1 / 57

1. Domenii ale protecţiei consumatorilor

1. Domenii ale protecţiei consumatorilor . î m bunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor; asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vînzare în cadrul pieţei;

sydney
Download Presentation

1. Domenii ale protecţiei consumatorilor

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. 1.Domeniiale protecţiei consumatorilor • îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor; • asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vînzare în cadrul pieţei; • asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor şi serviciilor;

  2. 2.Domeniiale protecţiei consumatorilor • organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori; • asigurarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a publicităţii mincinoase.

  3. Concept de protecţie a consumatorilor • ansamblul de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, orientate: • spre asigurarea şi ameliorarea continuă a intereselor consumatorilor.

  4. 1.“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997) • promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor; • facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor consumatorilor;

  5. 2.“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997) • promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii către consumatori; • stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară;

  6. 3.“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997) • asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte; • crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

  7. 4.“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997) • asigurarea unei posibilităţi reale de despăgubiri a consumatorilor; • crearea, în fiecare ţară, a unor organisme care să-şi asume responsabilităţi de protecţie a consumatorilor;

  8. 4.“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997) • asigurarea libertăţii consumatorilor de a se uni în vederea realizării de acţiuni care au drept scop apărarea intereselor lor; • încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea gamei sortimentale, la preţuri avantajoase pentru consumatori;

  9. 1. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor şi cererilor consumatorilor; • asigurarea ţinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;

  10. 2. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi distribuirea bunurilor de consum şi serviciilor pentru consumatori; • promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorului;

  11. 3. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă, care să asigure consumatorilor o gamă largă de produse, la preţuri avantajoase acestora;

  12. 4. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară, a circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum şi a nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;

  13. 5. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • protecţia consumatorilor faţă de pericolele ce afectează sănătatea şi siguranţa lor; • promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

  14. 6. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • asigurarea accesului consumatorilor la informaţiile corecte, care să permită acestora să facă o alegere conformă dorinţelor şi necesităţilor personale; • crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

  15. 7. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • asigurarea posibilităţii unei despăgubiri efective a consumatorilor, în cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achiziţionate în cadrul pieţei;

  16. 8. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • obligativitatea tuturorîntreprinderilor ofertante – producătoare sau comerciale – de a se supune legilor şi reglementărilor privind protecţia consumatorilor din toate ţările cu care au relaţii de afaceri;

  17. 9. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • obligativitatea respectivelor firme de a respecta prevederile standardelor internaţionale privind protecţia consumatorilor;

  18. 10. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • crearea, în fiecare ţară, a unor organisme corespunzătoare care să elaboreze şi să aplice, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politică de protecţie a consumatorului; această politică de protecţie a consumatorului urmează să fie implementată în beneficiul tuturor sectoarelor, al întregii populaţii şi, în special, al diferitor categorii de populaţie din mediul rural;

  19. 11. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecţie a consumatorului, a potenţialului pozitiv al institutelor şi universităţilor de cercetări-publice sau private;

  20. 12. Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985) • asigurarea libertăţii cumpărătorilor, precum şi a altor grupuri sau asociaţii reprezentative, de a se organiza şi a-şi desemna lideri care să le exprime opiniile în procesele de luare a unor decizii care să le reglementeze interesele.

  21. 1. Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • obligarea statului de a asigura o poziţie dominantă a consumatorului pe piaţă, poziţie garantată prin legi sau alte acte normative specifice, precum şi prin programele de protecţie a consumatorilor alcătuite de diversele sale instituţii;

  22. 2.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • impunerea ideii potrivit căreia protecţia consumatorului trebuie interpretată ca o problemă publică, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice şi diferite acte departamentale legate de întregul proces de comercializare şi consum al mărfurilor

  23. 3.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • înlăturarea discriminărilor în domeniul servirii şi instalarea principiului potrivit căruia, în asigurarea serviciilor către consumatori, să se aibă în vedere excluderea diferenţelor şi a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist şi particular;

  24. 4.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • legat de primul aspect, trebuie militat şi pentru reconsiderarea noţiunii de consumator, care trebuie să fie definită ca “persoană fizică căreia, pe baza unei înţelegeri, i se asigură diferite servicii pentru necesităţile proprii”;

  25. 5.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • înlocuirea răspunderii subiective a celui care oferă bunuri de consum sau asigură diferite servicii, cu răspunderea obiectivă sau aşa-numită “răspundere pentru rezultate”;

  26. 6.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • impunerea obligativităţii producătorilor de bunuri de consum şi prestări de servicii de a emite documente asupra utilităţii şi serviciului asigurat, iar în funcţie de anumite particularităţi ale bunului sau serviciului şi alte documente care să garanteze siguranţa consumului şi securitatea în procesul de utilizare;

  27. 7.Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă • determinarea administraţiei publice de a crea organe de stat specializate, care să vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor; exercitarea puterii statului pentru a determina pe cei implicaţi să acţioneze în spiritul legilor care fac parte din pachetul actelor normative prin care se asigură, din punct de vedere juridic, protecţia consumatorilor.

  28. Tratatul de la Roma din 1957 • îmbunătăţirea constantă a condiţiilor de viaţă şi muncă în interesul consumatorilor (Preambul); • creşterea rapidă a nivelului de trai (art.2); • interzicerea abuzurilor care aduc prejudicii consumatorilor (art.86).

  29. 1. “Programul preliminar al CEE penru protecţia consumatorilor şi politica de imformare” (1975) dreptul la protecţia sănătăţii; dreptul la protecţia intereselor economice ale consumatorilor; dreptul la informare şi la educaţie;

  30. 2.“Programul preliminar al CEE penru protecţia consumatorilor şi politica de imformare” (1975) • dreptul la despăgubiri; • dreptul la reprezentarea consumatorilor la nivel comunitar şi naţional.

  31. Programul “intellegent Energy for Europe” (2003-2006). Obiective pe termen mediu şi lung • siguranţa în alimentarea cu energie; • concurenţa pe piaţa de energie; • protecţia mediului.

  32. 2.1. Programul “intellegent Energy for Europe” (2003-2006). Direcţii de acţiune • utilizarea raţională a energiei şi managementul cererii de energie (SAVE); • surse noi şi regenerabile de energie (ALTENER); • aspecte energetice ale transportului (STEER);

  33. 2.2. Programul “intellegent Energy for Europe” (2003-2006). Direcţii de acţiune • promovarea la nivel internaţional a surselor de energie regenerabilă şi eficienţa energiei în ţările în curs de dezvoltare (COOPENER).

  34. 1.Organizaţia internaţională Uniunilor de Consumatori ( i.o.c.u. ) • fondată în 1960; • activitatea se manifestă în trei direcţii: • promovarea colaborării între membri prin schimbul de mărfuri, schimbul de experienţă etc; • extinderea mişcării consumatoriste şi sprijinirea organizaţiilor consumatoriste nou apărute; • reprezentarea.

  35. 2.Organizaţia internaţională Uniunilor de Consumatori ( i.o.c.u. )-structura • Adunarea Generală; • Consiliul de Administraţie; • Organul Executiv.

  36. 3.1. Organizaţia internaţională Uniunilor de Consumatori ( i.o.c.u. ) – organizarea operaţională • Oficiul Central cu sediul la Londra; • Oficiul Regional pentru Asia şi Pacific (ROAP); • Oficiul Regional pentru ţările din America Latină şi Zona Caraibelor (ROLAL);

  37. 3.2. Organizaţia internaţională Uniunilor de Consumatori ( i.o.c.u. ) – organizarea operaţională • Oficiul Regional pentru Africa (ROAF); • Programul pentru Economiile de Tranziţie (PROECT); • Programul pentru Economiile Dezvoltate (PRODEC).

  38. 1.Rolul şi principalele funcţii ale statului în dezvoltarea sectorului energetic • planificator şi emitent al politicilor şi strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung; • rol de garant al stabilităţii politice şi economice;

  39. 2. Rolul şi principalele funcţii ale statului în dezvoltarea sectorului energetic • rol de gestionare al resurselor şi bunurilor cu caracter de proprietate publică a statului; • promovează interesele energeticii naţionale pe plan internaţional;

  40. 3. Rolul şi principalele funcţii ale statului în dezvoltarea sectorului energetic • stabileşte condiţiile generale de import, export şi tranzit al resurselor energetice; • stimulează concurenţa, limitează activitatea monopolistă în sectorul energetic.

  41. Implicarea puterii publice în procesul de protecţie a consumatorilor • asigurarea unei legislaţii care să răspundă corespunzător necesităţilor generate de asigurarea protecţiei consumatorilor; • organizarea unor instituţii de specialitate care să vegheze asupra protecţiei consumatorilor.

  42. 1.Asigurarea unei legislaţii corespunzătoare, care să stea la baza protecţiei consumatorilor • asigurarea unui echilibru de forţe în cadrul relaţiilor ofertant-consumator; • mijloace judiciare care presupun apelarea la o instanţă de natură civilă sau administrativă;

  43. 2.Asigurarea unei legislaţii corespunzătoare, care să stea la baza protecţiei consumatorilor • gruparea într-un proces unic al apărării intereselor convergente ale mai multor consumatori; • asigurarea unor posibilităţi reale pentru fiecare consumator izolat de a avea acces la justiţie pentru apărarea drepturilor sale;

  44. 3.Asigurarea unei legislaţii corespunzătoare, care să stea la baza protecţiei consumatorilor • crearea unor instanţe judecătoreşti specializate pe probleme de protecţie a consumatorilor; • Mijloace parajudiciare (consultaţiile juridice furnizate consumatorilor, crearea organizaţiilor de protecţie a consumatorilor, rezolvarea litigiilor pe calea concilierilor sau arbitrajului)

  45. 1.Crearea unor instituţii publice care să vegheze asupra protecţiei consumatorilor • departamente de protecţie a consumatorilor, oficii sau departamente care trebuie să urmărească corectitudinea concurenţilor, departamente de preţuri etc.;

  46. 2.Crearea unor instituţii publice care să vegheze asupra protecţiei consumatorilor • compartimente cu sarcini speciale din cadrul ministerelor, departamentelor sau altor organizaţii guvernamentale; • asigurarea unei informări documentate, continuie şi oportună pentru diversele categorii de consumatori.

  47. Organizarea consumatorilor, ca formă proprie de protecţie a drepturilor acestora • constituirea unor organizaţii sau asociaţii de consumatori; • constituirea unor consilii consultative; • constituirea unor organizaţii internaţionale de protecţie a consumatorilor.

  48. Politici sociale Protecţia consumatorului: Politici de sinestătătoare; Obiective proprii; Priorităţi şi instrumente proprii.

  49. dreptul de a alege; dreptul la informaţie; dreptul la petiţie şi ascultare; dreptul la protecţie. “Carta drepturilor consumatorilor” (definită defostul preşedinte al SUA J.F.Kennedy – în martie 1962 sub forma unui mesaj (nu a fost defenitivată ). drepturi Drepturile consumatorilororigine

More Related