690 likes | 1.93k Views
Hanu Ancutei de Mihail Sadoveanu. Povestirea. povestirea.
E N D
HanuAncuteide MihailSadoveanu Povestirea
povestirea • este o specie culta, epica, de mica intindere, in care esteprezentat un singurfapt din trecut, interesulnaratoruluiconcentrandu-se asupraactiunii, nu a personajelor, iarrelatarea se face, subiectiv, la persoana I, din punctul de vedere al naratorului, care esteautorsau participant direct la intamplare.
RelatiaNARATOR - RECEPTOR creeazaposibilitateaadoptariipovestirii in povestiresau a povestirii in rama, ca in opera literara“HanuAncutei”, de MihailSadoveanu.
Povestireacontinedouaplanurinarative, care se intersecteaza, unuldintreelefiindinserat in celalalt.
INSERTIA este un procedeuconstand in includereauneipovesti in interiorulalteia.
ALTERNANTA esteprocedeulprin care suntprezentatealternativdouapovestiri
INLANTUIREA este un procedeu de legare a secventelorintr-o opera epicasiconsta in dispunereacronologica a intamplariloruneledupaaltele. • Secventele pot fi legate: • prinjuxtapunere(simplaalaturare); • prinfolosireaunorcuvinte care asiguracontinuitatea, expresiisauformulespecifice (“la inceput”, “dupaaceea” etc).
Formuleprin care se face trecereadintr-un plan narativ in altul: • “Asta-i o povestepe care as puteasa v-o spun, daca m-ascultati…”; • “Pevremeaaceea, tot in acest loc ne aflam…”; • “Cum vaspuneam, domnilormei,…” • “AicicomisulIonitaisicoboriputinglasul…”; • “-Cand am spuseuvorbaasta, urmarazasul,…”; • “Iaca de cetrebuie…” etc.
In text se remarcaprezenta a doinaratori:a. unulprezintaambiantasioamenii de la han;b. al doilea (comisulIonita) relateaza o intamplare de demult al carei protagonist a fost.
Naratorulcreeazaatmosferapropiceevocarii. • EVOCAREAesteun procedeuliterarprin care se aduce in fatacititoruluiimagineauneipersoane, a unui loc, a unuievenimentsau a uneiepoci din trecut. Acestprocedeupune in evidentasentimentelecelui care face evocarea.
Naratorulfixeazarelativrepereletemporalesispatiale ale povestirii. Timpulnaratiuniiestegreu de stabilit, imprecis: “Intr-o toamnaaurie”, “intr-o departatavreme, demult”. Spatiulesteprecisdelimitat, acel “Han al Ancutei” celebru nu numai in Moldova, cisimaideparte, prinospitalitateaaratatadrumetilor, prinatmosferaplacuta, chiarunica, de petrecerisipovesti, prin care aproape a intrat in legenda.
Plasat in caleadrumetilordornici de odihnasipopas, hanul se bucurasi de avantajulunorimprejurimideosebite, privireaputandcutreiera din ValeaMoldoveipanadeparte, spreCeahlausiHalauca, cu varfuriimpanzite de neguri.
Hanulaveazidurigroasesiportisolide, oferindsiguranta, ferindcalatorii de hoti in cazul in care vremurile nu arfifostbunesilinistite.
Ceeacefaceafaimaacestui loc era atmosfera. Focurile, cu frigari de vitelsiberbec, stropite din belsug “cu vin de cel bun” din Tara de Jos, ii faceaupeoamenisa se apropieunii de altii. • Prinnaratiunesievocare se creeazasi o lume de legenda, fabuloasa.