TÂRGU FRUMOS ORAŞUL DE LA RĂSCRUCE DE DRUMURI CULTURĂ ŞI TRADIŢII

1. E vacanta 2009 Comunitatea mea…activitatea nr.6 TÂRGU FRUMOSORAŞUL DE LA RĂSCRUCE DE DRUMURICULTURĂ ŞI TRADIŢII Echipa de proiect: Cocolos Alexandra, Morosanu Alexandru, Ciorap Andra

3. Oraşul Tg.Frumos se poate încadra cu uşurinţă în categoria „locurilor unde nu se întâmplă nimic”. Este o localitate urbană mică, cu oameni din ce în ce mai puţini, cu o activitate economică redusă,dar care păstrează cu străşnicie obiceiuri, tradiţii, cutume. Localnicii sunt majoritari români, apoi în ordine, dacă ar fi să urmăm procentele, ar fi ruşii lipoveni şi rromii-ţiganii ursari. De mai bine de două secole, agricultorilor români li s-au adaugat ruşii lipoveni, care sunt de atunci neîntrecuţi în grădinărit. Despre venirea rromilor nu stie nimeni nimic, dar toţi le acceptă convieţuirea. • Localnicilor le este cunoscută amplasarea teritorială a celor trei etnii, ba mai mult, tradiţia” cartierului” este depăşită, în ulti- mul timp amestecul fiind din ce în ce mai vizibil. Amintirile localnicilor dar şi experienţa zilnică au în vedere un aspect: pe lipovenii îi găseşti la piaţă vânzându-şi legumele sau în solarii, iar ţiganii sunt comercianţi ( există încă tradiţia zilei de târg, a bâlciului de vară). Românii sunt cei care le apreciază oferta.

4. Teritoriul oraşului Târgu Frumos a fost locuit încă din Neolitic, după cum atestă descoperirirle arheologice, dar prima atestare documentară datează încă din Evul Mediu. • Locul unde a apărut şi evoluat vatra oraşului nu a fost întâmplător ales ci în cuprinsul unei „porţi naturale” cu largă deschidere spre câmpie, unde circulaţia era pretutindeni activă şi unde se polariza o bogată viaţă economică. • Prima sa menţiune documentară o reprezintă actul din 5 octombrie 1448 prin care Petru Voievod (numit şi Petru al II-lea) domnul Ţării Moldovei dăruieşte Mănăstirii din Poiana, întru pomenirea părinţilor săi, câte şase vase de vin anual de la Hârlău sau Cotnari; pe lângă acestea, domnul dăruieşte mănăstirii „toată ceara de Târgu Frumos, s-o ia căugării, în fiecare an, de la toţi cîţi vor avea cîrciumi ...”.

5. Contextul emigrării şi stabilirii ruşilor lipoveni în zona oraşului Târgu Frumos Lipovenii sunt de aceeaşi origine etnică ca şi ruşii, deosebindu-se de aceştia numai prin dogme religioase. Ei au fost origoniţi din Rusia pentru că nu au îmbrăţişat iniţiativa Patriarhului Moscovei de la jumătatea secolului al XVII-lea, Nikon, de a revizui vechile cărţi bisericeşti – pline de compilări şi traduceri greşite – după modelul cărţilor greceşti. A apărut astfel o amplă mişcare de protest – raskol = răscoală; capii răsculaţilor, raskolnicii, s-au numit staroveri (vechii credincioşi). Mişcarea lor a avut un caracter dublu, religios şi politic. Pentru a împiedica răspândirea ereziei, Nikon a prigonit pe raskolnici cu furie, şi aceştia, de teamă, au fugit până înregiunile cele mai indepărtate ale Imperiului Rus.

6. Erau împărţiţi în două secte: „nepopistă”, adică fără preoţi şi „popistă” cu preoţi. Printre adepţii „nepopiştilor” a existat un călugăr Filip, ai cărui credincioşi s-au numit „filipişti” („filipoviţi”) şi care, fugind în Austria au fost numiţi „lipoveni”, nume ce s-a generalizat şi pentru cei care au trecut mai apoi în Ţările Române. În Moldova au imigrat în masă încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, autorităţile neoprindu-i. Cu toate că printr-un articol al Convenţiei de la Paris (1958) se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi românii, ei le-au refuzat. Imigrând alţi lipoveni din Rusia, aceştia s-au aşezat la Târgu frumos, formând o comunitate aparte încă din 1855. după statistica dn 1865, comunitatea lipovenilor din Târgu Frumos număra 533 de persoane. Ocupaţia lor debază era grădinăritul, cultivau legume şi zarzavaturi pe care le comercializau, precum şi stupăritul. Locuiau în mahalaua lor, din N si NV aşezării şi aveau două biserici: „Înălţarea Domnului” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea (1894) erau circa 350 de persoane, pentru ca în 1930 numărul lor să se dubleze.

8. Particularităţile etnograficeGospodaria • Aspectul tradiţional al gospodăririi ruso-lipoveneşti a fost influenţat de evoluţia istoricăa asocietăţii, de nucleul în care şi-au adus existenţa sau contactul cu alte grupuri etnice.

9. Modul de organizare al gospodăriei evidenţiază locuinţa (casa propriu-zisă) amplasată la stradă şi anexele ce se dezvoltă în planul secund al perimetrului. Uneori poate să apară o a doua curte, pentru păsări, dincolo de care se desfăşoară o grădină. Într-o gospodărie lipoveneadrept încăpere scă, una din anexele nelipsite o constituie baia de tip saună. • Locuinţa tradiţională lipovenească era de tip vagon, compusă din trei sau patru încăperi, înşirate în linie dreaptă, una după alta.

10. Prima cameră, cea dinspre stradă, îndeplinea rolul camerei deoaspeţi fiind folosită şi la evenimente deosebite din viaţa familiei (nuntă sau înmormântare). Urma antreul , care servea drept încăpere intermediară, în care exista antreul accesul dinspre exterior. Se succeda cea de-a treia încăpere care era, de fapt cea de-a doua cameră în care se desfăşura întreaga viaţă a familiei. La această succesiune a încăperilor, în partea sa finală putea să mai apară un al doilea antreu, cu intrare secundară, dinspre exterior. • La o anumită distanţă de casă era amplasată baia, de tip saună, numită şi feredeu. Era compusă din două încăperi: vestibul unde se face focul şi se lasă hainele şi baia propriu-zisă cu o vatră dreptunghiulară, clădită din pietre de râu, în care se afla un vas mare pentru apa caldă, alături de vatră existând un al doilea vas, pentru apă rece.

11. La perete, la o înălţime de 1 m se află un pat de scândură numit paloc (lejeancă), pentru amplificarea efectului de pe vatră. Temperatura aerului foarte umed care urcă până la 60 - 80°C. Sporirea efectulu saunei şi stimularea circulaţiei sangvine se realizează prin lovirea ritmică cu un mănunchi de nuiele. În prezent, combustibilul clasic utilizat – lemnul – a fost înlocuit cu gazul metan.

12. Biserica • Lăcaşul de cult reprezinta edificiul cel mai important pentru o comunitate ruso – lipovenească. Biserica creştină ortodoxă de rit vechi (lipovenească) are unele elemente comune celorlalte biserici ortodoxe, dar şi o serie de particularităţi. • Forma bisericii lipoveneşti se apropie de forma bisericii ortodoxe cu altarul în formă de semicirculară, orientat pe direxcţia est. Elementul particular ce apare este determinat de prezenţa crucii cu opt extremităţi (cu opt colţuri). Spaţiile din interior se constituie din altar, naos şi pronaos, după care urmează un spaţiu corespondent pridvorului, unde există icoane şi unde, persoanele care n-au dezlegare de a intra în biserică, pot să participe la slujbă.

13. Biserica,,Uspenia’’

14. Tradiţiile • Portul se constituie într-unul dintre elementele distinctive ale fiecărui neam. La ruşii-lipoveni, portul reprezintă partea de legătură dintre mistic, laic şi trecut. • Hainele lungi, sobrietatea lor, brâul, acoperirea capului de către femei fiind impuse de biserică – toate sunt reflexia misticului, iar predominanţa culorilor vii redă exuberanţa şi bucuria vieţii. • Rafinamentul şi eleganţa portului transpare în costumul feminin. Piesa de bază a costumului, sarafanul (iubca), lung până la gleznă şi larg, era confecţionat de obicei din muselin înflorat, constituind o îmbinare armonioasă de culori vii. Sarafanul era purtat peste o bluză albă sau înflorată, mijlocul fiind încins cu un brâu lat numit cusac. Capul le era acoperit cu o basma. Femeile măritate aveau părul strâns într-un coc în creştetul capului şi era acoperit cu o boneţică mică, peste care se punea baticul, iar fetele necăsătorite îşi împleteau părul într-o coadă lungă, prinsă cu o panglică lată.

15. Obiceiurile ruşilor-lipoveni derivă din aspecte de natură religioasă. Calendarul după care îşi ţin azi sărbătorile este neschimbat, rămânând delacat cu 13 zile, conform calendarului iulian. • Taiorul înflorat, îmbrăcat toamna şi primăvara, era înlocuit pe timpul sezonului rece de o pufoaică. În picioare purtau cizme de piele sau ghete. La femeile în vârstă, mătăniile (lestovca) reprezintă o piesă suplimentară, de rit.

16. Participarea la slujbele religioase de duminică,sau din timpul sărbătorilor de peste an reprezintă o lege nescrisă a membrilor comunităţii. La lipoveni s-a păstrat până în zilele noastre obiceiul efectuării crucii înai9nte de a duce ceva la gură, indiferent dacă e mâncare sau băutură.

17. Ocupaţiile specifice • Ruşii-lipoveni din Târgu Frumos se detaşează de ceilalţi membri ai comunităţii naţionale a ruşilor lipoveni şi prin practicarea grădinăritului, ca îndeletnicire specifică. Existenţa grădinilor cu solarii face parte din peisajul agricol al zonei. • Legumicultura reprezintă ocupaţia de bază a populaţiei de lipoveni, ce au o îndelungată tradiţiile şi o bogată experienţă acumulată în câteva secole.

18. În perimetrul oraşului, suprafaţa de cultură a legumelor în solarii este de aproximativ 156,7 ha extinzându-se mult în lunca Bahlueţului, până la Jora şi Dădeşti spre vest şi spre Războieni în partea de est a oraşului, fapt posibil prin efectuara desecărilor în zonele mlăştinoase, lipovenii fiind cunoscuţi şi ca „specialişti în hidroamelioraţii”.