Dezvoltare, î nv At are ş I educa t ie la v â rstele mici

1. Dezvoltare, învAtare şIeducatie la vârstele mici Educatia timpurie prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Universitatea din Bucuresti

2. cuprins • Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. • Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi. • Definiţia educaţiei timpurii • Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale • Nevoile de dezvoltarea ale copiilor mici • Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici • Tendinţe

3. Educaţie timpurie, Interventie timpurie, Copilăria mică, Îngrijire, Dezvoltare, Dezvoltarea optimală, Sprijin, Stimulare, Programe, Politici de educaţie în copilăria timpurie Cuvinte cheie:

4. DE CE ? • Lumea în care trăim este tot mai complexă. Avem nevoie de tot mai multă informaţie şi construim tot mai multe punţi pentru a comunica unii cu alţii. • Devine tot mai evident că modul în care începe viaţa fiinţa umană este hotărâtor pentru evoluţia să socială şi individuală. • Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor sociale, educatorilor şi ale disciplinelor bio-psiho- sociale încearcă să identifice factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane.

5. 1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) • Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). • Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.

6. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare • La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că în construcţia vieţii copilului mic, dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale TOATE INTERACŢIONEAZĂ. • Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. • Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile.

7. Educaţia timpurie, (care cuprinde şi îngrijirea),componente educationale • Educaţia prenatală a familiei; • Educaţia copilului mic (0-1 an); • Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general; • Educaţia copilului între 1-3 ani; • Educaţia preşcolară sau preprimară; • Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor; • Educaţia comunităţii; • Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia; • Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie; • Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie; • Educaţia ed.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii, limbaj şi expresie; • Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia indentităţii.

8. ET=Abordare multisectoriala, holistica şi pluridisciplinara La copilul mic nu putem separa Educaţie Protecţie Sănătate

9. 2. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi • Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei. • Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe direcţia şi filosofia, adică viziunea cu privire la valoarea şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta.

10. Pentru o alta viziune !

11. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi • Identifică startul dezvoltării individuale; • Construieşte premizele socializării şi participării sociale; • Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare; • Responsabilizează educatorii, familia, comunitatea şi socieatatea; • Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil; • Schimbă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică; • Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra educaţiei, vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi învăţare; • Schimbă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii; • Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea.

12. Premisa în Ed.Pt.Toţi • Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei pentru toţi este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală tuturor copiilor. • Dezvoltarea optimalăeste un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: • să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent, • să se adapteze cu succes când contextul se schimbă; • să înţeleagă schimbarea.

13. ET = Sprijin pentru toţi copiii • Parte componentă a familei sale, a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic, de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice, mentale, sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. • Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte.

14. 3. DEFINIŢIA EDUCAŢIEI TIMPURII • ET include toate formele de sprijin sau suport necesare copilului foarte mic pentru a-şi realiza dreptul la supravieţuire, protecţie şi pentru a ne îngriji să îi fie asigurată dezvoltarea de la naştere la 8 ani. (Evans, Meyer, Ilfeld, 2000, p.3) • Asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei optimale a copilului, prin sprijin direct şi indirect dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi întregii societăţi pentru a percepe copilăria mică ca un stadiu esenţial în devenirea umană şi socială a indivizilor.

15. ET ca educaţie indirectă • lucrul cu părinţii pentru a le întări deprinderile parentale, • lucrul cu fraţii şi cu întreaga familie pentru a răspunde nevoilor specifice de dezvoltare ale copilului mic, • promovarea serviciilor de îngrijire zilnică şi opţiunile existente, • sprijinirea femeilor şi familiilor pentru a putea oferi suport copiilor şi din punct de vedere economic. De aici, PROGRAMELE ECCD se adresează proceselor din comunitate de tipul: • construirea capacităţilor familiilor şi comunităţilor, • identificarea şi măsurarea problemelor din comunitate şi rezolvarea acestora, • dezvoltarea programelor intersectoriale, • stimularea mobilizării şi participării sociale.

16. De ce 0 la 8 ani ? • 1. În termeni de teorie a învăţării, putem spune că de la naştere la 8 ani este o perioadă de viaţă în care copilul învaţă predominant făcând (learning by doing), deşi nu vom neglija nici faptul că el învaţă şi prin observare şi ascultare. • Sa faca • Sa observe • Sa asculte

17. DE la 0 la 8 ani ? • Vom reţine ca idei cheie, nevoiile copilului de de a găsi în jurul său : • obiecte, • ocazii, • experimentare, • mediu sigur şi stimulativ.

18. De ce 0 la 8 ani ? • Termenul de copilărie timpurie include în el şi dezvoltarea pre- natală şi continuăşi în vârsta timpurie a anilor şcolii primare (6-8 ani) datorită experienţelor continue ale copilului sau a continuării experienţelor acestuia.

19. Etape ale copilăriei timpurii • Cea mai rapidă perioadă de dezvoltare a creierului are loc în primii doi ani de viaţă, determinând în mod semnificativ structurile intelectuale, emoţionale, fizice-imunologice şi funcţiile sociale. (Mustard 1998, Carnegie Corporation, 1994, apud.Evans, Meyers, Ilfeld, E, 2000, p.12). • Experienţele trăite de copil între 2 şi 5 ani duc la fundamentarea învăţării viitoare şi a educaţiei formale şi determină deprinderile de ordin social. • Experienţele copilului în timpul tranziţiei către şcoala primară (de la 4 la 6 ani) • şi apoi în cadrul şcolii (de la 6 la 8 ani) sunt hotărâtoare dacă ceea ce s-a învăţat înainte de şcoală este susţinut şi dacă copilului îi merge bine la şcoală şi mai târziu în viaţă.

20. Conceptele cheie în ET • Îngrijire, • Nutriţie, • Mediu, • Învăţare, • Dezvoltare, • Sprijin direct şi indirect

21. Îngrijirea • Îngrijirea se defineşte ca un proces din care rezultă un mediu îmbogăţit şi care poate sprijini dezvoltarea optimală a copilului. Practic, termenul de îngrijire ţine de cultură. Include tot ceea ce adultul şi alte persoane semnificative în viaţa copilului sunt capabile să ofere,

22. Nutriţie • Nu e vorba doar de hrana copilului ci de modul de hrănire a acestuia care înseamnă un element cheie în vederea unei creşteri şi dezvoltări sănătoase. Studiile au demonstrat că un copil bine hrănit, (adică hrănit consistent şi cu o îngrijire atentă)este mai rezistent la boli şi învaţă mai bine decât cel care nu primeşte o asemenea hrănire. În aceeaşi măsură, un copil neglijat este mai vulnerabil la îmbolnăviri şi malnutriţie şi devine mai puţin echipat şi motivat pentru a învăţa. Studiile efectuate în ultimii 20 de ani de UNICEF au demonstrat şi au propus campanii internaţionale pentru a acoperi nevoia copilului de calciu, magneziu, iod şi fier.

23. Mediul cuprinde • mediu sigur şi sănătos, suportiv şi cu interacţiuni adecvate, modele potrivite, stimulare, protecţie şi timp care sunt toate componente ale respectării drepturilor copilului.

24. Învăţarea Pentru dezvoltare este crucială învăţarea Aceasta este definită ca achiziţii de cunoştinţe, deprinderi, obişnuinţe şi valori formate prin experienţă, experimentare, reflecţie, şi sau studiu şi instruire. (MYERS,1995, apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000). Statutul curent de dezvoltare a copilului facilitează sau inhibă atât învăţarea prezentă cât şi cea viitoare. (LEVINGER, 1992, apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000).

25. Dezvoltare, învăţare, îngrijire Astfel învăţarea este o parte cheie a procesului de dezvoltare şi rezultatele ei sunt afectate de calitatea îngrijirii pe care o primeşte copilul.

26. Dezvoltarea • Dezvoltarea este definită ca un proces de schimbare în care copilul ajunge să stăpânească tot mai multe şi complexe niveluri de mişcare, gândire, simţire şi interacţiune cu semenii şi cu obiectele din mediu • dezvoltarea sănătoasă, holistică a copilului este un drept fundamental al fiecăruia.

27. Sprijin direct şi indirect • Presiune şi sprijin două laturi ale dezvoltării şi învăţării • Acţiunile de sprijin presupun stimularea dezvoltării implicând presiune directă asupra copilului dar şi asupra celor din jur

28. 4. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al POLITICILOR internaţionale • Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. • Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. • Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor.

29. Perspectiva drepturilor • Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. • Astfel, una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici, spre a le încuraja dezvoltarea. • Este vorba, cu precădere, de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie, orfani, HIV SIDA, minorităţi, fete, etc)

30. Documentele POLITICILOR Internaţionale Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturisunt: • Conventia Drepturilor Copilului(1989), Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA),(1990), Summitul Mondial despre Copii, Declaratia de la Salamanca (1994), Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW), şi altele.

31. Argumentele in sprijinul investitiei în ET • Argumentul drepturilor • Argumentul ştiinţific • Argumentul economic • Argumentul echităţii sociale • Argumentul participării sociale • Argumentul eficienţei sociale

32. Argumentul drepturilor Copiii au dreptul de a trai şi de a-si dezvolta la maxim potentialul. • Totii copiii. fără distinctie de sex, rasa, limba, religie sau de orice fel, trebuie să aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. • Copiii, datorita vulnerabilitatii lor fizice şi mentale, au nevoie de ingrijire şi atentie speciala. • Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. • Parintii şi familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat şi barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea, dezvoltarea, şi educarea copiilor lor. • Guvernele ar trebui să stabileasca o politica de mediu care să permita familiilor şi comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii şi protejarii copiilor.

33. Argumentul ştiinţific (1) • Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani şi demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare, aducand astfel beneficii durabile indivizilor şi societatii. • Dovezi din domeniile psihologiei, nutritiei, sanatatii, sociologiei, psihologiei, şi educatiei continua să se acumuleze, indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei, personalitatii şi comportamentului social. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice, sociale şi psihologice, care le permit să comunice, să invete, şi să se dezvolte. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute şi sustinute, acestea se vor vesteji in loc să infloreasca.

34. Argumentul economic • ET conduce la beneficii economice pentru societate. • Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare şi invatare de angajarea crescuta şi de productivitatea economica. Dar chiar fara aceste fapte, bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic, mental, social şi emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat şi de a contribui economic in familie, comunitate, tara, decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati.

35. Argumentul moral Copiii sunt viitorul;ei perpetueaza valorile culturale • Prin copii, umanitatea isi transmite valorile. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. Pentru a pastra valorile morale şi sociale, sau pentru a le schimba in bine-trebuie să incepem cu copiii. Valorile, cum ar fi traiul impreuna in armonie şi apreciand şi protejand mediul, incep să se evidentieze in anii prescolari şi pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie.

36. Argumentul echităţii sociale Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea • Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor, este posibil să modifici inechitatile socio-economice şi legate de gen care provoaca probleme. Conditiile nesanatoase şi stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie şi in invatare. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale şi economice existente. Intr-un ciclu vicios, copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede şi progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala şi in pregatirea lor pentru scoala şi viata, şi acest gol nu se umple.

37. Argumentul participării sociale • Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale şi politice care pot ajuta in a construi consensul şi organizarea pentru binele comun. Desi copiii nu pot vota, politicienii, in special la nivele locale, incep să aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice şi sociale, construirea consensului şi a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. In general, parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor şi sunt adesea dispusi să colaboreze şi să se sacrifice pentru a indeplini acest scop. • O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati.

38. Argumentul eficienţei sociale Adaugand o componenta ET alte programe sociale devin mai eficiente • Succesul unei varietati de programesociale(de exemplu, programe de supravietuire accentuand sanatatea şi nutritia, sau educatia din scoala primara, sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. De exemplu, printre alte strategii, daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere, creste sansele de supravietuire ale copilului; un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale; atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente; şi programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite să le sprijine rolul productiv.

39. 5. Nevoile de dezvoltare ale copiilor Caracteristicile şi nevoile copiilor mici • Fiecare copil este o persoana unica cu un temperament individual, stil de invatare, mediu familial, şi modelul şi temporizarea cresterii. Pe masura ce se dezvolta copiii, au nevoie de tipuri diferite de stimulare şi interactiune pentru a-si exersa abilitatile de evolutie şi a-si dezvolta unele noi. Este important să observam ca abilitatile mentionate sub ‘‘ce fac copiii’’ nu ar trebui considerate drept universale, in special in termenii manifestarii lor in actiunea copiilor. De altfel, abilitatile au nevoie să fie adaptate pentru a reflecta consideratiile culturale şi sansele disponibile copiilor pentru a-si dezvolta abilitatile, cunostintele, şi abilitatile in general asociate cu o varsta data.

40. UNICITATEA • TOŢI COPIII au nevoi determinate de creştere, învăţare, dezvoltare, identitate afirmare. • Acestea sunt UNICE, determinate de zestrea ereditară, de mediul social apropiat, experienţele timpurii(rutine şi evenimente) şi contextul socio-cultural de dezvoltare. • Fiecare copil are anumite nevoi dar acestea sunt pentru adultul care îl creşte şi îngrijeşte anumite CERINŢE

41. De la NEVOI la CERINŢE • CERINŢE EDUCAŢIONALE • CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE

42. 6. Stimularea • Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată, creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate, ramificaţiile neuronale nu se realizează. Învăţarea şi produsele ei, rămân limitate, sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. • Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii.

43. Simţurile şi încurajarea explorării • Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul, (despre asta vorbesc toate teoriile moderne), trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz, auz, olfactil, tactil sau kinestezic. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. • A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. Adică limbajul ca răspuns la limbaj, precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării, capacitatea de a explora, de a face anumite lucruri, de a comunica. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare, copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele.

44. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri Să nu uităm

45. Mişcarea • Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult, înainte de a învăţa să se deplaseze. Mişcă mâinile, braţele, se întoarce şi se răsuceşte. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată.

46. Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte, să îşi folosească simţurile, să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. Asta în fiecare zi. Pentru părinţi şi educatori

47. În esenţă • STIMULAREA copilui mic presupune încurajarea acestuia să se mişte, să comunice, să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul, auzul, simţul tactil şi mirosul. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său, nu numai lucrul cu intelectul.

48. 7. Tendinţe Recomandarile UNESCO pentru statele lumii • UNESCO recomandă guvernelor să formuleze educaţie timpurie ca o prioritate şi să investească pentru ea. Măsurile principale sunt: • să pună la punct politici adecvate; • să susţină prin legislaţie; • să integraeze educaţia timpurie ca o componentă a educaţiei pentru toţi; • politicile să fie bazate pe date riguroase şi pe probe clare; • politicile să fie urmate de practici potrivite precum şi de servicii de calitate; • să fie adunate date suficiente şi informaţiic are să susţină formularea politicilor.

49. ET este un START BUN Depinde de noi ca părinţi, ca cercetători, educatori, profesori, alţi profesionişti şi ca membrii ai comunităţilor să influenţăm politicile şi practicile sociale, pentru a face din programele de ET un START BUN în viaţa pentru toţi copiii

50. Copilul are o sută de limbaje, O sută de mâini, O sută de gânduri, O sută de moduri de a gândi Jocul şi vorbirea. O sută, mereu o sută De feluri de a asculta De a se minuna, de a iubi. O sută de jucării Pentru a cânta şi a înţelege. O sută de cuvinte pentru a descoperi, O sută de cuvinte pentru a inventa, O sută de cuvinte pentru a visa. Copilul are O sută de limbaje (şi o sută de sute de sute încă). Dar... i se fură nouazecisi nouă. Şcoala şi cultura Separă capul de corp . I se spune copilului Să gândească fara să-şi folosească mâinile. Să facă lucrurile fără a gândi. Să asculte şi nu să vorbeasca. Să inteleaga fara a se bucura. I se spune copilului Ca munca şi jocul, Realitatea şi fantezia, Ştiinţa şi imaginaţia, Cerul şi pământul, Raţiunea şi visul Sunt lucruri Care nu merg impreuna. Şi atunci cand i se spune copilului ca SUTA nu există, Copilul raspunde Nu-i adevărat ! Exista ...o sută. O sută de căitraducere şi adaptare după Loris Malaguzzi