de Mihail Sadoveanu GRUPA 1

1. B A L T A G U L de Mihail Sadoveanu GRUPA 1

2. TITLUL ROMANULUI ESTE SIMBOLIC. BALTAGUL - UNEALTA CRIMEI ŞI A PEDEPSEI

3. VITORIA LIPAN

4. OIERII DE LA MĂGURA TARCĂULUI

5. GHEORGHIŢĂ

6. CRUCEA TALIENILOR

7. ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ...

8. Baltagul Capodopera sadoveniană “Baltagul” este romanul a cărui geneză pare a fi prelucrarea unui mitşi îmbogăţirea unui simbol ştiut.

9. Baltagul, apărut în 1930, este un adevărat epos al lumii arhaice româneşticare păstrează deveacuri ocupaţii, tradiţii şi obiceiuri.

10. Este un roman păstoresc , ”este partea nescrisă a Mioriţei ” după cum afirmă Vladimir Streinu. Este roman mitic (preia şi dezvoltă motivele principale din balada Mioriţa).

11. Că autorul s-ar fi inspirat din Mioriţa, sau ca este deznodământul Mioriţei, pare să o sugereze chiar şi motto-ul ”Stăpâne, stăpâne/Mai cheamă ş-un câne”.

12. Cu alte cuvinte tema romanului o constituie evocarea satului patriarhal de munte, cu tradiţii, obiceiuri şi legi nescrise care sunt coduri de morale pentru oamenii de pe Rarău.

13. Romanul “Baltagul” se caracterizează printr-o mare varietate tematică: teme sociale, istorice, psihologice, ştiinţifico-fantastice, de aventuri. După unii cercetători ai romanului se disting în roman o temă principală şi una secundară.

14. Tema principală o constituie restabilirea echilibrului iniţial într-un univers păstoresc în care se produce un dezechilibru printr-un omor, un omor determinat de cauze materiale.

15. Tema secundară: descrierea monografică a unei lumi arhaice, cea a satului moldovenesc de munte de la confluenţa secolelor XIX şi XX, în care încep să pătrundă, timid, dar neliniştitor, elementele civilizaţiei moderne.

16. Tema romanului – soarta omului de a fi muritor; căutareaşi cunoaşterea adevărului . Criticul literar Perpessicius apreciază că “Baltagul este romanul unui suflet de munteancă, ce nu se dă în lături de la greutăţi şi care este neobosită până dezleagă firul întâmplărilor.”

17. Căci lumea evocată de Sadoveanu este tocmai lumea păstorilor, veche de când lumea, cu legi devenite sacre, acea lume căreia însuşi Dumnezeu: „i-a pus rânduiala şi semn”

18. şi locuitorilor ei le-a orânduit să aibă „o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; şi s-aveţi muieri frumoase şi iubeţe.”

19. . Acţiunea se desfăşoară linear, urmărind un fir epic concentrat în trei nuclee epice, care corespund celor trei părţi ale romanului.

20. Partea I Partea I(expoziţiunea şi intriga) cuprinde capitolele I – VI şi are ca nucleu epic aşteptarea. Această parte are un caracter expozitiv şi cuprinde:aşteptarea înfrigurată a întoarcerii lui Nechifor, plecat la Dorna să vândă şi să cumpere oi, neliniştea care-i macină sufletul, semnele prevestitoare,

21. punerea în rânduială a gospodăriei, pregătirea pentrudrum şi apelul făcut la autorităţi (spirituale:preotul, vrăjitoarea şi de stat: prefectul), situarea în prim-plan a familiei Lipan, insistându-se asupra chipului Vitoriei, evenimentul care provoacă neliniştea eroinei şi portretul ei iniţial.

22. Partea a II-a Partea a II-a(desfăşurareaacţiunii) cuprinde capitolele VII – XIII şi se caracterizează printr-un caracter dinamic. Acţiunea este lineară: căutarea lui Nechifor Lipan şi descrierea datinilor şi a obiceiurilor din satele de munte; găsirea urmelor şi a câinelui lui Lipan şi descoperirea trupului într-o râpă.

23. Partea a III- a Partea a III-a(punctul culminant şideznodământul)cuprinde capitolele XIV – XVI şi are un caracter dramatic. În acest nucleu epic asistăm la împlinirea actului justiţiar prin „legea baltagului”. Această parte conţine pregătirile de înmormântare, cu respectarea tradiţiilor,

24. înmormântarea osemintelor lui Lipan, demascarea ucigaşului, pedepsirea lui şi a complicelui în faţa autorităţilor. Această parte este dramatica pentru că Vitoria menţine tensiunea, prin relatarea faptelor, prin argumente strivitoare.

25. REZUMATUL ROMANULUI Vitoria Lipan, nevastă de oier din Măgura Tarcăului,îşi aşteaptă soţul plecat la Dorna să cumpere oi. Într-o seară de toamnă, torcând pe prispa casei, ea îşi aminteşte de Nechifor cu drag,

26. căci era om plin de viaţă, gospodar şi oier priceput, vesel şi sociabil, iubind petrecerile şi nunţile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu inimă uşoară, să poată rezista unei vieţi pline de privaţiuni .

27. Neliniştea o face să caute sfat la părintele Dănilă, ba chiar şi la baba Maranda,vrăjitoarea.Unele vise presimţiri, care se acumulează treptat, îi vădesc în cuget ideea că el ar fi dispărut, mort pe undeva, fără să-l ştie nimeni.

28. Îngrijorarea Vitoriei sporeşte cu fiecare zi, căci ea cunoaşte drumul urmat invariabil, an de an, şi ştie că ar fi trebuit să se întoarcă demult. Hotărâtă să plece în căutarea lui după sărbătorile de iarnă, îşi cheamă acasă fiul, plecat cu turmele în bălţile Jijiei.

29. Înştiinţează autorităţile de la Piatra - Neamţ de dispariţia lui Lipan şi o duce pe fiica sa, Minodora, la mănăstire, pentru a fi în siguranţă. Cunoscând bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune că l-ar fi urmat şi soţul ei.

30. Înfruntând viscolul iernii, ea poposeşte în localităţile întâlnite în cale, stă de vorbă cu oamenii şi află că Lipan trecuse pe acolo. La Borca a întâlnit un botez, iar la Cruci - onuntă. Deşi este îngrijorată,munteanca ştie să-şi ascundă neliniştea şi să participe la aceste evenimente atât cât să nu supere gazdele.

31. În cele din urmă, mama şi fiul ajung în ţara Dornelor. Inteligentă şi neobosită, Vitoria întreabă oamenii, chibzuieşte, pune cap la capinformaţiile culese şi deduce că Lipan fusese însoţit de alţi doi oieri, cărorale vânduse o parte din turma cumpărată de el .

32. În localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la cârciumă poposind doar ceilalţi doi . Refăcând drumul dintre localităţi, găsind între timp şi câinele lui Lipan pripăşit la un gospodar, Vitoria descoperă într-un târziu, într-o râpă, osemintele soţului.

33. Respectând tradiţia, munteanca organizează praznicul şi, ajutată de domnul Toma, cârciumarul, şi de soţia acestuia, îl înmormântează pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invită şi autorităţile din partea locului, dar şi pe cei doi presupuşi asasini .

34. Conducând discuţia cu abilitate, mărind tensiunea cu fiecare clipă, ea povesteşte drumul celor trei oieri şi uciderea lui Lipan ca şi când ar fi fost de faţă. Nemaiputând suporta, cei doi mărturisesc crima şi sunt arestaţi.

35. Deşi suferă cumplit, Vitoria nu se lasă doborâtă şi are cugetul împăcat că şi-a făcut datoria de soţie şi de creştină.

36. Ea plănuieşte să-i arate Minodorei mormântul şi să recupereze turma pierdută, găsind în sine puterea de a duce mai departe viaţa cu toate responsabilităţile ce-i revin.

37. Baltagul - unealtă pentru oamenii de la munte ; - armă a crimei ; - mijloc de îmfăptuire a dreptăţii .