GRUPUL ȘCOLAR ȘTEFAN ANGHEL BĂILEȘTI

«Oina poate aduce o viaţa noua în şcoala română, fiind un admirabil mijioc de educaţie fizică, adevaratul tip de joc sportiv românesc.» Spiru Haret GRUPUL ȘCOLAR ȘTEFAN ANGHEL BĂILEȘTI

TERENUL DE OINA http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/b/bd/Terenul_de_oina.gif

Oina a devenit astăzi un joc modern, care poate rivaliza ca spectaculozitate cu oricare dintre jocurile sportive practicate. Jocul solicita o buna viteza de alergare, reflexe in miscarile de autoaparare de loviturile mingii, precizie in aruncarea si lovirea mingii. Învatarea jocului de oina presupune mai întai însuşirea aruncării şi prinderii mingii, aruncării ei cu precizie la diferite distanţe. Este necesară o buna viteză în alergare şi deprinderea de a aprecia cât mai exact distanţa de adversar.

Descrierea jocului • Descrierea jocului • Jocul de oină se desfăşoară pe un teren cu gazon între două echipe compuse din 11 jucători şi 3 jucători de rezervă pe durata a două reprize cu o pauză de 5 minute. În prima repriză o echipă se află la „bătaie”, iar cealaltă la „prindere”, în repriza a II-a echipele schimbându-şi rolurile, echipa de la prindere trecând la bătaie şi invers.

Descrierea jocului Echipa la bătaie poate acumula puncte dacă jucătorii care „bat” trimit mingea foarte departe. Astfel, pentru o minge bătută peste 65 m, se obţin două puncte, ca şi pentru o minge bătută între 60 – 65 m, dar neprinsă de fundaşul echipei „ la prindere”. O minge bătută în zona de fund ( 60 – 65 m) şi prinsă de fundaş obţine un punct. Tot un punct se obţine şi pentru o minge trimisă în „zona de trei sferturi” ( 45 m – 60 m) şi neprinsă de jucătorii echipei de la „prindere”. Echipa „de la prindere” obţine două puncte pentru fiecare adversar lovit, acesta putând fi lovit numai de două ori într-un meci, odată pe culoarul de ducere şi odată pe cel de întoarcere.

Descrierea jocului În concluzie: Jucătorul de la „bătaie” bate mingea cât mai lung şi se apără de loviturile adversarilor la trecerea prin culoare. Jucătorul de la „prindere” urmăreşte să lovească adversarul cu mingea. Punctele de meci se obţin prin bătăi lungi şi prin lovirea adversarului cu mingea, cumulându-se punctele realizate de aceeaşi echipă în cele două reprize, la „bătaie” şi la „prindere”. Avram Cristian clasa a XII a A

GRUPUL ȘCOLAR ȘTEFAN ANGHEL BĂILEȘTI