UTILIZAREA METODELOR DE DOZIMETRIE BIOLOGICĂ ÎN MONITORIZAREA EXPUNERII LA RADIAŢII IONIZANTE

1. UTILIZAREA METODELOR DE DOZIMETRIE BIOLOGICĂ ÎN MONITORIZAREA EXPUNERII LA RADIAŢII IONIZANTE Doina Obreja1, Cristina May1, Alexandra Cucu2, Alina Dumitrescu1 1Centrul Regional de Sănătate Publică 2 UMF Carol Davila

2. INTRODUCERE • Unul dintre principiile de bază ale protecţiei radiologice este limitarea dozei de radiaţii ionizante • principalul sistem de dozimetrie individuală este cel pe film fotografic • metodă alternativă dozimetria biologică • metode citogenetice de măsurare a expunerii la radiaţii: testul cromozomilor dicentrici - indicator sensibil în expunerea acută, poate fi folosit şi pentru evaluarea expunerii cronice testul micronucleilor - necesită o mai mică specializare, este mai rapid şi mai uşor de aplicat pentru monitorizarea unor grupuri mari de populaţie

3. INTRODUCERE • În România, analizele citogenetice sunt impuse în cadrul supravegherii stării de sănătate a expuşilor profesional prin Normele generale de protecţia muncii (2002). Conform reglementărilor din aceste norme, testele citogenetice (cel puţin micronuclei) fac parte din examinările medicale la angajare, controalele medicale periodice, şi în situaţii de expunere excepţională accidentală. • Frecvenţa micronucleilor în limfocitele umane este un indicator dovedit pentru expunerea acută. Obiectivul sudiului nostru a fost de a analiza utilitatea testului micronucleilor în expunerile cronice

4. MATERIAL ŞI METODĂ • Laborator: sânge venos în tub heparinizat;mediu de culturăRPMI 1640; stimularea mitozei cu PHA; incubaţie 48 orela 370C; oprirea mitozei cu colchicină sau colcemid, la 45 ore de incubaţie. Fixare cu fixator proaspăt preparat. • 267 de persoane : 43 femei şi 224 bărbaţi 241 expuşi profesional la radiaţii ionizante şi 26 fără expunere (examen medical la angajare) • variabile analizate: vârstă vârstă şi vechime în muncă fumat - 4 categorii (nefumători, 1-10 ţigarete pe zi, 10 – 20 ţigarete pe zi, şi peste 20 ţigarete pe zi) administrarea de medicamente (antibiotic) în perioada premergătoare efectuării testului MN

5. REZULTATE Numărul de MN creşte cu vârsta

6. REZULTATE Pentru bărbaţi, influenţa vechimii în muncă asupra numărului de micronuclei este minimă La femei, influenţă foarte puternică a numărului de ani de expunere asupra numărului de micronuclei

7. REZULTATE • numai bărbaţi, datorită numărului mic şi distribuţiei inegale a grupului de femei pe categorii de vechime • 20-29 de ani, creşterea numărului MN cu creşterea perioadei de lucru • 30-39 de ani, creşterea numărului MN evidentă de la vechime peste 10 ani • + 40 de ani, cele mai mari creşteri ale numărului de MN la vechimi de peste 25 de ani • în cadrul fiecărei grupe de vârstă, numărul de MN creşte cu durata expunerii.

8. REZULTATE • numai bărbaţi • grupul cel mai numeros - bărbaţi de 40-49 de ani: numărul de MN aproape constant pentru toate categoriile de fumat • la celelalte grupuri, numărul de MN este cu atât mai mare cu cât numărul de ţigarete fumate este mai mare

9. REZULTATE • bărbaţi • La categoriile de vechime mai mică, administrarea de antibiotic în perioada premergătoare efectuării testului MN se asociază cu o creştere a numărului mediu de MN, dar pe măsură ce vechimea creşte, influenţa administrării de medicamente este diminuată. Existenţa unor afecţiuni cunoscute pare a fi mai puternic reflectată în creşterea numărului de MN decât administrarea ocazională de antibiotic.

10. REZULTATE influenţa administrării de medicamente este practic acoperită de evoluţia numărului de MN cu avansarea în vârstă

11. CONCLUZII • Numărul de micronuclei creşte odată cu creşterea vârstei. • Numărul de micronuclei creşte odată cu creşterea perioadei de expunere (vechimea în lucrul cu radiaţii ionizante). • Numărul de micronuclei este foarte puţin influenţat de obiceiul de a fuma. • Influenţa administrării de antibiotice este incertă în grupul studiat de noi, aceasta fiind acoperită de variabilele mai puternice: vârstă, vechime. • Valorile MN corespund în grupul studiat cu valorile de referinţă stabilite pentru categoriile de vârstă şi de expunere corespunzătoare.