Calitate in sistemul de învăţământ preşcolar

1. Calitate in sistemul de învăţământ preşcolar Calitatea socială a relaţiei cu familiile şi contextul social cursanţi: Huzum Mihaela,Popescu Ana,Boamfă Monica,Gavrila Elena,Rogozea Adina.

2. “Eu sunt copilul • Tu ţii în mâinile tale destinul meu, • Tu determini,în cea mai mare măsură • Dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă! • Dă-mi ,te rog ,acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire! • Educă-mă ,te rog,ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”

3. Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii individului ,de aceea educaţia trebuie să răspundă ,în primul rând nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi dezvoltarea socială.

4. Familia nu este numai primul adăpost al copilului,ci este şi prima bază de lansare a lui în lume,ea este cea care îi oferă primele cunoştinţe,primele deprinderi dar şi primele modele comportamentale. • Într-o lume tot mai izolată,mai puţin dispusă pentru socializare,cooperarea între factorii educaţionali-grădiniţă-familie devine necesară şi se impune şi ca obligaţie morală din partea acestora pentru a favoriza socializarea copiilor,pentru a-i familiariza,prin exemple şi modele,cu adevărate valori ale spiritualităţii umane.

5. Pentru a putea vorbi de calitatea socială a relaţiei cu familiile şi apoi despre contextul social este necesară conlucrarea familiei cu grădiniţa ,apoi cu şcoala. • Apreciem ca bună cunoaşterea a cea ce copilul trebuie să primească şi primeşte concret din partea familiei,conlucrat cu o muncă metodică pe baze ştiinţifice,din grădiniţă ,în condiţiile unei bune colaborări permanent dintre familie şi grădiniţă,al unei îndrumări suficiente a familiei ,toate acesta reprezentând pârghii de bază în munca de formare ale preşcolarului.

6. Relaţia părinte-şcoală/grădiniţă trebuie să se bazeze pe încredere. Încrederea înseamnă cunoaştere şi preţuire reciprocă,respect şi dorinţa de comunicare. • Misiunea învăţământului preşcolar,ca învăţământ public nu poate fi realizată decât în interiorul spaţiului comunitar,ca rezultat a interacţiunii grădiniţei cu mediul social,cultural şi economic.

7. Un bun dobândit şi mult apreciat,câştigat de către copil este în familie acela al comportamentului moral ca rezultat al unui sistem de cerinţe precise ,categorice dublat de un permanent respect pentru copilul care trebuie să se simtă iubit şi ocrotit. • În accepţiunea cea mai largă a termenului “ copil bun” reprezintă în fapt suma trăsăturilor pozitive structurate în dinamica comportamentului:sârguinţă,cinste,iniţiativă creatoare,sociabilitate ,politeţe,dispoziţie de colaborare,etc;după cum părinte bun înseamnă:răbdare,calm,înţelegere,un fond afectiv numit în termeni obişnuiţi ,dragoste faţă de copil.

8. Educaţia trebuie să se manifeste în permanenţă ca o acţiune unitară,coerentă,iar implicarea acestui deziderat rezidă în strânsă legătură între familie şi mediul educaţional. • Acest lucru impune ca părinţii să fie parteneri egali în educaţia copilului.

9. “Meseria” de părinte este grea .În condiţiile unei atmosfere familiale echilibrate şi prielnice dezvoltării copilului de vârstă preşcolară ,familia este în primul rând cadrul existenţei biofizice, al acestei dezvoltări. Cultivarea la preşcolari a dragostei de bine,de adevăr, de acţiune şi nu de verbalism, de activitate şi nu de dialog, de descoperirea virtuţilor de către copil sunt temelia trainică a societăţii noastre.

10. Familia şi căminul,convieţuirea şi mediul convieţuirii laolaltă a părinţilor cu copiii lor reprezintă şcoala primilor ani ai copilului în care trebuie să primească bazele temeinice ale viitoarei sale conştiinţe,ale tuturor trăsăturilor care-l vor defini ca OM integru în epoca maturităţii sale. • Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenţează şi modelează persoana umană.

11. Apropierea copilului de bine,cu semnificaţia de normă de comportare şi nu de ordin ce trebuie ascultat constituie calea spre înţelegerea binelui cu participarea şi cu satisfacţiile ce decurg. • Considerată în substanţialitatea efectelor pe care le produce,familia îndeplineşte importante funcţiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social,fapt ce se reflectă asupra dezvoltări sale: • - creează o dependenţă absolută a copilului de • membrii microgrupului familial :din punct de vedere fizic,psihic şi mintal.

12. - datorită profunzimii relaţiilor de tip afectiv,impactul emoţional pe care îl exercită este maxim, • - familia oferă primele modele comportamentale ,creează primele obişnuinţe şi deprinderi( nu întotdeauna pozitive în conţinut ), • - familia creează o anumită matrice existenţială ,un stil comportamental care să imprimă asupra întregii evoluţii a individului şi care va genera,de asemenea ,rezistenţă la schimbările ulterioare care se impun, • - influenţa educativă pe care o exercită familia este implicită,face parte integrantă din viaţă.

13. Educaţia copiilor se realizează atât prin intermediul procesului instructiv-educativ ,cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare,un rol important fiind deţinut de familie. Între factorii educaţiei,familia a fost şi este considerată ca factor prioritar şi primordial deoarece ,în ordinea firească a lucrurilor ,educaţia începe în familie,unde se formează “ ceea ce este mai valoros pe lume –omul de caracter “ după cum spunea Loisel. • Familia îşi aduce contribuţia în toate sectoarele educaţiei,aici copilul făcându-şi “ ucenicia” pentru viaţă,cea morală rămânând însă esenţială prin substanţa pe care i-o imprimă familia.

14. Atmosfera afectivă din familie are o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării psihice în mica copilărie. În primii ani de viaţă copilul răspunde la tot ceea ce se întâmplă în jur prin reacţii emotive care vor determina direcţionarea activităţii şi aptitudinilor de mai târziu. Năzuinţele copilului se formează în mica copilărie prin exemplul celor din jur. În familie copilul învaţă limbajul şi comportamentul social,îşi formează aspiraţiile şi idealurile,convingeri şi aptitudini,sentimente,trăsături de voinţă şi caracter. • Zestrea de echilibru relaţional şi adaptativ pe care copilul o moşteneşte din tiparul reprezentat de familia sa este cea mai sigură investiţie pe terenul viitoarei lui personalităţi ,asigurându-i detenţa realizării de sine şi a succesului general

15. COPILUL ESTE O PRIORITATE! • NU UITA ASTA! • Vă mulţumim!