinată în mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii, resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform unor legi şi reglementări juridice (definitie IUCN) • O zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită

3. Necesitatea crearii retelei de arii protejate • Reducerea biodiversitatii planetare (datorita vanatului excesiv, colectionarilor,alterarii sau distrugerii biotopurilor, agriculturii mecanizate şi chimizate, poluarii fizice, chimice, biologice); • perspectiva epuizarii unor resurse naturale neregenerabile • conservarea integritatii si diversitatii capitalului natural si socio-cultural al Terrei • asigurarea utilizarii resurselor naturale intr-un mod echitabil si durabil

4. Categorii de arii si zone protejate A . Arii naturaleprotejate - zone terestre, acvatice şi/sau subterane, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; B.Zone culturale protejate – teritorii in care se conserva si se protejeaza bunuri materiale si imateriale ale patrimoniului cultural:

5. a) bunuri materiale: - ansambluri arhitectonice deosebite (complexul „Brancusi”); - monumente cultural-religioase (manastirile din Bucovina, Subcarpatii Getici etc., bisericile fortificate); - centrele istorice ale oraselor si municipiilor (Sibiu, Brasov. Sighisoara etc.); - elemente reprezentative pentru un anumit stil arhitectonic (Palatul Parlamentului, Palatul CEC, Casa Capsa, Universitatea din Bucuresti, Universitatea de Arhitectura „Ion Mincu”, BCU etc.); - monumente istorice (mausoleul de la Valea Mare-Pravat, mausoleul din Tulceaetc.); - cetati (Rasnov, Prejmer, Neamt, Suceava, Deva); - castele (Bran, Peles, Huniazilor); - palate (Palatul culturii din Iasi, Palatul culturii din Targu Mures, Cotroceni, Regal, Sutu etc.); - case memoriale (B.P.Hasdeu – Campina, George Toparceanu-Namaiesti, Ion Creanga etc.); - ruine (Sarmisegetusa-Orastie; Drobeta -Turnu Severin, Histria etc.) b) bunuri imateriale: traditii, obiceiuri, mestesuguri

6. C) Suprafetele oxigenante – spatii verzi si acvatice din interiorul asezarilor umane sau situate in apropierea acestora. Regimul de protectie in cazul acestora este destul de strict, de calitatea suprafetelor oxigenante depinzand calitatea serviciilor de agrement si, in general, calitatea locuirii in mediul urban. Tipologia terenurilor cu functie de spatii verzi este complexa, clasificarea acestora bazandu-se pe mai multe criterii: (modul de folosinta si functionalitatea, amplasamentul, marimea, alte criterii : adresabilitatea (destinatarii sau utilizatorii); accesibilitatea; forma de proprietate(regimul juridic);starea de sanogeneza;modelul arhitectural (stratificarea pe verticală a vegetaţiei).

7. D) Colectiile muzeistice (geologice, paleontologice, botanice, etnografice, sculpturale, de tablouri etc.) E) Gradinile botanice, zoologice, acvariile, terariile si parcurile dendrologice – zone de conservare ex situ a speciilor floristice si faunistice F) Rezervatiile semincere sau bancile de gene – destinate conservarii materialului genetic al speciilor floristice si faunistice (genofondului) sau unor scopuri stiintifice sectoriale (spatii destinate exclusiv cercetarii stiintifice, bazata pe utilizarea elementelor antropice sau antropizate pt. experimentare)

8. Zona protejata versus zona de protectie Zona protejata este cea care conserva elemente valoroase d.p.d.v. natural sau cultural-istoric Zona de protectie – este stabilita pentru a izola un obiectiv din interior sau din exterior (exemplu: zona de protectie a monumentelor istorice; zona de protectie aferenta drumurilor publice - face parte din categoria zonelor functionale ale acestora, respectiv: ampriza (carosabilul), zona de siguranta si zona de protectie; zona de protectie impotriva inundatiilor; zona de protectie a lacurilor de acumulare).

9. IUCN (The World Conservation Union) - Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii IUCN a elaborat: • UN sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate (IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate în funcţie de obiectivele principale de management) publica anual: • „Cartea rosie a speciilor amenintate” (in prezent, cca. 41.400 de specii)

10. Scopuri majore ale managementului ariilor protejate • cercetare stiintifica • protectia salbaticiei • protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice • protectia unor resurse naturale si culturale specifice • turism • recreere • educatie • utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale si antropizate • mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale

11. Categorii de Management IUCN CATEGORIA 1 I.a Rezervatie NaturalaStricta arie protejata, gestionata în principal pentru cercetare stiintifica Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Stiintifica Rezervatia stiintifica Pietrosul Mare din Muntii Rodnei

12. Categorii de Management IUCN CATEGORIA I.b Arie Naturala Salbatica arie protejata gestionata în principal pentru protectia salbaticiei Denumirea categoriei in Romania - nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie in Romania

13. Categorii de Management IUCN CATEGORIA 2II Parc National arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere Denumirea categoriei in Romania - Parc National Parcul National Retezat Masivul Retezat, una dintre cele mai valoroase zone montane din România, a fost recunoscut ca Parc National înca din anul 1935, fiind astfel primul parc national legal constituit din tara noastra.

14. Categorii de Management IUCN CATEGORIA 3III Monument Natural arie protejata gestionata în principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice Denumirea categoriei in Romania – Monument Natural/Monument al Naturii Unul din cele trei exemplare de stejari seculari din specia stejarului brumariu (Quercus pedunculiflora)- monumente ale naturii - comuna M. Kogalniceanu

15. Categorii de Management IUCN CATEGORIA 4IV Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor arie protejata gestionata în principal pentru conservare prin interventii de management Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala Lacul şi golul alpin Bâlea, cu o suprafaţă de 120,40 ha, care ocroteşte peisajul glaciar, lacul, stâncăriile, flora şi fauna specific alpine.

16. Categorii de Management IUCN CATEGORIA 5V Peisaj Terestru/Marin Protejat arie protejata gestionata în principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere Denumirea categoriei in Romania – Rezervatie Peisagistica (Parc Natural) Masivul Piatra Cetii (Muntii Trascau) - Rezervatie peisagistica

17. Categorii de Management IUCN Categoria VI – Zone de exploatare extensiva a resurselor Nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie in Romania

18. Reţeaua de arii naturale protejate din Romania:(●)- arii protejate ,(▲)- parcuri naţionale (sursa: Internet)

19. Categorii dependente de programe (MAB) si conventii internationale (Ex:Convenţia RAMSAR (Iran) asupra zonelor umede;Convenţia privind patrimoniul cultural şi naţional al lumii;Convenţia de importanţă regională Carta Europeană a Regiunilor Montane) CATEGORIA 6Rezervaţii ale biosferei – ariinaturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apa, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiţionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase

20. Categoria 7 Zone umede de importanţă internaţională Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice. (Ex: Balta Mica a Brailei(2001), Lunca Muresului, Complexul Piscicol Dumbravita si Lacul Techirghiol)

21. Categoria 8 - Situri ale patrimoniului natural universal Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de ocrotire şi conservare, cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, sub egida UNESCO. (Ex. Pestera Ursilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”), Zona Umeda de Importanta Internationala (Secretariatul Conventiei Ramsar) si Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);

22. Categoria 9- Arii speciale de conservare (SAC) Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei. In ariile respective, Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afectează aria; orice activitate în aceste zone se va face cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi fac parte din reţeaua europeana NATURA 2000.

23. Categoria 10 - Arii de protecţie specială avifaunistică (SPA) Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor menţionate în anexele 3 şi 4. Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare . Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi fac parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. Lacul Amara -arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Lacul Fundata-arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Lacul Strachina - arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Aria de protectie  speciala avifaunistica Bentul Mic, Bentul Mic Cotoi ,Bentul Mare, care include si situl arheologic Popina Bordusani unde sunt conservate resturi de cultura spirituala si materiala geto-dacice -declarata prin H.G. nr.2151/2004

24. Ariile de protectie speciala avifaunistica (sursa Internet)

25. In functie de importanta si nivelul decizional la care sunt declarate, in Romania exista: • Arii protejate de interes local (declarate prin hotarari ale Consiliilor locale – monumente ale naturii, rezervatii naturale); • Arii protejate de interes national (I - V), declarate de Ministerul Mediului, prin ordine sau hotarari guvernamentale; • Arii protejate de interes international, delimitate in cadrul: • unor conventii sau programe semnate de Romania (Rezervatiile biosferei- delimitate in cadrul programului MAB al UNESCO; zonele umede de importanta internationala, declarate in cadrul „Conventiei de la Ramsar” asupra zonelor umede; situri ale patrimoniului mondial, declarate in cadrul Conventiei de la Paris – World Natural Heritage) • Procesului de integrare al Romaniei in UE (categoriile 9, 10)

26. Ariile protejate, planificarea şi managementul ecologic Adesea ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabilă a unei naţiuni; ele pot juca un rol important în susţinerea bunăstării economice şi sociale a comunităţilor umane. Acest lucru se va întâmpla dacă ariile protejate vor fi incluse în sistemul mai larg de amenajare a teritoriului. Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabilă prin: - conservarea solului şi apei în zone erodabile; - regularizarea şi purificarea apei, în special prin protejarea pădurilor şi a zonelor umede; - apărarea oamenilor de dezastre naturale ca inundaţii sau furtuni devastatoare; - menţinerea vegetaţiei naturale pe soluri cu productivitate mică şi în zone sensibile; - menţinerea resurselor genetice sălbatice importante pentru medicină, pentru plante şi pentru hrana animalelor; - protejarea speciilor care sunt extrem de sensibile la intervenţia umană; - asigurarea habitatelor critice pentru hrănire, reproducere, creştere şi odihnă a speciilor care sunt utilizate durabil; - asigurarea de venituri şi locuri de muncă prin turism.

27. Ariile protejate şi dezvoltarea durabilă locală • prezenţa ariei protejate trebuie să determine o politică ce încurajează creşterea economiei locale în mod durabil. Localnicii vor vedea valoarea ariei protejate ca o sursă de venituri şi locuri de muncă. Câteva dintre modalităţile de a realiza aceasta sunt: • - comercializarea produselor locale (vin, lichioruri, brânză, miere, apă de izvor, etc.) cu numele ariei protejate pe etichetă, aşa cum fac mănăstirile de multe secole; • - dezvoltarea abilităţilor comerciale ale comunităţilor locale astfel încât ele să poată să vină în întâmpinarea nevoilor turiştilor, în special pentru cazare şi masă; • - crearea unor ateliere meşteşugăreşti, deschiderea de puncte de vânzare în interiorul sau exteriorul ariei protejate, astfel încât să fie încurajată practicarea meseriilor tradiţionale şi valorificarea artizanatului local; • - utilizarea calităţilor peisajului şi a împrejurimilor liniştite pentru înfiinţarea unor aşezăminte de sănătate şi case de odihnă; • - încurajarea comunităţilor locale în realizarea unor muzee ale vieţii rurale şi în găsirea altor căi de evidenţiere a relaţiei lor cu natura; • - dezvoltarea agroturismului legat cu vizitarea ariei protejate. • Pe de altă parte, este nevoie de o politică de implicare a localnicilor în planificarea şi administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un management comun. Aceasta va da localnicilor sentimentul implicării şi al proprietăţii asupra ariei protejate.

28. Ariile protejate şi amenajarea teritoriului. Deoarece denumirea de arie protejată este o formă de folosire a terenului, nevoile unei asemenea arii trebuie să fie cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului. Prin adoptarea unor sisteme eficiente de planificare a utilizării terenurilor, prin controlul construcţiilor, al clădirilor, proiectelor, instalaţiilor industriale, al agriculturii, silviculturii etc., se va întări protecţia acordată tuturor resurselor naturale şi culturale, deci şi ariilor protejate. Planurile de amenajare a teritoriului joacă un rol vital pentru ariile protejate. Ele trebuie să fie orientate spre viitor şi să acorde ariilor protejate o mare importanţă. Planificarea utilizării terenurilor trebuie, între altele, să fie făcută în interes public; să fie deschisă validării publice şi comentariilor; să promoveze interdependenţa ariilor protejate şi economiei localnicilor, astfel încât ambele părţi să aibă de câştigat

29. Ariile protejate si turismul durabil Dar, dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât şi comunităţilor locale. Turismul va fi binevenit în perimetrul sau în proximitatea ariilor protejate, dacă respectă caracterul special al ariei, astfel încât, pagubele şi poluarea să fie minime. Principalele forme de turism agreat în cadrul ariilor protejate sunt: - turismul bazat pe aprecierea naturii - turismul cultural si educaţional - activitatea turistică a grupurilor mici, liniştite - ecoturismul, în general Turismul poate ajuta la justificarea înfiinţării ariilor protejate în regiunile marginale, şi poate duce la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedere economic şi al culturilor tradiţionale.

30. Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale (FNNPE) a definit turismul durabil ca „toate formele de dezvoltări turistice, management şi activităţi turistice care menţin integritatea ecologica, sociala si economica şi bunăstarea resurselor naturale si culturale, construite in mod perpetuu”. Turismul durabil în interiorul şi în afara ariilor protejate cere: - cooperare strânsă cu autorităţile ariilor protejate; - operatorii turistici si ghizii care lucrează în ariile protejate să aibă înalte cunoştinţe ecologice; - contribuţii practice şi financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate; - reguli pentru promovarea şi marketingul vacanţelor bazate pe ariile protejate; - linii directoare pentru implicarea comunităţilor locale; - standarde pentru proiectarea şi operarea facilităţilor de turism durabil şi a afacerilor.

31. MANAGEMENTUL ARIILOR PROTEJATE Odată ce a fost stabilită baza legală pentru ariile protejate, următoarele priorităţi sunt planificarea şi managementul eficient. Prin “management” înţelegem:planificarea, relaţiile cu guvernul şi cu comunităţile locale, aplicarea cercetărilor, precum şi sarcinile manageriale curente, cum ar fi: menţinerea potecilor, asigurarea serviciilor pentru vizitatori, educaţia ecologică, monitorizarea, pregătirea şi perfecţionarea personalului etc. Managementul eficient al ariilor protejate depinde în primul rând de existenţa unor instituţii adecvate. Acest aspect este deseori punctul slab din sistemul ariilor protejate, în special în cele mai recente. În ciuda diferenţelor, sunt recomandate două acţiuni principale pentru fiecare ţară : un plan pentru sistemul naţional de arii protejate, care trebuie evaluat la intervale regulate şi un plan de management pentru fiecare arie protejată, mică sau mare. Acestea sunt instrumente vitale pentru asigurarea unui management eficient în orice situaţie. Administrarea unei arii protejate depinde de obiectivele stabilite pentru acea arie. Aria este desemnată protejării unei specii sau pentru încurajarea succesiunii naturale? Este pentru a conserva un mod de viaţă sau pentru a restaura vegetaţia? Sistemul categoriilor de management pentru arii protejate publicat în Legea Ariilor Protejate 462/2001 poate ajuta la asigurarea clarităţii în enunţarea obiectivelor potrivite pentru fiecare arie.