MCS METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE MEDICALE Masterat 2011/12

1. UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “Victor Babeş” TIMISOARADISCIPLINA DEINFORMATICA MEDICALAwww.medinfo.umft.ro/dim

2. MCSMETODOLOGIA CERCETARIISTIINTIFICE MEDICALEMasterat 2011/12

3. Strucrura Cursului MCS Obiectul MCS prin prisma informationala Documentarea. Culegerea datelor Prelucrarea datelor Trialuri clinice Prezentarea rezultatelor Investigarea serviciilor de sănătate Metode teoretice de studiu

4. Cursul 5

5. Plan Cursul 5 Prezentarea rezultatelor Tipuri de lucrări Alegerea stilului. Structurare Prezentare Bibliografia

6. 1.Tipuri de lucrări (după prof dr Valeriu Rusu UMF Iaşi)

7. TIPURI DE ARTICOLE MEDICALE ∗ EDITORIAL (engl. editorial, fr. éditorial) ● solicitat de comitetul de redacţie unui autor consacrat în tema propusă, ● opinii asupra unor lucrări publicate, eventual ipoteze noi, ● uneori în relaţie cu un articol din revistă, ● scurt: 4 - 6 pag. A4. ∗ REFERAT GENERAL sau TRECERE ÎN REVISTĂ (engl.review, fr. revue générale, „mise au point”) ● analiză critică a lucrărilor publicate pe o temă dată, definită precis, ● conţine numeroase referinţe bibliografice (uneori sute) selecţionate după criteriiclare şi trebuie să fie exhaustivă, ● trebuie analizată metodologia şi validitatea lucrărilor citate, ● este de obicei o lucrare colectivă efectuată de mai mulţi experţi (seniori!) careau obţinut rezultate în domeniu.

8. ∗ ARTICOL ORIGINAL (engl. original article, fr. article original) ● articol în care este prezentată o lucrare de cercetare fundamentală, de cercetare clinică sau epidemiologică, ● autorii (provenind adesea de la mai multe discipline) prezintă metodele utilizate şi rezultatele obţinute pe care le discută în relaţie cu starea cunoştinţelor actuale asupra subiectului. ∗ NOTĂ, COMUNICARE SCURTĂ(engl. short communication) ● lucrare originală scurtă, publicată rapid, când s-au obţinut rezultate certe, pentru consemnarea unei priorităţi. ∗ CAZ CLINIC, FAPT CLINIC (engl. clinical case, fr. cas clinique,fait clinique) ● caz clinic deosebit sau particular, comentat pe scurt. ∗ SCRISOARE CĂTRE EDITOR (engl. letter for editor, fr. lettre àla rédaction) ● adresată redactorului şef al revistei, ● critici asupra unui articol publicat recent, comentarii, rezultatele preliminare ale unui studiu interesant, un caz clinic scurt. ∗ O SERIE DE REVISTE PUBLICĂ ARTICOLESPECIFICE PROFILULUI, RECENZII, ARTICOLEDIDACTICE

9. Rezumatul (I) 1. Foarte important deoarece: - este partea din articol citită, cel mai adesea, - este accesibil în baza de date MEDLINE – Index Medicus, - se scrie obligatoriu în engleză, chiar dacă articolul este scris înaltă limbă, - se scrie după ce articolul a fost redactat. 2. Structura rezumatului: IMRAD (Introduction, Methods, Results and Discussion) Uneori, în cazul studiilor clinice: - scop (Objective), - protocol şi metode de lucru (Design), - loc şi condiţii de realizare a studiului (Setting), - descrierea populaţiei şi criterii de selecţie (Patients), - metode de analiză şi principale rezultate (Measurement andResults), - concluzii şi aplicaţii practice (Key - Conclusions).

10. Rezumatul (II) 3. Conţinutul rezumatului - Scopul formulat într-o singură fraza, - Celelalte părţi până la 3 fraze, - Partea cu rezultate este mai extinsă, conţinând valori numerice şi testestatistice, - Ultima frază reia concluzia principală a articolului, - După normele Vancouver, rezumatul este limitat la 150 de cuvinte,dar numeroase reviste acceptă 250 până la 300 cuvinte, adică o paginăA4 cu dublu spaţiu. 4. După rezumat urmează CUVINTELE CHEIE (engl. key words, fr.mots clés) De obicei în număr de 3-5, cuvintele cheie servesc la indexarea în bazebibliografice. Aceste cuvinte cheie sunt reluate pe Internet în MESH (Medical Subject Heading) disponibil la nivel internaţional. 5. REMARCĂ: Rezumatele pentru congrese se deosebesc de cele publicate în revisteînsoţind fiecare un articol. Astfel, acestea sunt adesea mai lungi (maxim 500de cuvinte), este autorizată introducerea de tabele sau figuri şi posedă uneori1-2 referinţe bibliografice.

11. 2. Alegerea stilului. Structurare (după prof dr Valeriu Rusu UMF Iaşi)

12. STRUCTURA unui ARTICOL ORIGINAL ■ Trebuie respectate cu cea mai mare rigoare instrucţiunile pentruautori specifice fiecărei reviste, publicate în revistă sau pe site-ul de peInternet al revistei. ■ Totodată, există un anumit număr de reguli care tind să segeneralizeze. Unele dintre aceste reguli nu sunt menţionate îninstrucţiunile pentru autori, presupunându-se că aceştia le cunosc. TITLUL ARTICOLULUI ● Foarte important. ● Scurt dar şi informativ. ● Uneori limitat la 10-15 cuvinte. ● Este definitivat când articolul a fost finalizat. ● Unele reviste au un „titlu scurt” – din 40 de caractere maximum, carese introduce sus sau jos în fiecare pagină. AUTORII ● De obicei cu numele şi iniţiala (iniţialele) prenumelui. ● Primul autor – cel care a realizat esenţialul (lucru, dirijare, redactare). ● Ceilalţi autori, în funcţie de participare la lucru şi la redactare. ● Numele şefului de clinică sau laborator se scrie ultimul, el îşi asumăresponsabilitatea – autor corespondent. ● Revistele importante solicită semnăturile autorilor. ● Adresa de corespondenţă (e-mail).

13. STRUCTURA TEXTULUI I. INTRODUCERE Scopul lucrării. Este adesea alcătuită din trei părţi: - prima, stadiul actual al cunoaşterii subiectului, scurt, - a doua, aspectul particular, abordat în cercetare, ipoteză de lucru, - a treia, obiectivul principal de studiu, cu referire scurtă asuprametodologiei. ERORI ÎNTÂLNITE ÎN INTRODUCERE ● Încercarea de a impresiona prin cunoştinţe şiredactarea unei treceri în revistă. ● Introducere prea scurtă. ● Stabilirea diferenţei dintre un fapt stabilit(raportat la prezent) şi unul menţionat într-unstudiu particular (raportat la trecut). ● Abuzul de abrevieri sau absenţa definirii acestora.

14. II. MATERIAL ŞI METODĂ Permite evaluarea rigorii ştiinţifice. 1. Populaţie studiată – pacienţi, animale de experienţă, celule. De obiceiun eşantion – criterii.Dacă sunt mai multe populaţii – criterii. Lot martor– caracteristici. 2. Tip de studiu – trebuie definit şi explicat dacă este complex: - ancheta de cohortă, anchetă caz – martor, studiu randomizat pe douăgrupe paralele, evaluarea unui examen diagnostic, studiuprognostic, - studiu transversal, studiu retrospectiv, studiu prospectiv. 3. Schema experimentului, protocol de lucru – se descrie cu precizie,etapă cu etapă. 4. Date culese: - definirea variabilelor, - modalităţi de măsurare, - modalităţi de culegere a datelor.

15. 5. Analiza statistică - uneori reprezintă un capitol separat, când se precizează înInstrucţiunile pentru autori; - cele mai cunoscute modalităţi: - teste statistice utilizate pentru compararea variabilelor saulegăturii dintre acestea: testul t Student, testul Chi2-Pearson,compararea a două curbe de supravieţuire (Kaplan-Meїer); - pragul de semnificaţie p = 0,05; - metodologie de analiză multifactorială sau multivariată; - numărul de cazuri incluse sau necesare; - o analiză statistică incorectă este cauza respingerii unor articole. ERORI LA SECŢIUNEA METODE ● Nu se dau suficiente detalii pentru a garanta calitatea metodelor. ● Se prezintă cu detalii o tehnică foarte cunoscută (standard) în locde o simplă referinţă bibliografică. ● Sunt prezentate rezultate amestecate cu metodele. ● Se definesc subiecţii incluşi dar nu şi modul de selecţie al acestora. ● Se prezintă modalităţile de selecţie, dar nu şi definiţiile subiecţilorincluşi. ● Se prezintă studiul la prezent.

16. III. REZULTATE Partea cea mai importantă, care dă credibilitate articolului. Rezultatele sunt prezentate sub formă de: - text, - figuri, - tabele. Pentru figuri şi tabele există reguli precise, unele prezentate înInstrucţiunile pentru autori. ERORI ÎN UTILIZAREA TABELELOR ŞI FIGURILOR ● Titluri neadecvate studiului. ● Repetarea conţinutului lor în text. ● Figuri şi tabele cu acelaşi conţinut. ● Absenţa menţiunii în text. ● Grav: copierea (scanare, xerox) figurilor din alte surse! (Uneori se observă la lucrări în limba română figuri copiateca atare din lucrări în engleză sau franceză, în care semenţin notaţiile în limba respectivă!). ● Figuri neclare, ilizibile. ● Nerespectarea regulilor de prezentare.

17. ERORI COMISE LA SECŢIUNEA REZULTATE ● Amestecarea rezultatelor cu adevărat importante cu rezultatelipsite de interes. ● Să nu se raporteze rezultatele selecţiei subiecţilor. ● Absenţa rezultatelor cantitative. ● Încercarea de a influenţa cititorul prin formule emoţionalesau empatice. ● Repetarea metodelor la fiecare rezultat. ● Absenţa sau utilizarea greşită a figurilor şi tabelelor. ● Descrierea studiului la timpul prezent.

18. IV. DISCUŢII– 3 obiective: - dacă scopul lucrării (menţionat în introducere) a fost îndeplinit, - analiza critică asupra calităţii şi validităţii rezultatelor; - compararea rezultatelor cu cele ale altor autori. ERORI LA SECŢIUNEA DISCUŢII ● Repetarea rezultatelor de la secţiunea REZULTATE. ● Repetarea validităţii metodelor deja prezentată la secţiunea METODE. ● Citarea cu multe detalii a unor studii sau rezultate fără importanţă. ● Transformarea discuţiilor într-un catalog de erori. ● Nu se ţine seama de publicaţiile cele mai recente pentru punerea în perspectivă a rezultatelor. V. CONCLUZII– uneori este ultimul paragraf de la Discuţii; - text scurt cu menţionarea altor căi de cercetare în viitor, sau consecinţele practice ale rezultatelor obţinute.

19. 3. Prezentare = expunere orală = = poster =

20. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ - uzual, expunerea orală face apel la mijloace vizuale de prezentare: diapozitive, folii - planul de prezentare este organizat asemănător cu planul unei lucrări scrise - timpul limitat (7-15 minute) impune o restricţie de dimensiuni a textului - concentrare pe două-trei idei fundamentale, fără a se încerca expunerea cât mai multor informaţii,într-o manieră accelerată - organizare: - introducerea – explică scopul cercetării, fiind adaptată la nivelul de cunoştinţe al auditoriului - material şi metodă – limitare la elementele esenţiale - rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai mare din timpul expunerii; se prezintă rezultatele cele mai valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care le oferă, ca aplicabilitate - comentariile – două-trei puncte care subliniază elementele de originalitate aduse şi/sau direcţiile de cercetare deschise - modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi experienţa comunicatorului - se recomandă: - vorbirea liberă, privind auditoriul - câteva note scrise, ca suport pentru expozeul liber - un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze (pentru că vocea are tendinţasă urce) - o atitudine calmă - utilizarea indicatorului luminos atunci când este necesar - repetiţii (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în timp) - prevederea posibilelor întrebări, pentru a putea formula răspunsurile rapid, clar şi precis

21. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI POSTER (I) - “comunicări afişate” - formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă pentru congrese – la ora actuală marilereuniuni ştiinţifice internaţionale organizează susţinerea lucrărilor originale sub formă de postere - avantaje: - posibilitatea de contact direct cu persoanele interesate de conţinutul posterului - posibilitatea de discutare a rezultatelor, fără limită de timp, cu alţi cercetători care lucreazăla aceeaşi temă - mijloc de comunicare vizuală, punând în valoare figurile, ilustraţiile şi tabelele - materialul afişat poate fi consultat fără limită de timp, chiar în lipsa autorului - dezavantaje: - participarea publicului nu este implicită, ca într-o sală de conferinţe - spaţiul de prezentare este limitat - timpul de pregătire şi preţul sunt mai mari, comparativ cu diapozitivele

22. Reguli de realizare/prezentare - cunoaşterea instrucţiunilor pentru autori, specifice manifestării ştiinţifice respective: mărimea şiformatul posterului, locul (indicat prin număr) şi ora de instalare, perioada în care autorii trebuiesă fie prezenţi lângă poster - iniţial se realizează o machetă ce permite stabilirea echilibrului între text şi ilustraţii, pornind de lainformaţiile pe care intenţionăm să le prezentăm (se selecţionează un număr limitat de informaţiirelevante) - textul trebuie să fie lizibil de la o distanţă de aproximativ 1 metru – litere de un centimetru, bold,majuscule pentru titlul secţiunilor - utilizarea culorilor adecvate pentru creşterea atractivităţii - indicaţii pentru ordinea de citire a panourilor (numerotare, săgeţi) - facilităţile oferite de utilizarea calculatorului permit realizarea posterelor folosind programespeciale, cu listare separată a fiecărui panou – fapt ce simplifică transportul şi asamblarea - titlul – litere suficient de mari, informativ dar concis (pentru a nu descuraja vizitatorii),provocator, eventual interogativ (pentru a atrage vizitatorii) - autorii, afilierile – subiacent titlului, litere mai mici - conţinutul – organizat pe multiple panouri, corespunzătoare diferitelor secţiuni: Introducere,Material şi metodă, Rezultate, Concluzii; modalitatea de aşezare a panourilor este în funcţie deforma şi mărimea posterului: distincte, independente sau asamblate pe un singur carton - Introducere, Concluzii – fraze scurte, clare, sub formă de afirmaţii succesive, individualizate - elementele grafice – rol capital, asigură atractivitatea posterului; utilizate pentru descriereamaterialului şi metodei şi, mai ales, pentru prezentarea sintetică a rezultatelor; titlu scurt,informaţii concise, rezumând semnificaţia figurii/graficului/tabelului

23. 4. Bibliografia

24. Referinţe bibliografice - scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate – principiu fundamental într-un demers ştiinţific - permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii, documente oficiale, baze de date, alteforme de publicaţii - excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spirituluicritic; unele reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru toate tipurile de articole,exceptând trecerile în revistă - se citează numai documente publicate, citite şi alese pentru valoarea lor - citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori într-un articol - localizare în text: - după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul sau la sfârşitul unei fraze - în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii - în tabele, grafice, figuri - în titluri şi subtituluri paragrafelor – pentru articole tip actualităţi - alegerea referinţelor: - din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi cărţilor scrise despre unsubiect precis) - autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le consideră cele maipertinente şi mai accesibile pentru cititor - toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă, la sfârşitul articolului

25. - erori posibile: - greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea articolului - greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între faptul enunţat şi articolul citat - se evită a face referiri la: - articole greu accesibile - teze de doctorat - rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în periodice - scrisori către redacţie - articole acceptate pentru publicare (in press, to appear) - nu se fac referiri la: - rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în periodice - articole trimise pentru publicare (submitted) • comunicări orale - sistemul de referinţe: a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver c) sistemul alfabetic numeric

26. a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard În text - în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv ambii autori, şi anul de publicaţie - mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de “et coll.” sau “et al” În lista de referinţe - clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor al articolului - mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea alfabetică a primei litere acelui de-al doilea autor, etc. - mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de publicaţie, începând cu data ceamai îndepărtată - mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie – se adaugă “a, b, c, d,…” dupăanul de publicaţie şi se clasează în această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”) - numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi” - îngreunează citirea textului - facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă

27. b) sistemul numeric secvenţial În text - referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea apariţiei, în paranteze - dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează numărul atribuit prima dată - într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine crescătoare şi separate prin virgule În lista de referinţe - clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător întext, fără criteriu alfabetic - facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori - dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă trebuie să renumeroteze toate referinţeleurmătoare, existând riscul de eroare

28. c) sistemul alfabetic numeric În text - referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în paranteze, care are corespondent în listade referinţe (ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării) În lista de referinţe - clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor - fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de ordine în secvenţa naturală, număr carese citează în text - obligatoriu, se respectă indicaţiile de redactare ale revistei

29. 5.FRAUDELE ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ(SCIENTIFIC MISCONDUCT) (după prof dr Valeriu Rusu UMF Iaşi)

30. I. Definiţii II. Cauze - motivaţie III. Tipuri - forme IV. Responsabilitatea autorilor şi coautorilor V. Foto-manipularea VI. Suprimarea - nepublicarea unor date VII. Consecinţele pentru ştiinţă VIII. Consecinţele pentru cei care se expun IX. Expunerea datelor falsificate

31. I) Definiţii (SUA - cu cea mai extensivă şi lungă experienţă.) Definiţie restrânsă - fabricarea, falsificarea şiplagiarismul în propunerea,realizarea şi raportarea cercetării largă - în care sunt cuprinse şiconsecinţele Definiţia suedeză: Distorsiunea intenţionată a procesului de cercetare prinfabricarea de date, texte, ipoteze sau metode provenind dinmanuscrisele sau publicaţiile altor cercetători; sau distorsiuneaprocesului de cercetare pe alte căi. Definiţia daneză: Neglijenţa intenţionată sau mare care conduce lafabricarea (născocirea) mesajului ştiinţific sau la merite oriaprecieri false pe care le obţine un cercetător.

32. II) Cauze – motivaţie 1. Presiunea carierei de cercetător sau universitar: “publish or perish”. 2. Convingerea unora că sunt singurii care cunosc răspunsul adevărat. 3. În unele domenii ştiinţifice rezultatele sunt foarte greu de obţinut cuacurateţe, din cauza unor dificultăţi tehnice depind de zgomotul de fond,artefacte, date străine.

33. III) Tipuri - forme Două mari tendinţe: - fabricarea datelor prin manipulare sauprin omiterea rezultatelor discutabile - fabricarea de date cu intenţiapublicării

34. Tipuri, în ordinea frecvenţei, după APS (American PhysiologicalSociety) 1. Publicaţii redundante (24 %). 2. Afectarea calităţii modelelor animale (16 %). 3. Publicaţii în duplicat (15 %). 4. Dispute între autori (14 %). 5. Fabricarea de date (8 %). 6. Alterări ale calităţilor umane (8 %). 7. Plagiat sau plagiarism (7 %). 8. Conflicte de interese (5 %). 9. Alte cauze (peer review, nereguli de publicare) (3 %).

35. IV) Responsabilitatea autorilor şi coautorilor Autorii şi coautorii au multiple responsabilităţi: - trimiterea simultană a unui articol la mai multe publicaţii - comportament necorespunzător, - autorul invitat (guest authorship în absenţa implicării, denumit şi giftauthorship) şi autorul din umbră (ghost authorship) care este autorulreal, dar poate să nu apară printre autori sunt deopotrivă responsabili, - coautorii sunt responsabili de verificarea datelor, - relaţiile cu sponsorii comerciali (inclusiv autorii secundari), • autorii trebuie să păstreze toate datele, pentru o eventuală examinaredupă publicare, - autorii sunt obligaţi să prezinte aspectele etice, îndeosebi când suntimplicaţi subiecţi umani, au fost utilizate animale sau material biologic, - autorii trebuie să reziste presiunii universităţilor şi să fie prudenţi încolaborarea cu companiile de biotehnologie.

36. V) Foto – manipularea Sunt interzise: - prezentarea împreună a unor imagini din experimente diferite, - schimbrea luminozităţii sau contrastului a oricărei părţi din imagine, - orice modificare care ascunde informaţia reală: • modificarea luminozităţii - contrastului pentru a obţine un semnalmai intens, • utilizarea unor instrumente care ascund informaţia, - utilizarea unei părţi foarte reduse dintr-o fotografie, prin eliminareapărţii în care informaţia nu este vizibilă.

37. VI) Suprimarea - nepublicarea unor date Suprimarea deliberată a unor date sau selectarea acestora esteconsiderată conduită necorespunzătoare (misconduct) dacă rezultatelefinale sunt modificate. Suprimarea unor date din interese comerciale, politice sau alteinterese ale sponsorilor. Conceptele de bad science, junk science sau pseudoscience. VII) Consecinţele pentru ştiinţă Consecinţele depind de gravitatea fraudei, nivelul publicaţiei şi delungimea perioadei de timp în care frauda a rămas nedescoperită. O fraudă « credibilă » poate determina consecinţe dintre cele maidiferite.

38. VIII) Consecinţele pentru cei care se expun Depind de instituţia în care lucrează falsificatorii. În cazul unoracuzaţii grave cariera acestora poate fi distrusă. Probleme: cei are au unprestigiu dobândit anterior. Unele reviste, îndeosebi Nature şi Science, semnaleazăuniversităţilor pe cei în culpă. IX) Expunerea datelor falsificate Extinderea Internetului a deschis posibilitatea detectării fraudelordin literatura biomedicală. Cea mai cunoscută iniţiativă: site-ul Déja Vu, realizat în 2006 de Dr.Harold Garner şi laboratorul său la University of Texas – SouthwesternMedical Center Dallas.

39. ~ Sfârsit ~