Curs: M anagementul siturilor de interes comunitar III . Habitate de interes comunitar

1. Curs: Managementul siturilor de interes comunitar III. Habitate de interes comunitar din Uniunea Europeană din România

2. Ce este un habitat de interes comunitar ? • Prin habitatede interes comunitar se înțeleg acele biotopuri / habitate care sunt de importanţă majoră pentru conservarea naturii în cadrul Comunităţii Europene şi a ţărilor de accesiune în Comunitatea Europeană

3. Iniţiative pentru cunoaşterea, evaluarea şi protecţia habitatelor de interes comunitar • Dat fiind responsabilitatea Comisiei Europene pentru protecţia mediului, exprimată în politica şi programele de mediu ale Comunităţii, s-a ivit necesitatea de a avea • o mai bună informaţie asupra mediului, • a stării sale actuale, • asupra prognozelor evoluţiei viitoare şi • a cauzelor schimbării sale datorită influenţelor antropice.

4. Iniţiative pentru cunoaşterea, evaluarea şi protecţia habitatelor de interes comunitar • esenţial este accesul la informaţia şi documentaţia privind diferitele elemente care fac parte din politica de mediu a UE • dezvoltarea şi punerea la dispoziţie a unui sistem informaţional care să permită ca politica de protecţia naturii să fie dezvoltată şi evaluată într-un cadru mai bine documentat şi mai obiectiv ca până atunci

5. Iniţiative pentru cunoaşterea, evaluarea şi protecţia habitatelor de interes comunitar • Pentru activităţile de mediu ale Comunităţii Europene, este deosebit de importantă • necesitatea dispunerii de date credibile şi accesibile asupra localizării şi stării unor ecosisteme, habitate şi specii vulnerabile, • posibilitatea folosirii acestor date la nivel comunitar, pt. care informaţia trebuie să fie organizată conform unor standarde valabile pe întregul teritoriu al UENumai prin informaţii consistente şi standardizate este posibilă identificarea priorităţilor pentru conservarea naturii şi monitorizarea efectivităţii politicii de mediu a comunităţii.

6. Ce este Programul CORINE? Teme: Biotopes Emission into the air Soil Water Land Cover Coastal erosion Transfrontier regions Basic data Catalog of data sources

7. Programul CORINE • alcătuirea unui inventar de biotopuri / habitate de importanţă majoră pentru conservarea naturii în cadrul Comunităţii Europeene • colectarea şi concentrarea datelor asupra depunerilor (ploilor) acide şi în special implementarea unei supravegheri cadastrale privind emisiile în aer • evaluarea resurselor naturale în partea sudică a Comunităţii, în particular în acele regiuni care sunt eligibile pentru suport prin fonduri structurale • asigurarea comparabilităţii datelor

8. Programul de biotopuri din cadrul programului CORINE • Prin decizia Consiliului obiectivul proiectului a fost focalizat pe “identificarea şi descrierea biotopurilor / habitatelor de importanţă majoră pentru conservarea naturii în cadrul Comunităţii”.

9. Pentru atingerea obiectivelor Programului CORINE au fost generate ca obiective de lucru: • formarea şi coordonarea unui colectiv de experţi capabili să furnizeze datele necesare • determinarea criteriilor care să asigure concordanţa în alegerea siturilor importante pentru conservarea naturii în cadrul Comunităţii, • precizarea datelor de teren care trebuie prelevate pentru fiecare sit • elaborarea unui standard pentru prelevarea datelor de teren • proiectarea de sisteme noi sau folosirea unor sisteme informaţionale existente pentru colectarea, prelucrarea, analiza şi prezentarea datelor • strângerea, comparaţia şi prelucrarea electronică a datelor pentru siturile selecţionate • validarea datelor • facilitarea accesibilităţii bazei de date realizată din informaţiile adunate, indiferent de locul în care se află aceasta

10. Alegerea siturilor importante • Pentru identificarea siturilor s-a folosit următoarea definiţie: • “o arie / o suprafaţă de uscat sau de apă, care formează o unitate ecologică de semnificaţie comunitară pentru conservarea naturii, indiferent dacă acest teritoriu este sau nu protejat de lege”.

11. Alegerea siturilor importante • Pentru asigurarea în termen lung a conservării speciilor este necesară păstrarea integrală a diversităţii lor genetice, care constitue garanţia capacităţilor adaptative ale speciei. Această acțiune cere o reţea interconectată de situricare să includă o echilibrată reprezentanţă a variatelor populaţii geografice ale speciei

12. Criterii de selecție pentru “Semnificaţia comunitară” • prezenţa unei specii ameninţate de plantă sau animal, • prezenţa unui tip sensibil de habitat, • bogăţia unui sit în specii dintr-un grup taxonomic cum ar fi păsări, mamifere, libelule sau orchidee, • bogăţia unui sit pentru un număr de tipuri de habitate

13. Condiții pentru alegerea sitului de importanță comunitară • situl este unul din 100 sau din puţinele situriîn Comunitate sau unul din cinci sau puţinele situri din regiune adăpostind o speciepericlitată • situl este unul din 100 situri cele mai importanteîn Comunitate sau unul dintre cinci situri mai importante intr-o regiune pentru o specie periclitată • situl este unul dintre 100 sau puţinele situri mai importante în Comunitate sau unul din cinci sau puţinele situri în regiune pentru un tip de habitat sensibil • situl este unul din cele 100 de habitate mai importante sau mai reprezentative în Comunitate sau unul dintre cele cinci situri mai importante sau reprezentative într-o regiune pentru un tip de habitat sensibil • situl suportă cel putin 1% din populaţia Comunitară a unei specii periclitate.

14. Prelucraea datelor • Pentru datele intrate a fost elaborat un format standard cu următoarele coduri: • cod de ţară şi de regiuni • cod generic pentru habitate • cod pentru desemnarea habitatului • codul de motivare • cod al activităţilor umane • “Check-list” pentru speciile periclitate de mamifere, păsări, amfibieni şi reptile, peşti, nevertebrate, plante • un sistem de codificare taxonomică

15. Proiectul CORINE inclusiv clasificarea CORINE (în versiunea din 1991) a oferit datele necesare, toate elaborate după aceleaşi criterii, pentru lista habitatelor cuprinse în Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică (Directiva FFH).

16. Directiva FFH • Descrierea și interpretarea habitatelor de interes comunitar din • ANEXA I a Directivei FFH a necesitat elaborarea unui Manual de interpretare Interpretation Manual of European Union habitats (dif. Versiuni EUR 12, 15, 25, 27) • Linii directoare pentru realizarea rețelei NATURA 2000 în mediu marin (“Guidelines for the establishment of the NATURA 2000 network in the marine environment”).

17. Directiva de habitate, Anexa I • Anexa I a Directivei de habitate cuprinde 231 de habitate naturale din Europa, din care 71 sunt prioritare (prevăzute cu *). • Diversitatea acestor habitate neuniform repartizate în cadrul regiunilor biogeografice ale Europei constitue bază reţelei NATURA 2000. Rețeaua Natura 2000 ne dă posibilitatea menţineriidurabile a habitatelor naturale din Europa

18. Categoriile de tipuri de habitate(categorii, grupuri de tipuri de habitate, tipuri de habitate) din Europa • 1.Habitate de coastă şi cu vegetaţie halofită • 2. Dune maritime şi continentale • 3. Habitate de apă dulce • 4. Lande şi tufărişuri temperate • 5. Tufărişuri sclerofile/cu arbuşti cu frunze tari • 6. Formaţiuni ierboase naturale şi seminaturale • 7. Turbării şi mlaştini • 8. Habitate stâncoase şi de peşteri • 9. Păduri

19. Curs: Managementul siturilor de interes comunitar IV. Regionarea biogeografică: 1. a Europei 2. a României

20. Regiunile biogeografice ale Europei, folosite pentru incadrarea tipurilor de habitate N2000 (v. European Environment Agency, www.eea.eu.int , 2003)

21. Posibili factori de impact: Regiunea arctică schimbările climatice pot modifica sau schimba condiţiile de viaţă ale comunităţilor de plante şi animale reducerea stratului de ozon Regiunea boreală practici intensive de exploatare forestieră exploatarea pentru energie hidroelectrică acidifierea apelor dulci Regiunea atlantică fragmentare accentuată a habitatelor prin căile de transport şi infrastructură urbană agricultură intensivă eutrofizarea apelor indicată de o masivă înflorire algală invazie cu specii străine, neofite şi neozoe.

22. Regiunea continentală • grad mare de fragmentare al habitatelor prin infrastructura • de transport şi cea urbană • industrie şi exploatare minieră • poluare atmosferică • agricultură intensivă • folosirea intensivă a râurilor • Regiunea alpină • (Alpi, Pirinei, Carpați, Alpi Dinarici, Munții Balcani și Rhodopi, • Munții Scandinavici, Urali și Caucaz) • schimbările climatice pot schimba condițiile de viață pentru comunităţile montane de plante şi animale (prin încălzirea climei se vor deplasa în sus limitele etajelor de vegetație) • infrastructura de transport • intensificarea turismului • construcţia de baraje pentru energiehidroelectrică

23. Poziția etajului alpin în munții înalți ai Europei Romania avand un etaj alpin foarte redus, acesta va dispare in caz de schimbari climatice majore Importanţa relativă a etajului alpin in munţii înalţi ai Europei. Pentru fiecare masiv este dată în valori rotunjite altitudinea celui mai înalt vârf şi limita inferioară a etajului alpin. Dunga neagră reprezintă etajul alpin (după Ozenda 1988)

24. Regiunea panonică • agricultură intensivă (și intensificarea continuă) • drenare de zone umede • irigaţii combinate cu evaporaţie duc în condiţiile climatice • ale regiunii panonice la procese de salinizare şi alcalinizarea solului • eutrofizarea de mari lacuri • exploatări miniere cu poluare prin metale grele a unor râuri • (în bazinul superior al Tisei) • Regiunea mediteraneană • cea mai importantă destinaţie turistică din lume • presiune foarte mare asupra habitatelor naturale • sau seminaturale)cauzată de urbanizarea zonelor costiere • intensificarea agriculturii în zonele de câmpie, • abandonarea agriculturii tradiţionale în regiunile munţilor mijlocii • deşertificare în unele arii • specii străine invazive, neofite şi neozoe

25. Regiunea macaroneziană • (insulele Azore, Madeira şi Canare) • specii străine invasive • presiunea turismului • incendierea pădurilor şi tăiere necontrolată de arbori • intensificarea agriculturii prin mari complexe de sere • Regiunea stepică • intensificarea agriculturii, abandonarea activităţilor pastorale, nomade • deşertificare • întinse exploatări miniere (la suprafață) şi aşezări industriale cu probleme semnificative de poluare

26. Regiunea Mării Negre • Intensificarea agriculturii, irigație, salinizare • Înmlăștinire/ ridicarea niveluli freatic (în caz că se ridică • nivelul Mării Negre) • Intensificarea turismului (urbanizarea coastelor) • Regiunea Anatolică • Intensificarea agriculturii: Convertirea stepelor în terenuri • arabile, irigație drenări de zone umede, suprapășunat • Construcții de baraje

27. Regiuni biogeografice ale României delimitate pentru rețeaua Natura 2000

28. Impărțirea floristică-geobotanică a României (după Al. Borza 1960, 1965)

29. Regionarea biogeografică a României după R. Călinescu (1969)

30. Conform clasificării UE pe teritoriul României • au fost delimitate următoarele regiuni biogeografice: • - Regiunea continentală • - Regiunea alpină (Muntii Carpaţi) • - Regiunea panonică (o fâşie îngustă în vestul României) • - Regiunea stepică (sud-estul ţării) • Regiunea pontică / Marea Neagră • Constatămcă pe teritoriul României se regăsesc cele mai • multe bioregiuni, reprezentate cu o mare diversitate de • habitate și specii de plante și animale. • Datorită acestui fapt România se situază între primele șase • locuri în Europa ca diversitate de tipuri de habitate • și bioregiuni.

31. Raportate la suprafaţa României de 238.400 km2, cea mai mare extindere o are regiunea continentală cu 127.810,84 km2, 53,63%, urmată de cea alpină 54.213,68 km2, 22,75% şi stepică 40.147,65 km2, 16,85%. Regiunea panonică se întinde sub forma unei fâşii de lăţime variabilă în vestul ţării, marcând marginea estică a Câmpiei Panonice sau Câmpiei Tisei (14.345,84, 6,02%), iar regiunea Mării Negre sau pontică are o extindere de 1.798,58 km2, 0,75% de alungul coastei Mării Negre (după I. Maxim 2007).

32. Regiunile biogeografice ale României

33. Freshwater Ecoregions of the World