CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare

1. CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare 5.1. Obstacole în gândirea şi comunicarea verbală 5.2. Percepţia mesajelor. Erori de percepţie 5.3. Constrângeri în comunicare

2. CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare Comunicarea este ineficientă datorită: • problemelor de ascultare; • lipsei conexiunii inverse; • falsei conexiunii inverse, ce rezultă din: • percepţii selective; • subiectivitate; • rezistenţă la critică; • teama de a pune întrebări în cazul în care nu s-a înţeles mesajul; • stilul persoanei; • personalitatea (indivizilor, firmei).

3. CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare Bariere în comunicare: • limbajul specializat; • diferenţele culturale; • diferenţele regionale, locale, naţionale; • gradul de cultură al salariaţilor firmei aflaţi pe diferite trepte ierarhice; • raţionamentul emiţătorului şi receptorului.

4. CAP. 5. Dificultăţi şi constrîngeri în comunicare Dificultăţile în comunicare: • receptarea eronată, inadecvată, a persoanei lor şi a altor indivizi; • receptarea deteriorată a mesajului transmis; • utilizarea incorectă a canalelor de comunicare; • folosirea inadecvată a cuvintelor, în formularea întrebărilor.

5. 5.1. Obstacole în gândirea şi comunicarea verbală • ambiguitatea (confuziei între denotaţie şi conotaţie); • generalizarea; • polarizarea (construirea si descrierea realităţii în mod dual); • abstractizarea; • logoreea; • jargonul;

6. 5.1. Obstacole în gândirea şi comunicarea verbală • divagarea; • incoerenţa; • rapiditatea; • egocentrismul; • secretomania.

7. 5.2. Percepţia mesajelor. Erori de percepţie Percepţia umană: • procesul de conştientizare a stimulilor interni şi externi, care provoacă simţurile; • determină ca mesajul recepţionat să difere, adesea semnificativ, de cel expediat; • subiectivă; • selectivă; • personală, datorită proceselor de gândire.

8. 5.2. Percepţia mesajelor. Erori de percepţie Erori de percepţie: • Erori senzoriale normale, datorate unor fenomene fizice obiective (efectul de halo); • Erori de prelucrare mentală şi iluzii provocate de tensiuni psihice, în special de dorinţe; • Erori senzoriale patologice, care apar la bolnavii psihici.

9. 5.2. Percepţia mesajelor. Erori de percepţie Erorilor normale de percepţie a mesajelor datorate: • personalităţii implicite a comunicatorului; • efectului de halo; • aşteptărilor comunicatorilor; • efectului de toleranţă/intolerenaţă; • efectului de condescendenţă etc..

10. 5.3. Constrângeri în comunicare Factori de constrângere: • contextul, situaţia sau cadrul în care se realizează procesul de comunicare; • receptarea eronată, inadecvată, a persoanei lor şi a altor indivizi; • limbajul specific; • evoluţia biologică a individului; • viaţa însăşi într-o viziune globală.

11. 5.3. Constrângeri în comunicare Cauzele receptării eronate a persoanei comunicatorului/interlocutorului: • prima impresie; • opiniile altora; • clişeele; • aspectul exterior; • starea emoţională; • impresia despre lume a individului.

12. CAP. 6. Strategii de comunicare în afaceri 6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri

13. 6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri Strategie: • cuvânt de originea greacă: • „stratos” = armată • „agein” = a conduce • „ arta de a conduce forţele militare, politice, economice şi morale implicate în conducerea unui conflict sau în pregătirea apărării unei naţiuni sau a unei comunităţi de naţiuni”(Larousse) • “parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare” (DEX’98)

14. 6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri Strategia de comunicare = • ansamblul misiunilor şi obiectivelor comunicării pe de o parte, precum şi mijloacele, politicile şi planurile esenţiale pentru îndeplinirea acestora. Comunicare strategică = • presupune existenţa unei viziuni pentru a descrie claritatea scopului şi a direcţiei comunicării; • se referă la modalitatea de integrare a comunicării în sfera problemelor de afaceri; • presupune existenţa unei relaţii cauză-efect între activităţile de comunicare şi îndeplinirea obiectivelor firmei.

15. 6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri Sistemul comunicării strategice poate fi utilizat ca un motor pentru: • crearea; • conducerea; • diseminarea unei excelenţe organizaţionale în: • realizarea produselor; • procesul de afaceri; • gestionarea capitalului uman.

16. 6.1. Definirea şi importanţa strategiei în comunicarea de afaceri Obiectivele comunicării: • obiective de notorietate/informare asupra firmei/produsului sau serviciului; • obiective de motivare a unor atitudini şi comportamente.

17. 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri În funcţie de relaţiile cu exteriorul: • strategii de comunicare internă; • strategii de comunicare externă. În funcţie de numărul persoanelor implicate în procesul de comunicare: • strategia comunicării interpersonale; • strategia comunicării de grup; • strategia comunicării de masă; • strategia comunicării globale.

18. 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri În funcţie de obiectivul comunicării: • strategie de identitate corporativă; • strategie de imagine a firmei; • strategie de produs/marcă. Strategia comunicării interpersonale: • strategii de discuţie; • strategii ale politeţii; • strategii pentru apărarea sau salvarea aparenţelor; • strategii de căutare a informaţiei; • strategii de rezolvare a conflictelor.

19. 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri Strategia comunicării interne: are drept obiectiv creşterea performanţelor fiecărui angajat, prin asigurarea informaţiei necesare: • realizării activităţii; • înţelegerii organizaţiei; • înţelegerii direcţiei în care firma se îndreaptă; • înţelegerii standardelor la care trebuie să se raporteze. Strategia comunicării externe vizează: • gestionarea procesului complex de comunicare al organizaţiei cu mediul său extern, în scopul de a comunica şi difuza mesaje către acesta.

20. 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri Strategiile pozitive ale politeţii: • sporirea interesului receptorului; • folosirea unor mărci de identitate care subliniază apartenenţa la acelaşi grup; • căutarea acordului; • evitarea dezacordului prin folosirea unor tehnici specifice; • atitudinea optimistă ca formă de prevenire a refuzului; • includerea interlocutorului în activitatea la care se referă comunicatorul; • prezentarea unor motivări receptorului pentru ceea ce-şi doreşte emiţătorul.

21. 6.2. Tipuri de strategii de comunicare în afaceri Strategiile politeţii negative se bazează pe: • sublinierea continuă a dorinţei de noninterferenţă; • evitarea oricăror presupuneri sau anticipări legate de interlocutor; • diminuarea propriei personalităţi, simultan cu exagerarea valorii interlocutorului.