Metode complementare / alternative de evaluare

1. Metode complementare / alternative de evaluare Referatul: caracter formativ, integrativ, creativ, sumativ . avantaje: a) oferă indicii referitoare la motivaţia pe care o au elevii pentru o disciplină sau alta; b) posibilitatea de a demonstra bogăţia, varietatea şi profunzimea cunoştinţelor; c) stabilirea unor corelaţii între cunoştinţele diverselor discipline şcolare, exersarea interdisciplinarităţii; d) oferă elevilor ocazia de a-şi demonstra capacităţile creative şi imaginative; e) are o pronunţată dimensiune formativă(familiarizarea cu tehnici de investigare, cercetare, de analiză, comparaţii, generalizări etc.) f) generează o formă de învăţare activă, motivantă pentru elev; g) familiarizează elevii cu teme, subiecte cărora nu li s-a acordat un spaţiu suficient în documentele de proiectare curriculară.

2. Limite: • nu poate fi aplicat la toate nivelurile de şcolaritate; • nu este compatibil tuturor elevilor, ci numai acelora care sunt bine motivaţi pentru diversele discipline; • este mai dificil de evaluat, nefiind un instrument standardizat; Criterii care pot fi avute în vedere: • noutatea, importanţa temei luate în discuţie; • calitatea surselor de informare; • calitatea corelaţiilor interdisciplinare; • existenţa elementelor de originalitate şi creativitate; • relevanţa concluziilor

3. Investigaţia: - elevii pot aplica în mod creator cunoştinţele şi experienţele de învăţare pe care le-au dobândit în instruirile anterioare; - se poate realiza pe o temă propusă de profesor sau de elevi; - se poate desfăşura pe o perioadă de timp care diferă în funcţie de specificul subiectului abordat; Caracteristici, valenţe: • - are un pronunţat caracter formativ; integrator, fiind o modalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă; • - are un caracter sumativ, vizând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare; • - familiarizeaza elevii cu activităţile de cercetare.

4. Criterii de evaluare: • Noutatea temei sau a subiectului care a făcut obiectul investigaţiei; • Originalitatea strategiei utilizate ; • Modul de aplicare a cunoştinţelor necesare în realizarea investigaţiei; • Calitatea prelucrării datelor obţinute; • Modul de prezentare şi argumentare a rezultatelor obţinute; • Atitudinea elevilor pe perioada desfăşurării investigaţiei.

5. Proiectul: • metodă complexă de evaluare a competenţele elevilor, a progresele lor de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp; • temele pot fi oferite de către profesor, uneori, propuse de către elevi; • pot fi colectate informaţii privind: motivaţia pentru domeniul respectiv; capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza corect bibliografia, de a concepe un parcurs investigativ, de a utiliza o serie de metode; organizarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor; • calitatea produsului (produselor), originalitatea, funcţionalitatea, aspectul estetic; • - trebuie avute în vedere: vârsta elevilor, motivaţia, experienta cognitivă, rezistenţa la efort;

6. Criterii generale de evaluare: • calitatea proiectului, sub aspectul produsului (validitatea proiectului, completitudinea sa, elaborarea şi structurarea, calitatea materialului utilizat, creativitatea); • calitatea activităţii elevului, sub aspectul procesului realizat (raportarea la tema proiectului, nivelul de performanţă atins, documentarea, nivelul de elaborare şi comunicare, tipul greşelilor, valorificarea proiectului în practică).

7. Portofoliul: • “cartea de vizită” a elevului, înregistrează progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp (semestru, un an şcolar, un ciclu de înv.); • - cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, care pun în evidenţă progresele sale, aptitudinilor, contribuţiilor personale; • „

8. Structura: • lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fişe); • lucrările pe care le realizează elevul (individual/în grup); • rezumate; • eseuri; • articole, referate, comunicări; • fişe individuale de studiu; • experimente; • înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau împreună cu colegii săi; • reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează; • autoevaluări ; • fişe/probe de evaluare ; • comentarii suplimentare şi evaluări ale cadrului didactic, ale altor grupuri de elevi sau chiar părinţi;

9. Funcţiile portofoliului: • Portofoliul ca suport al învăţării: • mobilizare cognitivă; mobilizare metacognitivă, susţinută de producţii cum sunt grilele de autoevaluare, comentarii personale asupra metodei de lucru, reflecţii asupra unor procedee şi tehnici de lucru utilizate; • mobilizare afectivă , susţinută prin referirea la progresele elevului; • mobilizare conativă , susţinută de indicii referitoare la unele proiecte personale; • Portofoliul ca instrument pentru validarea achiziţiilor- strângerea informaţiilor referitoare la certificarea achiziţiilor dobândite de către elevi.

10. Avantaje: • individualizarea demersului învăţării, pe care îl sprijină, îl susţine; • facilitarea legăturii între teorie şi practică; • familiarizarea elevilor cu tehnici de muncă intelectuală, cu învăţarea organizată, sistematică, cu rigoarea, planificarea; • dezvoltarea capacităţii metacognitive; • motivarea elevilor pentru activitatea de învăţare; • evidenţierea progresului elevilor în învăţare; • Limite: • - timpul care trebuie alocat pentru elaborarea riguroasă a portofoliului; • - dificultăţi privind originea probelor (producţie personală, a unui părinte, a unui frate sau chiar a unui prieten); • - durata necesară pentru verificarea şi aprecierea portofoliului; • dificultăţi de standardizare a procedurilor de corectare şi apreciere a producţiilor (realizărilor) elevilor; • - dificultatea de a acoperi ansamblul obiectivelor învăţării; • - portofoliul pune un accent deosebit pe abilităţile de prezentare, adesea în detrimentul conţinutului.

11. Autoevaluarea: • Autoevaluarea presupune: • cunoaşterea de către elev a obiectului evaluării (obiectiv, competenţă ); • cunoaşterea criteriilor; • autoevaluarea regleaza instruirea, o amelioreaza; • Forme: Autoaprecierea verbală • Autocorectarea sau corectarea reciprocă • Autonotarea controlată • Notarea reciprocă • Aprecierea obiectivă a personalităţii - Gh. Zapan

12. Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevului Condiţii: stabilirea scopului, utilizarea reperelor, operaţionalizarea conţinutului şi identificarea indicatorilor observaţionali, înregistrarea şi sistematizare constatărilor. • Instrumente: • 1. Fişa de evaluare : date actuale, privind motivaţia pentru activitate, implicarea în rezolvarea sarcinilor de învăţare, aptitudini organizatorice, de cooperare, sociabilitate, empatie, iniţiativă, stil de relaţionare intragrup, însuşiri ale atenţiei, voinţei; • -are o cotă ridicată de subiectivitate, fidelitatea scăzută, consum mare de timp. • Scara de clasificare- indică frecvenţa cu care se manifestă un anumit comportament; pot fi numerice, grafice, descriptive(ex.: niciodată, rar, ocazional, frecvent, întotdeauna) ; • Lista de control / verificare – un set de enunţuri privind caracteristicile comportamentale ale subiectului uman într-o situaţie dată, context ; constatăm prezenţa / absenţa unui comportament, caracteristici, fără a realiza judecăţi de valoare şi intensitatea atitudinilor.