SINDROMUL HOLT ORAM

1. SINDROMUL HOLT ORAM Dr. Cristina Skrypnyk

2. Definiţie clinică • Sindromul Holt Oram este definit de malformaţii ale membrelor superioare în asociaţie cu malformaţii cardiace congenitale (defect septal atrial/ defect septal ventricular, tulburări de conducere).

3. Frecvenţa bolii • Sindromul Holt Oram are o incidenţă de 1: 100 000 de nou născuţi, afectează ambele sexe şi în marea majoritate a cazurilor nu există un istoric familial, fiind cauzat de mutaţii noi (de novo).

4. Aspecte genetice • Sindromul Holt Oram este o afecţiune genetică, monogenică, cu ereditate autozomal dominantă şi definită de expresivitate variabilă (pacienţii cu aceeaşi mutaţie avand grad diferit al manifestărilor clinice). • Gena responsabilă, TBX5, este situată pe cromozomul 12 braţ lung şi este implicată în controlul dezvoltării membrelor şi cordului.

5. Semne clinice • Semnele clinice sunt dependente de gradul de afectare alsistemului osos al membrelor superioare şi de afectarea cardiacă. Nu există o corelaţie de severitate între anomaliile mebrelor superioare şi cele cardiace. • Modificările sistemului osos afectează doar membrele superioare, unilateral sau bilateral, mai frecvent pe partea stângă, implicând radiusul, oasele carpiene, metacarpiene şi falange.

6. Semne clinice • Anomaliile cardiovasculare întâlnite la pacienţii cu sindrom Holt Oram: • defect septal ventricular • canal atrioventricular comun • canal arterial persistent • coarctaţie de aortă • tetralogie Fallot • atrezie tricuspidiană • ventricul unic • Artimii: • bradicardie sinusală, bloc atrioventricular, tahicardie paroxistică supraventriculară

7. Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic • Se impune evaluarea pacientului de către o echipă multidisciplinară: neonatolog, pediatru, cardiolog, radiolog, ortoped, genetician, chirurg). • Diagnosticul clinic se bazează pe afectarea aparatului cardiovascular (anomalii cardiace sau tulburări de ritm cardiac) şi a sistemului osos al membrelor superioare. • Radiografia osoasă a membrelor superioare • Radiografia cardiopulmonară • Electrocardiografie • Holter ECG (înregistrarea ritmului cardiac timp de 24 de ore) • Ecocardiografie • Examen genetic şi testarea genetică moleculară pentru gena TBX5

8. Sfat genetic • Sindromul Holt Oram este caracterizat printr-o mare variabilitate clinică. • Diagnosticarea unui pacient impune evaluarea atentă a părinţilor lui, existând posibilitatea ca unul dintre ei să fie foarte uşor afectat. • Un părinte afectat are un risc de 50% de a avea un copil afectat cu sindrom Holt Oram.

9. Diagnostic prenatal • Examinarea ecografică fetală este necesară, permiţând identificarea unor anomalii cardiace şi a sistemului osos. • Diagnosticul prenatal genetic molecular este posibil atunci când se cunoşte mutaţia TBX5 la un alt membru afectat din familie. • Identificarea prenatală a unei mutaţii TBX5 nu indică şi severitatea manifestărilor clinice.

10. Evoluţie şi prognostic • Dacă modificările cardiace şi osoase nu sunt severe, evoluţia este favorabilă şi prognosticul este bun. • Prognosticul depinde de : • gravitatea anomaliei cardiace • apariţia complicaţiilor cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertensiune pulmonară • severitatea tulburărilor de ritm

11. Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire • Monitorizarea cardiologică: • tratamentul aritmiilor cardiace • Implant pacemaker • tratamentul insuficienţie cardiace • tratamentul hipertensiunii pulmonare • corecţia chirurgicală a anomaliilor cardiace • Plastie sau protezare osoasă pentru anomaliile osoase ale membrelor superioare.

12. Viaţa cotidiană • Limitarea activităţilor cotidiene se impune doar în cazul afectării cardiace severe, cu insuficienţă cardiacă. • Nu există restricţii de dietă. • Corecţia chirurgicală a anomaliilor cardiace poate creşte mult speranţa de viaţă şi calitatea ei. • Se impun consilierea psihologică şi sfatul genetic pentru pacinet şi familia acestuia.

13. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate • 1. Sindromul Holt- Oram : a. o boală întotdeauna moştenită din familie b. o boală întodeauna letală c. o boală genetică foarte rară d. o boală definită de anomalii cardiace şi ale membrelor superioare 2. Semnele clinice ale Sindromului Holt Oram: a. nu se pot identifica la naştere b. anomalii osoase ale mebrelor superioare c. tulburări de ritm cardiac sau anomalii cardiace d. deces la naştere

14. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 3. Sindromul Holt Oram: a. unele tulburări de ritm se pot tratat prin implant de pacemaker b. nu există teste genetice pentru diagnosticul genetic c. asociat cu unele boli autoimune d. ecocardiografia poate diagnostica anomaliile cardiace 4. Pacienţii cu Sindrom Holt Oram: a. necesită tratament medicamentos toată viaţa b. necesită monitorizare a afectării cardiace c. pot avea o viaţă cotidiană normală d. au contraindicaţie pentru intervenţile chirurgicale cardiace

15. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 5. Părinţii unui copil cu Sindrom Holt Oram: a. nu pot avea alţi copii sănătoşi b. pot avea alţi copii afectaţi cu sindrom Holt Oram c. pot avea semne minore de sindrom Holt Oram d. un părinte afectat are un risc de 50% de a avea copii afectaţi 6. Diagnosticul prenatal in Sindromul Holt Oram: a. electrocardiogramă şi ecografia cardiacă b. ecografie fetală c. testare moleculară pentru gena TBX5 d. identificarea mutaţiei TBX5 indică gradul se severitate al bolii

16. Răspunsuri corecte • 1. c, d • 2. b, c • 3. a, d • 4. b, c • 5. b, d • 6. b, c