Motto “ Tot ceea ce este necesar ca

1. Motto “Tot ceea ce este necesar ca răul sătriumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân”. (Edmund Burke) Criza nu e accident de parcurs, ci accident de sistem, eroare de fabricaţie sau proiect. Un simptom al turbulenţei din mintea oamenilor invadată de două păcate elementare: lacomia şi trufia, provocate si de economistii extaziati de opera lui Keynes si care de pe vremea lui au format asazisa profesie de economist, care au creat si propria ştiinţa în care statistica, probabilitatea şi estimarea, şi de multe ori excrocheria care se numeşte inginerie financiară constitue legităţile şi principiile acestei ştiinţe. Astazi, aceşti economişti sunt la loc de cinste, au pretins si iata au pozitia de lideri şi de la care ni se trage toată nenorocirea.

2. Se impune ca vechea şcoala a afacerilor, care a dus la criză sa fie scoasă din circulaţie, şi odată cu această schimbare în sectorul economic, ca principiu călăuzitor, să se poată manifesta şi în alte domenii. În politică în primul rând. Dar şi în educaţie. Întrucât o calitate a cunoaşterii este „anticiparea”, există minţi care ar trebui consultate si care nu aşteaptă valul mondial al inovării, ci au de mai bine de 40 de ani prioritati de neconestat, au rezultate, pregătesc tineri pentru ea, dar putini sunt cei ce-i dau atentie. Deci criza, cu toate dezastrele ei, este şi o şansa dată societăţii de mâine, deci si educatiei.

5. Noi toţi suntem responsabili pentru criză. Şi toţi suntem responsabili pentru ce lume vom lăsa copiilor noştri. ” Mondializarea a derapat plecând din momentul în care s-a admis că piaţa are totdeauna dreptate şi că nici o altă judecată nu îi este opozabilă.” Mondializarea economiei a angajat o lume unde totul este dat de capitalul financiar şi aproape nimic de muncă, sau unde antreprenorul trece după speculator, rentierul are întâietate asupra muncitorului, şi prin asta efectele de pârghie ating poziţii negândite, ce au zămislit capitalismul în care a devenit normal de a te juca cu banii altora, de a câştiga uşor, fără efort şi foarte adesea fără nici o creaţie, bogăţie sau profesie.”

6. Preşedintele Obama, judecă faptul că ”ar fi necesar de a face ca băncile să-şi schimbe comportarea în a mai specula pentru ele însele, sau de a finanţa fondurile speculative.” Preşedintele Sarcozy la reuniunea de la Davos: - ”Moneda este în centrul dezechilibrelor. Ea este instrumentul principal al politicilor care menţin dezechilibrele. Nu se vor putea remite dezechilibrele în finanţe şi economie dacă vom lăsa să persiste dezordinile monetare. Nu poate să existe pe de o parte o lume multipolară şi pe de altă parte o singură monedă de referinţă pe scară planetară. Nu se poate pe de o parte să practicăm liberul schimb şi pe de altă parte să tolerăm dumpingul monetar.”

7. Anghel Rugina

8. Aristotel – “Rădăcinileeducaţieisunt amare, dar fructele sunt dulci.” In vreme de restriste educaţia este cea care ne salvează Scoala nu este distracţie, şcoala are impuse constrangeri si este ocna până cand elevul nu se ascunde dupa colegul din fata, spre a nu fi observat de profesor, sau chiuleste pentru nestiinta. Ocna se transformă în valoare şi satisfacţie profesională, şi pentru mulţi excelenţă în cunoaştere, dăruire, vocaţie, în curăţenie sufletească, cinste şi condiţie morală.

9. Cunoaştere (ştiinţă) şi rigoare (disciplină).Simţul datoriei, asumarea responsabilităţii, cinste şi moralei, respectului muncii. • O poruncă încălcată a decalogului creştin - prima minciună ce se stabileşte intre elev si educator. Proasta educaţie începe de la prima minciună ce se stabileşte între elev şi educator (învaţător), • Pasul următor - Intrebarea care trebuie să ghideze procesul de învăţare a unui tânăr este: ce ştii să faci?„ lucru bine facut” ce determină trezirea şi cultivarea la tânăr a vocaţiei excelenţei, performanţei, perfecţiunii care zace ascunsă.

10. Finanţare • Ideea ca “banul se duce dupa elev”- • finanţare - per capita,este una din cele mai nefericite • idei ale legii educaţiei. • Considerăm că singura regulă pentru nivelul de • finanţare este evaluarea dupa criterii de performanţă • ale şcolii: • - competenţele dovedite ale elevilor, • nivelul de reuşita în facultate, respectiv în profesie, • nivelul de dificultate a domeniilor profesionale • la care aspiră şi reuşesc absolvenţii acelei şcoli etc.

11. Atâta inteligenţă risipită, sau malformată, atâţia tineri care sunt o forţă potenţială nu doar ignorată, dar distrusă cu sau fără intenţie! O nefericita hotarare şi care persistă a fi aplicată de mulţi ani este legată de finanţarea universităţilor dupa numărul de studenţi echivalenţi.

12. ”ŢARA NU SE POATE RIDICA DECÂT PRIN INGINERI” Ion I.C. Brătianu (Prim Ministru al României) Iorga: “ce ne putem aştepta să învăţăm de la un inginer, domnilor?“ Brătianu: măsura, domnule profesor, măsura.

13. Învăţamântul este in impas. Nu e vina lui, ci a celor care au creat saurăspândit bolile de care s-a lasat contaminat, de politicieni atunci când refuză să fie raţionali şi realisti, si când se lasă pradă unor mituri sau unei exuberanţe grabnice, care dărâmă „măsura” înţelepţilor. Din acest moment al educaţiei trebue să se ţină seama şi de adevărul rostit de Ion Bratianu – “ Ţara nu se poate ridica decât prin ingineri”, Sunt la fel de actuale şi valoroase cele scrise de Preşedintele Americii Herbert Hoover, (1929-1933) despre ingineri .