Momentul însuşi al Învierii Domnului nu este niciodată descris ca atar e în Evanghelii,

2. Hristos a înviat din morțiCu moartea pe moarte călcândȘi celor din morminte Viață dăruindu-le(troparul Învierii)

3. Momentul însuşi al Învierii Domnului nu este niciodată descris ca atare în Evanghelii, ceea ce face caiconografia ortodoxă să păstreze şi ea tăcerea în spiritul celui mai adânc respect faţă de Taină.

4. Iconografia ortodoxă cunoaşte, însă, mai multe reprezentări ale Învierii lui Hristos care privesc fie momentul ce precede Învierea cu trupul a Domnului – Pogorârea la iad – , fie momentele ce au urmat Învierii cu trupul a lui Hristos : venirea mironosiţelor la mormânt şi vestirea îngerilor, venirea apostolilor Petru şi Ioan la mormânt, arătarea lui Hristos Mariei Magdalena, încredinţarea lui Toma, arătarea lui Hristos ucenicilor lângă lacul Tiberiadei.

5. ICOANAFEMEILOR MIRONOSIȚELA MORMÂNTUL GOL

6. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea, au cumpărat miresme, ca să vină să ungătrupul lui Iisus.  Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?  Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.

7. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. 

8. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.

9. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus.

10. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui 

11. PETRU ȘI IOANLA MORMÂNTUL DOMNULUI

12. Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.

13. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.  Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.  A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,  iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. 

14. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut

15. IISUS SE ARATĂMARIEI MAGDALENA

16. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.  Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

17. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.  

18. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. 

19. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica. 

20. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) 

21. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.

22. IISUS SE ARATĂ CELORLALTE FEMEI MIRONOSIȚE

23. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. 

24. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. 

25. IISUS SE ARATĂ LUI LUCA ȘI CLEOPA, PE DRUMUL SPRE EMAUS

26. IISUS SE ARATĂ APOSTOLILORÎMPREUNĂ CU TOMA

27. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!  Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.  A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!  Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! 

29. ARĂTAREA LUI HRISTOS UCENICILORLÂNGĂ MAREA TIBERIADEI

30. ICOANA POGORÂRII LA IAD

31. Icoana Pogorârii la iadeste o reprezentare ce nu se bazează pe o relatare propriu-zisă a Evangheliilor, ci pe versete din Vechiul şi Noul Testament, precum și pe texte ale slujbelor liturgicePogorârea lui Hristos la iad,icoană din secolul al XV-leaprovenind din iconostasul vechii biserici din Volotovo, aflată acum în Muzeul de Istorie și Arhitectură din Novgorod, Rusia

32. „Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier, (...) dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.” (Psalmul 106, 10-14)

33. „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (1 Petru 3, 18-19)

34. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos alepământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, iar a treia zi ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt, Mântuitorul meu... ” (Canonul Învierii, Cântarea a VI-a)

35. „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins” (Troparul Ceasurilor şi al Pavecerniţei din ziua de Paşti)

36. Explicarea icoanei Pogorârii la iad

37. munţi Lumina Învierii munti drepții Vechiului Testament Hristos, Biruitorul morții și al iadului drepții Vechiului Testament . regii David, Solomon, Moise, Noe, Abel, etc. Sfântul Ioan Botezătorul Adam iadul, moartea Eva . porțile iadului doborâte, lacătela sfărâmate

38. Mântuitorul Hristos este reprezentat în centrul compoziţiei, în picioare, aflat într-o mişcare plină de dinamism care sugerează în acelaşi timp trei momente: 1. Pogorârea este exprimată sugestiv prin mişcarea veşmântului Său a cărui extremitate flutură în sus, făcând dovada faptului că Învierea nu se exprimă în această icoană printr-o ţâşnire în sus, ci spre în jos; 2. Biruinţa asupra iadului este sugerată de porţile doborâte ale iadului care sunt reprezentate în icoană fie sub picioarele Mântuitorului, fie zăcând în gaura întunecată a iadului; • 3. Ridicarea (gr. anastasis). • După ce a sfărâmat prin atotputernicia Sa legăturile întunericului, Hristos, cu o mişcare plină de forţă a braţelor Sale, răpeşte iadului pe protopărinţii noştri căzuţi, Adam şi Eva.

39. Adam şi Eva sunt reprezentaţi caracteristic: bătrâni, fără aureole, amândoi stând îngenunchiaţi şi cu mâinile întinse spre Hristos în semn de implorare

40. Apar în icoanădeoarece, fiind primii oameni, simbolizează întreaga omenire pe care Hristos prin Întruparea, Răstignirea şi ÎnviereaSa, a trecut-o „de la moarte la viaţă”.

41. Ei seaflă fie unul lângă altul în partea dreaptă

42. sau stângă a scenei,

43. fie Adam în partea dreaptă și Eva în stânga,

44. fie invers.

45. Hristos este reprezentat fie ridicându-l pe Adam din iad cu mâna dreaptă şi pe Eva cu stânga,

47. fie ridicându-l pe Adam cu dreapta, iar în mâna stângă ţinând un sul. Aceasta este întâlnirea tulburătoare dintre Adam cel vechi şi Hristos – Adam cel Nou. • Filacterul (sulul) din mâna Mântuitorului simbolizează propovăduirea Învierii făcută „duhurilor ţinute în închisoare” (1 Petru 3,19) Atunci când este desfăşurat, filacterul poartă înscrisul: „Zapisul lui Adam e rupt, puterea iadului este  sfărâmată”.

48. În unele icoane, sulul este înlocuit cu crucea pentru a scoate în evidenţă semnul biruinței, mijlocul prin care Hristos a învins iadul sfărâmându-i „porţile de aramă”. Astfel crucea nu mai este instrumentul umilitor al pedepsei, ci simbolul biruinţei asupra morţii. • „Prin cruce, ucigând Hristos pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei morţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat şi în cer a locui i-a învrednicit.” (Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, 14 sept, Vecernia Mare, glas 6)

49. Veşmintele lui Hristos nu mai sunt cele în care El apare ca slujitor în timpul vieţii sale pământeşti, ci au ca punct de referinţă pe cele de pe muntele Tabor, luminoase şi strălucitoare. Culoarea lor este albul strălucitor,

50. sau galbenul auriu, reflexsimbolic al Dumnezeirii Sale. • Astfel, Hristos intră în iad nu ca un întemniţat, ca un prizonier al acestuia, ci ca Biruitor al lui şi Izbăvitor al celor închişi acolo, nu ca rob, ci ca Stăpân al vieţii și al morții.