Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii

1. Emanuel-Mihail Socaciu Centrul de Cercetare în Etica Aplicată Facultatea de Filosofie Universitatea din Bucureşti Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii

2. Etica: duşmanul ştiinţei? • Idealul neutralităţii axiologice • Rezultatele ştiinţei sunt neutre din punct de vedere valoric, iar angajamentele etice ale cercetătorului nu trebuie să influenţeze procesul de cercetare • => etica, şi în general filosofia, nu au vreo relevanţă pe tărâmul ştiinţei • Pozitivismul logic: ”despre ce nu putem vorbi e mai bine să tăcem” (Wittgenstein)‏ • Putem vorbi doar despre lucruri verificabile empiric

3. Valorile pozitivistului • Refuzul valorilor este tot o poziţie axiologică • Există cel puţin câteva asumpţii valorice implicite în poziţia pozitivistă: • Adevărul: rostul ştiinţei este să ne apropie de adevăr • Raţionalitatea: un efort ştiinţific autentic este cel bazat pe proceduri de investigaţie raţionalizate • Comunitatea epistemică: rezultatele sunt validate în comunitatea ştiinţifică

4. Câte decizii etice luăm pe zi? • A stat cineva să le numere? • Comportamentul cotidian al oamenilor este ”imersat” în situaţii de tip moral • Exemple: • acasă: în relaţia cu familia luăm nenumărate decizii etice (cine duce gunoiul? Etc.)‏ • contexte informale: ”cei şapte ani de acasa” sunt un alt nume pentru comportamente etice primare • contexte profesionale: • Cum alocăm resursele într-o cercetare? • Renunţăm la proceduri care pot vătăma diverşi subiecţi (umani sau nu)? Etc.

5. Nu ”fără etică”, ci ”cu ce fel de etică” • Faptul că aproape orice proces decizional conţine considerente de tip etic nu înseamnă că ele primează întotdeauna (sau că trebuie să primeze)‏ • De ce etica este ”peste tot”: persoanele umane nu sunt roboţi • Adevărata problemă nu este cum eliminăm valorile din demersul ştiinţific, ci cum asigurăm o integrare armonioasă a acestora

6. Înţelesul uzual al integrităţii • Ce este un ”om integru”? • Răspunsuri obişnuite: • Un om care ţine la principiile sale • O persoană care nu este părtinitoare atunci când evaluează cazuri în care este implicat (direct sau nu)‏ • Un om necorupt • Un om care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind probitate • Toate aceste răspunsuri sunt, cel puţin parţial, corecte. Le putem sistematiza?

7. Ce ne spune teoria morală • Două sensuri etice ale integrităţii: • Atribut al caracterului • Integritatea este conceptualizată ca o ”virtute”, ca fiind expresia unui anumit tip de trăsături caracteriale • Faţetă a autonomiei şi demnităţii persoanelor • ”acţionează întotdeauna astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta, cât şi a altora, întotdeauna ca scop în sine, şi niciodată numai ca mijloc” (I. Kant)‏ • fiecare fiinţă umană are o demnitate (un statut moral) ca fiinţă umană; cu alte cuvinte, este un întreg de sine stătător

8. Scurte comentarii la ce ne spune teoria • Ca virtute a caracterului, integritatea ţine de domeniul ”psihologiei morale” • O virtute are valoare morală doar în contextul unui caracter moral armonios (curajul este o virtute lăudabilă: dar cel al unui criminal în serie?)‏ • Înrudirea lexicală ”integritate” - ”integralitate” nu este întâmplătoare • A fi o persoană integră presupune a acorda altora prezumţia de integritate

9. Integritatea profesională • Înrudită cu, dar diferită de integritatea în sens strict etic • Circumscrie ”nucleul dur” al angajamentelor valorice specifice unei profesii • Ce înseamna a fi un judecător integru? Dar un profesor integru, sau un medic, sau un cercetător? • Valorile unei profesii sunt rezultatul interacţiunilor în comunitatea epistemică a profesiei respective • Care este relaţia dintre a fi un om integru şi a fi un profesionist integru?

10. Cum operaţionalizăm integritatea? • În sens etic • Ca virtute a caracterului, este ceva ”antrenabil” • Ca expresie a autonomiei, devine o condiţie restrictivă necesară ce se aplică asupra sistemelor de reguli instituţionale • În sens profesional • Prin buna alcătuire a sistemelor normative ce ne guvernează organizaţiile • Unul dintre rolurile codului etic (nu singurul) al unei profesii este de a da o expresie operaţionalizată conceptului de integritate specific acelei profesii

11. Integritatea profesională a cercetătorului • Operaţionalizabilă, la fel ca şi în cazul altor profesii, prin reguli • Problema delicată a gradului de particularizare a prevederilor unor coduri pentru niveluri diferite • Tipuri diferite de cercetare, amploare diferită a organizaţiilor etc. • Cum pot fi generate regulile? • ”bottom-up” sau ”top-down”? • Important este ca regulile să fie mereu subiect al reevaluării critice, iar posibilitatea îmbogăţirii lor să ramână deschisă

12. Integritatea cercetătorului (2)‏ • Clase posibile de norme atingând integritatea: • Sub principiul echităţii • Norme privind distribuţia echitabilă a resurselor şi sarcinilor într-un proces de cercetare etc. • Sub principiul autonomiei • Norme privind confidenţialitatea, respectul persoanelor şi al proprietăţilor (inclusiv intelectuale), prohibirea manipulării ilicite a datelor obţinute dintr-o cercetare etc. • Sub principiul non-vătămării • Norme privind evitarea riscurilor sau suferinţelor disproporţionate etc.

13. Să evităm extremele • A fi integru (ca om şi ca profesionist) nu este, cu siguranţă, suficient pentru a fi şi un bun profesionist • Atunci, nu supra-evaluăm acest concept? • Nu, pentru că, deşi nu este suficient, este cel puţin într-o anumită doză, necesar • Ca orice altă realitate umană, integritatea admite nuanţări

14. Emanuel-Mihail Socaciu Vă mulţumesc pentru răbdare