ACTIVITATEA INTEGRAT Ă, o noutate ?

1. ACTIVITATEA INTEGRATĂ, o noutate ? - O analiză după 5 ani de la promovarea noului curriculum și după 10 ani de la promovarea metodei proiectelor în învățământul preșcolar-

2. UN PUNCT DE PLECARE... “Există un singur obiect de studiu pentru educaţie,şi acela este Viaţa, în toate manifestările sale”. (Alfred North Whitehead, 1929) “Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă în faţăpentru trei sferturi de oră numai cu flori şi în următoarele trei sferturi numai cu animale”. (Jacobs H.H., 1989)

3. CONCEPTUL DE INTEGRARE ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIONAL • Acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente pentru a constitui un tot armonios, de nivel superior, a aduce părţi separate într-un întreg unitar, funcţional, armonios. • Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare, încorporare, unificare şi coeziune

4. HOLISM • Teorie care vorbeşte despre ireductibilitatea întregului la părţile componente, de superioritatea ansamblului faţă de suma părţilor, de viziunea integrală şi integrată asupra obiectelor, fenomenelor, proceselor studiate.

5. DEFINIŢII • Educaţia organizată astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de studiu. (Shoemaker, 1991) • (Într-un curriculum integrat...) Experienţele de învăţare planificate nu le oferă celor ce învaţă doar o viziune unificată asupra cunoaşterii existente, ci motivează şi dezvoltă puterea elevilor de a percepe noi relaţii şi de a crea noi modele, sisteme şi structuri. (Dressel, 1958) • (Interdisciplinariatea...) O viziune asupra cunoaşterii şi o abordare a curriculumului care aplică în mod conştient metodologia şi limbajul din mai multe discipline pentru a examina o temă centrală, o problemă sau o experienţă. (Jacobs, 1989)

6. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂRII INTEGRATE • interacţiunea obiectelor de studiu; • centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor; • relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite; • corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană; • unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale curriculumului; • flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor; • rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării, datorită relevanţei sale practice.

7. CURRICULUM PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR - 2008 - • Domenii de dezvoltare (sunt strict asociate persoanei care învaţă, achiziţiile determinându-i dezvoltarea continuă) • Domenii experienţiale (reprezintă arii de organizare a cunoaşterii - seturi de informaţii, concepte, realităţi fizice şi sociale - şi a modalităţilor diverse de raportare la realitate -competenţe, capacităţi, atitudini, comportamente specifice diferitelor domenii de dezvoltare) • Teme anuale de studiu (integratoare) -jaloane pentru asigurarea acoperirii unei problematici cât mai vaste a realităţii, ele neîngrădind aproape deloc libertatea de selecţie de către cadrul didactic a tematicii curriculare specifice. • Tema proiectului tematic, tema săptămânală, tema zilei, tema activității integrate - alte niveluri de integrare curriculară

8. TIPURI DE ACTIVITĂŢI INTEGRATEîntâlnite în aplicarea noului curriculum - I - • Activitate didactică de sine stătătoare, având conţinuturi integrate, care articulează armonios conţinuturi referitoare la două sau mai multe domenii experienţiale. Durata unei astfel de activităţi va fi aceea a unei activităţi didactice din grădiniţă, conform vârstei copiilor.

9. Exemplu: La tema săptămânii: ,,Animale sălbatice”, se poate propune o activitate didactică integrativă, care conectează conţinuturi din domeniile Ştiinţe şi Om şi societate, organizată în jurul unei probleme matematice, cu implicaţii morale: ,,O mamă iepuroaică are doi pui. Vizitând grădina de legume din apropierea vâlcelei unde locuieşte, aceasta aduce pentru prânz cinci morcovi, pe care vrea să îi mănânce împreună cu puii ei. Cum va împărţi iepuroaica morcovii?” Pentru desfăşurarea activităţii, se foloseşte material intuitiv, iar copiii sunt invitaţi să găsească soluţii individual sau în grupuri mici. Toate soluţiile vor fi prezentate, ilustrate cu material intuitiv şi discutate, din punctul de vedere al implicaţiilor lor morale, umaniste.

10. TIPURI DE ACTIVITĂŢI INTEGRATEîntâlnite în aplicarea noului curriculum – II - • Activitate integrată care include mai multe secvenţe didactice – situaţii de învăţare ale căror conţinuturi (ale două sau ale mai multor domenii experienţiale sau categorii de activitate) se articulează în jurul unui nucleu de integrare curriculară. O astfel de activitate didactică integrată se va desfăşura pe parcursul duratei de timp dedicate activităţilor comune.

11. Exemplu: Activitatea didactică se extinde pe parcursul unei secvenţe de timp mai cuprinzătoare şi presupune organizarea unei pieţe în care se vând fructe. O parte dintre copii vor fi vânzătorii, o parte cumpărătorii. Vânzătorii vor decide care sunt fructele pe care le vând, cum trebuie acestea pregătite, cum trebuie îngrijite, în ce cantităţi se vând, care este costul potrivit, ce se întâmplă cu preţul dacă apar o serie de condiţii speciale (fructele încep să se strice, se face seară, un cumpărător doreşte să cumpere cantităţi mai mari de fructe etc.). Cumpărătorii trebuie să se informeze despre caracteristicile şi modalităţile de consumare ale fructelor existente pe piaţă şi să exerseze comportamente specifice unui cumpărător (să întrebe preţul, să negocieze, să ofere banii potriviţi – se pot utiliza jetoane în acest sens). Activitatea va integra conţinuturi specifice domeniilor Ştiinţe şi Om şi societate.

12. TIPURI DE ACTIVITĂŢI INTEGRATEîntâlnite în aplicarea noului curriculum - III - • Program de activitate integrată având conţinuturi articulate în jurul unui nucleu de integrare curriculară, care cuprinde o parte sau toate activităţile comune ale zilei şi o parte sau toate activităţile alese.

13. Exemplu: Activitatea unei zile are ca punct de plecare povestea Căsuţa din oală, iar întrebarea integratoare este: Cât de mare ar trebui să fie oala în care s-au adăpostit animalele, pentru ca să le încapă pe toate? Activitatea didactică este organizată pe situaţii de învăţare, a căror finalitate este identificarea şi aprofundarea cunoştinţelor necesare pentru a răspunde la întrebare. Situaţiile de învăţare vor integra conţinuturi informaţionale din domeniile: Ştiinţe, Om şisocietate, Estetic şi creativ, copiii fiind antrenaţi în activităţi de căutare de informaţii privind dimensiunile şi comportamentele specifice ale animalelor sălbatice ilustrate în poveste, dar şi în activităţi de estimare a dimensiunilor şi a mărimilor. În funcţie de sarcinile de lucru impuse, copiii vor alterna activitatea pe centrele cu specific cu activitatea frontală sau de grup, produsele activităţii de învăţare fiind un răspuns pentru întrebarea formulată şi un model din carton al oalei care ar fi putut adăposti animalele.

14. CARACTERISTICI DEFINITORII ALE ACTIVITĂŢII INTEGRATE • Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele acesteia vor constitui un set unitar şi restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate (nu sunt sarcini de învățare, ci obiective !). • Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară (tema anuală de studiu, tema proiectului tematic/tema săptămânii, tema zilei, tema activității integrate) • Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii (tema activității este una singură !). • Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilităţi disciplinare şi/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informaţii, investigaţie, experimentare, identificare de soluţii, testare de ipoteze etc.

15. PAŞI ÎN PROIECTAREA UNEI TEME CROSS-CURRICULARE • Identificarea/selectarea temei (apropiată de viaţa de zi cu zi a elevilor, suficient de largă pt. a permite dezvoltarea unor activităţi de învăţare diverse, să facă apel la cunoştinţe, experienţe, competenţe anterioare, să poarte un nume etc.) • Identificarea asociaţiilor semnificative şi realizarea unei imagini globale asupra temei (legăturile pe care fiecare disciplină le poate avea cu tema, construirea structurii – harta conceptuală, întrebările călăuzitoare, primele consultări cu potenţialii colaboratori externi) • Definirea rezultatelor aşteptate (obiective/competenţe/valori/atitudini etc.)

16. PAŞI ÎN PROIECTAREA UNEI TEME CROSS-CURRICULARE • Planificarea timpului • Colectarea/mobilizarea resurselor necesare • Proiectarea activităţilor de învăţare şi planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, când şi unde, care sunt rezultatele – SCENARIUL ACTIVITĂȚII !) • Desfăşurarea activităţii culminante (eveniment) şi evaluarea finală a temei

17. DIFICULTĂȚI... încă prezente • stabilirea și înregistrarea temei activității integrate; • conceperea obiectivelor și numărul acestora (nu mai mult de 10 și nu sunt sarcini de învățare; legătura lor cu tema, conținutul activității și cu evaluarea rezultatelor); • elaborarea scenariului activității; • fragmentări nejustificate în conținutul activității integrate (fiind văzută ca o activitate în care avem mai multe activități lipite !); • modalitatea de organizare a mediului educațional; • modalitatea de concepere a evaluării (legătura ei cu tema, obiectivele și conținutul !)