ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR NATURII – rezumatul lucrării

1. ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR NATURII – rezumatul lucrării Autori: • Înv. Boian Aurelia Cornelia – Şcoala cu clasele I-IV Cetan • Instit. Boian Mircea Vasile – Şcoala cu clasele I-IV Valea Groşilor

2. MOTTO: ,, Toate fazele educaţiei converg spre acelaşi ideal de om: omul ca zidar sau ca agricultor are aceeaşi valoare ca omul în calitate de medic sau de înalt funcţionar şi fiecare om trebuie să-şi aibă locul în grupul său şi în societatea oamenilor. Nici o fază a educaţiei nu este ultima, fiecare îşi are raţiunea sa de a fi, dar ca etapă spre o realizare mai profundă a omului care se educă şi nu ca ţintă finală.” L. D’Hainaut, ,,Interdisciplinaritate şi integrare”

3. Conceptul de integrare La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolare distincte.

4. Organizarea integrată a conţinuturilor Literatura de specialitate oferă trei modele de integrare: • modelul interdisciplinar • modelul transdisciplinar • modelul pluridisciplinar sau multidisciplinar

5. Dimensiunile abordării integrate • integrarea orizontală – reuneşte într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiu, aparţinând unor arii curriculare diferite; • integrarea verticală – reuneşte două sau mai multe obiecte de studiu din aceeaşi arie curriculară.

6. În cadrul disciplinei Ştiinţe ale naturii, procesul de cunoaştere ştiinţifică presupune: • observarea; • clasificarea/gruparea, aplicarea unor metode specifice; • efectuarea unor analize cantitative şi calitative; • generalizarea, extinderea proprietăţilor observate asupra unei categorii mai largi; • gândirea şi regândirea întregului ansamblu.

7. În predarea ştiinţelor este important să se ţină seama de următoarele aspecte: • învăţarea nu este neapărat un rezultat al unui proces de predare; • ceea ce elevul învaţă depinde de ideile lui preexistente; • de obicei, evoluţia învăţării se face de la concret la abstract; • o învăţare eficientă este aceea care implică o acţiune practică, conexiune şi verificare; • speranţele şi perspectiva afectează performanţele învăţării; • activitatea de învăţare depăşeşte timpul petrecut în şcoală.

8. Predarea ştiinţelor presupune cu necesitate: • transmiterea unui model de gândire specific; • reflectarea valorilor ştiinţifice; • stimularea curiozităţii şi eliminarea plictiselii; • continuarea învăţării în afara şcolii.

9. Pentru a realiza în clasă o învăţare eficientă la ştiinţe, învăţătorul ar trebui: • să se bazeze pe speranţa elevului de a avea succes; • să recurgă la activitatea în grupuri; • să se sprijine pe curiozitatea şi creativitatea elevilor, pe promovarea discuţiilor şi a întrebărilor; • să angajeze elevii în activităţi practice; • să frâneze utilizarea memorării excesive; • să dea o perspectivă istorică; • să creeze ocazii de exersare a unei exprimări clare şi corecte; • să folosească, pe cât posibil, exemplele din natură.

10. Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate: • învăţarea devine un proiect personal al elevului, îndrumat, orientat, animat de către învăţător; • învăţarea devine interesantă, stimulativă, semnificativă; • la baza activităţii stă acţiunea practică, cu finalitate reală; • elevii participă pe tot parcursul activităţilor desfăşurate; • activităţile integrate sunt în opoziţie cu instruirea verbalistă şi livrescă; • accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă;

11. Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate: • le oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacităţile lor sunt cele mai evidente; • cultivă cooperarea şi nu competiţia; • elevii se deprind cu strategia cercetării; învaţă să creeze situaţii, să emită ipoteze asupra cauzelor şi relaţiilor în curs de investigaţie, să estimeze rezultatele posibile, să mediteze asupra sarcinii date; • sunt instrumente de apreciere prognostică deoarece arată măsura în care elevii prezintă sau nu anumite aptitudini şi au valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare şi de verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale acestora.

12. Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate: • cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucru fragmentat, în care lecţiile se desfăşoară una după alta, cu distincţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte din acelaşi proces şi să adopte o temă de interes pentru elevi, care transcede graniţele diferitelor discipline, organizând cunoaşterea ca un tot unitar, închegat;

13. Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate: • obiective ale mai multor discipline planificate în cursul săptămânii sunt atinse în cadrul unor scenarii/ activităţi zilnice care includ fragmente din disciplinele respective sub un singur generic. Unităţile de învăţare ale disciplinelor se topesc în cadrul conturat de temele activităţilor integrate.

14. Activitate interdisciplinară Clasa a IV-a Ştiinţe ale naturii Tema: Pădurea APLICAŢII • Colecţionarea unor informaţii ştiinţifice despre pădure, apelând la surse variate (scrise, orale, vizuale, experimentale). • Fişe de lucru pentru sistematizarea cunoştinţelor ştiinţifice despre pădure, după criterii date: - mediu de viaţă - importanţa - protejarea pădurii - proiecte, portofolii - etc.

15. Matematică - aplicaţii • Măsurători utilizând unităţi şi instrumente de măsură pentru lungime (circumferinţa tulpinii unor copaci din pădure, înălţimea unor puieţi, dimensiunile frunzelor). • Jocuri matematice cuprinzând date despre pădure. • Măsurarea cu mijloace nestandard a cantităţilor de precipitaţii căzute în diferite zone ale pădurii. • Rezolvarea unor probleme conţinând date despre pădure etc.

16. Literatura pentru copii - aplicaţii • Selectarea unor texte literare în proză/ versuri având, ca tematică, pădurea. • Realizarea unor colecţii de texte literare pentru copii, structurate pe tematici ca: ,,Pădurea şi omul”, ,,Pădurea şi anotimpurile” etc. • Elaborarea unor eseuri simple, structurate sau libere, având ca temă- pădurea etc.

17. Geografie - aplicaţii • Realizarea unui proiect pe tema ,,Mijloace de orientare în pădure”. • Realizarea unui portofoliu structurat relevând specificul pădurii la câmpie, la deal, la munte. • Realizarea unor referate, portofolii, fişe de lucru vizând flora şi fauna din pădurile din ţara noastră etc.

18. Educaţie civică - aplicaţii • Cerc şcolar ,,Prietenii pădurii”. • Concursuri tematice ,,Să fii bun cu pădurea” – discuţii, şezători, expoziţii, având ca obiectiv selectarea şi elaborarea unor mesaje vizând protecţia pădurii şi importanţa ei pentru om. • Activităţi practice pentru întinerirea pădurii ,, Fiecare copil – un pom” etc.

19. Arte - aplicaţii • Realizarea unor afişe /pliante pentru sărbătorirea ,,Zilelor pădurii”. • Picturi reprezentând pădurea în diferite ipostaze. • Lucrări plastice pe lemn. • Reprezentarea prin mijloace plastice a unor descrieri vizând pădurea. • Picturi realizate ca urmare a observării directe a pădurii. • Concurs de desene: ,,Pădurea în ochi de copil”. • Cântece despre pădure şi despre vieţuitoarele pădurii.

20. Educaţie fizică - aplicaţii • Drumeţii, expediţii, excursii turistice la pădure sau de cercetare a pădurii. • Jocuri sportive în pădure sau în apropierea pădurii. • Sesiuni de comunicări, referate, discuţii cu privire la rolul educaţiei fizice în dezvoltarea armonioasă a organismului şi importanţa pădurilor pentru sănătatea oamenilor.

21. Educaţie tehnologică - aplicaţii • Realizarea unor machete. • Reprezentarea pădurii în diferite anotimpuri. • Realizarea unor colaje utilizând materiale din pădure (fructe de pădure, crenguţe, muşchi şi scoarţă de copac, frunze, flori, gâze etc). • Confecţionarea unor jucării folosind materiale din pădure (fructe de pădure, seminţe, ghinde, conuri de brad etc.)

22. Bibliografie • Cucoş, Constantin, 2002, ,,Pedagogie”, Polirom, Iaşi. • Cuciinic, Constanţa, 2003, ,,Activităţi de învăţare-Cunoaşterea mediului înconjurător, clasa I” , Aramis, Bucureşti. • D’Hainaut, L., 1981, ,,Interdisciplinaritate şi integrare”,în Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, EDP, Bucureşti. • ,,Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III-a – a IV-a”, Document MEN, Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2001, Bucureşti. • ,,Învăţământul primar”- Revistă dedicată cadrelor didactice, nr. 2-3, 2004.