PUBLICA Ţ IA ICRP 103 – RECOMAND Ă RI PRIVIND EXPUNEREA OCUPA Ţ IONAL Ă LA RADIA Ţ II IONIZANTE

1. IFIN-HH CPSDN PUBLICAŢIA ICRP 103 –RECOMANDĂRI PRIVIND EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA RADIAŢII IONIZANTE Camelia Avadanei, Gabriel Stănescu, Simion Ghilea CENTRUL DE PREGĂTIRE ŞI SPECIALIZARE ÎN DOMENIUL NUCLEAR (CPSDN) INSTITUTUL NAŢIONAL DE C&D PENTRU FIZICĂ ŞI INGINERIE NUCLEARĂ “HORIA HULUBEI” – IFIN-HH email: cavadanei@nipne.ro

2. Recomandările ICRP 103 (2007) înlocuiesc Recomandările ICRP 60 (1990)

3. ICRP 103 faţă de ICRP 60 • Ce se menţine? • Modelul liniar fără prag (LNT) • Principiile protecţiei radiologice • Limitele de doză • Mărimile dozimetrice

4. ICRP 103 faţă de ICRP 60 • Ce se modifica? • Revizuirea factorilor de ponderare pentru radiaţie şi tisulari (wR şi wT) • Actualizarea detrimentului datorat radiaţiei • Trecerea de la abordarea bazată pe proces abordarea bazată pe situaţie • Extinderea aplicării principiului optimizării la toate situaţiile de expunere • Iniţierea abordării protecţiei mediului

5. ICRP 103 faţă de ICRP 60

6. ICRP 103 ICRP 103 faţă de ICRP 60

7. ICRP 103 faţă de ICRP 60 *Categoria ţesuturi rămase ICRP 60 glande suprarenale, creier, intestinul gros superior, intestinul subţire, rinichi, muşchi, pancreas, splină, timus şi uter ICRP 103 Suprarenale, Regiunea extra-toracică (ET), Vezică biliară, Inimă, Rinichi, Noduli limfatici, Muşchi, Mucoasa orală, Pancreas, Prostată (♂), Intestin subţire, Splină, Timus, Uter/Cervix (♀).

8. ICRP 103 faţă de ICRP 60

9. ICRP 103 faţă de ICRP 60 (i) O modificare importantă constă în aceea că dozele datorate surselor interne şi externe vor fi calculate utilizând fantome de calcul de referinţă pentru corpul uman fundamentate pe imaginile tomografice medicale în locul utilizării diferitelor modele matematice. … (154) … Doza efectivă nu este fundamentată pe datele de la persoane individuale (vedeţi anexa B). Ca utilizare generală, doza efectivă nu furnizează o doză individuală specifică, ci mai degrabă pe cea pentru Persoana de Referinţă datorată unei situaţii de expunere date.

10. ICRP 103 faţă de ICRP 60 (j) Doza efectivă este destinată să fie utilizată ca o mărime pentru protecţie. Principalele utilizări ale dozei efective sunt pentru evaluarea dozei prospective pentru planificare şi optimizare în protecţia radiologică şi demonstrarea conformităţii cu limitele dozei în scopuri de reglementare. Doza efectivă nu este recomandată nici pentru evaluări epidemiologice şi nici nu ar trebui să fie folosită pentru investigaţii retrospective specifice şi detaliate ale expunerii şi riscului persoanei.

11. ICRP 103 faţă de ICRP 60 (k) Mărimea doza efectivă colectivă este (de asemenea) un instrument de optimizare, pentru compararea tehnologiilor radiologice şi procedurilor de protecţie, cu predilecţie în contextul expunerii ocupaţionale. Doza efectivă colectivă nu are destinaţia de instrument pentru evaluarea riscului epidemiologic şi este nepotrivită utilizarea ei pentru proiecţiile riscului. Sumarea dozelor individuale foarte mici pe perioade de timp extinse şi calcularea numărului de decese datorate cancerului fundamentată pe dozele efective colective deduse din dozele individuale triviale ar trebui evitate.

12. Situaţii de expunere Abordare bazată pe proces Abordare bazată pe situaţie + (173) Pentru controlul practic al expunerilor, reţeaua situaţiilor şi evenimentelor cauzând aceste expuneri a fost împărţită în Publicaţia 60 în două clase mari de situaţii: practici şi intervenţii. Practicile au fost definite ca acţiuni umane care cresc expunerea fie prin introducerea de noi surse, căi de expunere şi persoane, fie prin modificarea reţelei de cai de expunere de la sursele existente la persoane crescând astfel expunerea persoanelor sau a numărului de persoane astfel expuse. Intervenţiile au fost definite ca acţiuni umane care descresc expunerea totală prin influenţarea formei existente a reţelei. Aceste acţiuni pot îndepărta sursele existente, pot modifica căile de expunere sau reduce numărul de persoane expuse. În sistemul revizuit de protecţie Recomandările Comisiei s-au dezvoltat de la o abordare bazată pe proces la o abordare bazată pe caracteristicile celor trei tipuri de situaţie de expunere la radiaţie, adică planificată, de urgenţă şi situaţii de expunere existente (vedeţi secţiunea 5.2).

13. Situaţii de expunere • Situaţii de expunere planificată: • Situaţii de fiecare zi care implică operarea planificată a surselor incluzând decomisionarea, depozitarea deşeului radioactiv şi reabilitarea terenului ocupat anterior. Practicile în operare sunt situaţii de expunere planificată. Situaţiile de expunere planificată pot da naştere atât la expuneri a căror apariţie este anticipată (expuneri normale) cât şi la expuneri a căror apariţie nu este anticipată (expuneri potenţiale). • Situaţie de expunere existentă: • O situaţie care există deja când trebuie luată o decizie privind controlul, inclusiv fondul natural de radiaţie şi reziduurile din activităţi anterioare care au fost operate în afara Recomandărilor Comisiei. • Situaţie de expunere de urgenţă: • O situaţie neobişnuită care apare în timpul operării unei practici, cerând o acţiune urgentă. Situaţiile de expunere de urgenţă pot apărea din practici.

14. Categoriile de expunere • Comisia distinge trei categorii de expunere la radiaţie: • expunerea ocupaţională (profesională) • expunerile medicale ale pacienţilor (expunerile suferite de pacienţi: ca parte a propriului lor diagnostic medical sau dentar sau tratament; de către persoane, altele decât acelea expuse profesional, care în cunoştinţă de cauză ajută voluntar la sprijinul şi la suportul pacientului; de către voluntari într-un program de cercetare biomedicală care implică expunerea acestora) • expunerea populaţiei (cuprinde toate expunerile populaţiei altele decât expunerile ocupaţionale şi expunerile medicale ale pacienţilor) expunerea ocupaţională + (171) Prima simplificare a fost utilizată în Recomandările din 1990 şi recunoaşte că persoanele sunt supuse la câteva categorii de expunere care pot fi tratate separat (ICRP, 1991b). De exemplu, cei mai mulţi lucrători, care sunt expuşi la sursele de radiaţie ca parte a muncii lor, sunt de asemenea expuşi la sursele din mediu ca membrii ai publicului şi la expunerile medicale ca pacienţi. Politica Comisiei continuă să fie astfel încât controlul expunerilor datorate muncii nu trebuie să fie influenţat de expunerile din aceste alte surse. Această politică este încă în general reflectată în prezentele Recomandări prin separarea expunerii în trei categorii (vedeţi secţiunea 5.3): expunerea ocupaţională, expunerea medicală a pacienţilor şi expunerea populaţiei. Comisia continuă să recomande ca, pentru scopuri de reglementare, să nu se încerce adiţionarea expunerilor aceluiaşi individ din categorii diferite de expunere.

15. Expunerea ocupaţională Se referă la toate expunerile suportate de lucrători în timpul muncii lor cu excepţia: 1)expunerilor excluse şi expunerilordin activităţi implicând radiaţii exceptate sau surse exceptate 2) oricărei expuneri medicale 3) fondului de radiaţie local normal

16. Expunerea ocupaţională Comisia limitează utilizarea de către sine a „expunerii ocupaţionale” la expunerile la radiaţie suportate în timpul lucrului ca un rezultat al situaţiilor care pot fi privite în mod rezonabil ca fiind în responsabilitatea managementului operaţional. În general, expunerile excluse şi expunerile datorate practicilor exceptate sau surselor exceptate nu este necesar să fie luate în calcul pentru protecţia ocupaţională.

17. Expunerea ocupaţională (184)Un rol important al angajatorului şi/sau titularului de autorizaţie este acela de a menţine controlul asupra surselor de expunere şi asupra protecţiei lucrătorilor care sunt expuşi ocupaţional. Pentru obţinerea acestuia Comisia continuă să recomande clasificarea zonelor de lucru mai degrabă decât clasificarea lucrătorilor. Cerinţa ca zonele de lucru conţinând surse să fie desemnate ajută la controlarea lor. Comisia utilizează două astfel de desemnări: zone controlate şi zone supravegheate.

18. Nivelurile protecţiei radiologice (197)În Recomandările din 1990 s-a observat că efectul unei contribuţii la o doză individuală datorată unei surse este independent de efectele dozelor din alte surse cu condiţia ca dozele individuale să fie mult sub pragurile pentru efecte deterministice dăunătoare. Pentru multe scopuri, fiecare sursă sau grup de surse ar putea fi tratate în mod obişnuit fiecare în parte. … Această procedură se numeşte abordare „asociată sursei”. Comisia accentuează acum importanţa primordială a abordării asociate sursei pentru că măsura poate fi luată la o sursă pentru asigurarea protecţiei unui grup de indivizi la această sursă. + (172) A doua simplificare este că, în tratarea reţelei constituind o varietate de căi de expunere se face o distincţie între considerentele asociate sursei şi considerentele asociate persoanei (vedeţi secţiunea 5.5). Deşi în fiecare categorie de expunere persoanele pot fi expuse la mai multe surse, pentru scopurile protecţiei radiologice, fiecare sursă sau grup de surse pot fi tratate independent (ICRP, 1991b). Atunci este necesar să se aibă în vedere expunerea tuturor persoanelor care ar fi putut fi expuse la această sursă sau grup de surse. Această procedură a fost denumită o „evaluare asociată sursei”.

19. Nivelurile protecţiei radiologice (198)Pentru situaţiile de expunere planificate, restricţia asociată sursei pentru doza pe care indivizii o pot suporta este constrângerea de doză. Pentru expunerile potenţiale conceptul corespondent este constrângerea de risc. Pentru situaţiile de expunere de urgenţă şi existente, restricţia asociată sursei este nivelul de referinţă. Conceptele de constrângere de doză şi nivel de referinţă sunt folosite în procesul de optimizare a protecţiei pentru a participa la asigurarea că toate expunerile sunt menţinute atât de jos cât este rezonabil de obţinut, factorii sociali şi economici fiind luaţi în considerare.

20. Nivelurile protecţiei radiologice (200)În cazul specific al situaţiilor de expunere planificate sunt necesare restricţii separate pe sumele dozelor ocupaţionale şi pe sumele dozelor la populaţie. Comisia se referă la astfel de restricţii asociate persoanei ca limite de doze (vedeţi secţiunea 5.10) şi evaluarea omoloagă a dozelor este numită „asociată persoanei”.

21. Nivelurile protecţiei radiologice

22. Principiile protecţiei radiologice • Două principii sunt asociate sursei şi se aplică la toate situaţiile de expunere: • Principiul justificării • Principiul optimizării protecţiei • Un principiu este asociat persoanei şi se aplică la situaţiile de expunere planificate: • Principiul aplicării limitelor de doză

23. Principiile protecţiei radiologice

24. Principiile protecţiei radiologice (233) Pentru expuneri ocupaţionale, constrângerea de doză este o valoare a dozei individuale utilizată la limitarea domeniului de opţiuni astfel încât numai opţiunile presupuse a cauza doze sub valoarea constrângerii sunt considerate în procesul de optimizare. Pentru expunerea populaţiei, constrângerea de doză este o margine superioară a dozelor anuale pe care persoanele din populaţie le-ar putea primi din operarea planificată a unei surse controlate specificate. Comisia doreşte să accentueze că constrângerile de doză nu trebuie să fie utilizate sau înţelese ca limite prescriptive de reglementare.

25. Limitele de doză (243) Limitele de doză se folosesc numai în situaţiile de expunere planificate, dar nu şi la expunerea medicală a pacienţilor. Comisia a conchis că limitele de doză existente pe care le-a recomandat în Publicaţia 60 (ICRP, 1991b) continuă să ofere un nivel corespunzător de protecţie. În cadrul unei categorii de expunere, ocupaţională sau publică, limitele de doză se aplică sumei expunerilor datorate surselor asociate practicilor care au fost deja justificate.

26. Limitele de doză * Cu măsura de precauţie suplimentară ca doza efectivă să nu depăşească 50 mSv într-un singur an. Restricţii suplimentare sunt aplicate expunerii ocupaţionale a femeii gravide. ** În circumstanţe speciale, o valoare mai mare a dozei efective ar putea fi permisă într-un singur an cu condiţia ca medierea pe 5 ani să nu depăşească 1 mSv pe an

27. Tabel 8. Compararea criteriilor de protecţie între Recomandările din 1990 şi cele din 2007 (numerele din paranteze se referă la numerele Publicaţiilor ICRP; ICRP, 1991b,c, 1992, 1993b, 1994b, 1997a,d, 1998b, 1999a, 2004b, 2005a,c).

28. Vă mulţumesc pentru atenţie!