SINDROMUL VELOCARDIOFACIAL/ DIGEORGE

1. SINDROMUL VELOCARDIOFACIAL/ DIGEORGE Dr. Cristina Skrypnyk

2. Definiţie clinică • Sindromul Velo Cardio Facial (SVCF) este cauzat de microdeleţia cromozomului 22q11şi definit de o serie de anomalii care formează acronimul CATCH 22: anomalii Cardiace, Anomalii faciale, hipoplazie Timică, Cleft palatin, Hipocalcemie

3. Frecvenţa bolii • Sindromul VCF/DiGeorge este cel mai frecvent sindrom de microdeleţie cromozomială, cu o frecvenţă de 1: 2000-4000 de nou născuţi. • SVCF se întâlneşte la circa 8% din copiii cudespicătură palatină, 5% din nou născuţi cu anomalii cardiace şi la un procent important dincopii cu vorbire hipernazală şi/sau dificultăţi şcolare.

4. Aspecte genetice • Cele mai multe cazuri de sindrom velocardiofacial sunt sporadice. • 85% din pacienţi au o deleţie interstiţială, de mărime variabilă a regiunii cromozomiale 22q11.2, şi nu există o corelaţie între mărimea deleţiei şi semnele clinice. • 15% din pacienţi cu fenotip cert SVCF nu au o deleţie detectabilă, putând avea o mutaţie punctiformă a uneia din genele din această regiune (36).

5. Semne clinice • Anomalii cardiace congenitale • Anomalii ale palatului • Hipocalcemie • Deficienţă imună • Dificultăţi de învăţare • Trăsături faciale caracteristice • Marea varibilitate a semnelor clinice impune evaluarea de o echipa de specialisti: genetician, cardiolog, chirurg maxilofacial, neurolog, imunolog, endocrinolog.

6. Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic • Suspiciunea clinică trebuie urmată de investigaţia citogenetică şi de testul FISH cu probe pentru regiunea cromozomială a sindromului Digeorge (DGCR). • Testul FISH identifică deleţiile submicroscopice 22q11.2

7. Sfat genetic • 93% din pacienţi au o deleţie de novo, 7% au moştenit-o de la un părinte. • Nu există niciun element care să indice severitatea manifestărilor clinice şi a retardului mintal. • Analiza FISH este necesara pentru ambii părinţi ai unui individ afectat. • Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat depinde de statusul acestora. Testul FISH negativ pentru del 22q11.2 conferă un risc de recurenţă scăzut.Testul FISH pozitiv conferă un risc de recurenţă de 50%. • Un individ afectat are un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi. • Riscul altor membrii din familie depinde de statusul părinţilor cazului index.

8. Diagnostic prenatal • Diagnosticul prenatal prin test FISH cu probe pentru regiunea 22q11.2 este posibil pentru sarcinile cu risc. • Identificarea ecografică a unui defect cardiac conotruncal sau a despicăturii palatine prin screening ecografic la un făt fără istoric familial pozitiv poate sugera diagnosticul şi necesită examinarea FISH. • Diagnosticarea prenatală în ultima parte a sarcinii trebuie urmată de instituirea precoce a unui program de management.

9. Evoluţie şi prognostic • Evoluţia pacienţilor cu SVCF este influenţată de spectrul şi severitatea anomaliilor prezente(în special cardiace şi imunologice care implică un risc vital). • Dezvoltarea psihomotorie estenormală sau uşor întârziată (dificultăţi de învăţare) la 60% din pacienţi şi numai 15% auun retard mental sever. • Achizitionarea limbajului este întârziată, iar vorbirea este frecventhipernazală. • La copii tulburările psiho-comportamentale sunt rare dar 65% din adulţi au unepisodic psihotic. • Nu există nici un element predictiv valabil al expresiei şi evoluţiei clinice. • Unele semne/simptome tind să seamelioreze cu vârsta. • Există modalităţi eficace de intervenţie medicală, psihologică sau educaţională care pot corecta unele anomalii.

10. Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire • Monitorizarea calcemiei- suplimentarea dietei • Nivelul limfocitelor T şi B- nu se vaccinează antipolio -alte vaccinuri vii-consult imunologic • Examinare cardiacă management corespunzător • Examinare ecografică renală • Evaluare radiologică a anomaliilor vertebrale • Curba de creştere- evaluare endocrinologică • Evaluare gastroenterologică- tratamentul refluxului gastroesofagian, terapie de postură • Evaluare chirurgicală-corecţie a despicăturii • Program educaţional-logoterapie de la vârsta de 1 an

11. Viaţa cotidiană • În copilărie şi adolescenţă, persoanele cu SVCF pot prezenta dificultăţi de comunicareşi timiditate excesivă; de aceea este importantă favorizarea integrării sociale, mai alesparticiparea la activităţi colective în care sunt implicaţi copii de aceeaşi vârstă. • Dificultăţile deînvăţare şi dezvoltarea lentă a limbajului pot conduce la necesitatea unei şcolarizări speciale. • Deficitul intelectual, dacă este prezent, nu împiedică o integrare socială bună. • Problemelepsihiatrice pot avea consecinţe asupra vieţii familiale, sociale şi profesionale şi de aceeatrebuie evaluate şi tratate cât mai curând posibil pentru a limita efectele negative.

12. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate • 1. Sindromul Velocardiofacial este : a. o boală moştenită din familie b. caracterizat de retard mintal sever c. o boală genetică frecventă (1:2000-4000 nou născuţi) d. o boală cauzată de modificări ale cromozomului 22 2. Modificările genetice din Sindromul Velocardiofacial: a. nu sunt incă cunoscute b. majoritatea pacienţilor au o deleţie a cromozomului 22 c. majoritatea pacienţilor au moştenit deleţia crs 22 de la un părinte d. 15% din pacienţi au o mutaţie a unei gene de pe cromozomul 22

13. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 3. Semnele clinice ale Sindromului Velocardiofacial: a. malfomaţii cardiace b. deficit imun prin hipoplazie de timus c. dificultăţi de invăţare d. hipercalcemie 4. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial: a. nu pot avea o viaţă independentă b. au dificultăţi de comunicare şi sunt timizi c. nu se pot integra în societate d. necesită suplimentarea dietei cu calciu

14. Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 5. Părinţii unui copil cu sindrom Velocardiofacial: a. sunt întodeauna sănătoşi b. pot avea semne clinice uşoare de sindrom VCF c. nu pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină d. necesită sfat genetic pentru stabilirea riscului de recurenţă 6. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial: a. nu supravieţuiesc, de regulă, perioadei neonatale b. nu pot fi şcolarizaţi c. au un risc de 50% de a avea copii afectaţi cu sindrom VCF d. au o dezvoltare psihomotorie normală sau uşor întârziată

15. Răspunsuri corecte • 1. c, d • 2. b, d • 3. a, b, c • 4. b, d • 5. b, d • 6. c, d