DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – NOŢIUNI INTRODUCTIVE DREPTUL COMPARAT poate fi descris ca punerea faţă în faţă a legislaţiilor diferite, având în vedere că acest proces poate fi extins atât la spiritul şi stilul întregului sistem legal (aşa-numitele macro-comparaţii), cât şi la soluţiile problemelorindividuale, aşa cum apar ele în variatele sisteme legale în discuţie (aşa-numitele micro-comparaţii).

2. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Caracteristicile dreptului comparat 1.DREPTUL COMPARAT este, întâi de toate, o metodă de a dobândi cunoştinţe, în gradul în care expune această caracteristică, el este capabil să ofere o varietate de soluţii la probleme mai multe şi mai diverse decât cele oferite de o ştiinţă juridică cu preocupare naţională. 2.DREPTUL COMPARAT facilitează atât crearea unui drept nou, cât şi sarcina unei unificări supranaţionale de drepturi . 3.DREPTUL COMPARAT nu este un ansamblu de norme, nu reprezintă o ramură de drept.

3. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 2. FUNCŢIILE DREPTULUI COMPARAT Rolul dreptului comparat, utilitatea pe care o prezintă se relevă în teoria funcţiilor acestuia. • Literatura de specialitate a cristalizat această teorie prin desprinderea următoarelor funcţii: • funcţia de cunoaştere a dreptului naţional; • funcţia normativă; • funcţia ştiinţifică; • funcţia de a contribui la unificarea legislaţiilor.

4. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Cele patru reguli ale comparaţii 1.A compara numai ceea ce este comparabil este cea dintâi normă de care trebuie să ţină seama orice cercetător care pune în paralel sisteme de drept sau instituţii sau reguli aparţinând unor sisteme juridice diferite.

5. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • 2.Scopul comparaţiei este acela de apune în lumină asemănările de substanţă, fondul comun al acestor instituţii comparate, atunci când aparenţa unor instituţii este diferită .

6. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • 3.Cercetarea unei instituţii trebuie făcută luând în considerare întreaga amenajare a izvoarelor de drept dintr-un anumit sistem juridic. • 4. În aprecierea termenului de comparat trebuie să se ţină seama de sensul avut iniţial, ci şi de cele dobândite ulterior în procesul de aplicare. Comparatistul se interesează mai puţin de regula de drept în sine decât de fenomenul social care îi justifică existenţa.

7. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Procesul comparaţiei reclamă trei termeni logici: • comparatum; • comparandum; • tertium comparationis.

8. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Comparatum este de obicei legislaţia naţională a comparatistului. • Termenul de comparandumpoate fi singular atunci când se compară dreptul a două state, după cum poate fi multiplu, când se iau ca termen de comparaţie mai multe sisteme naţionale. • Termenul tertium comparationis nu trebuie confundat cu rezultatul sau concluzia comparaţiei, cu acel “drept comun legislativ”. Tertium comparationis după cum remarca Yolanda Eminescu nu este un element final, ci unul prealabil comparaţiei. El este ales, iar nu dedus”.

9. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 OBIECTIVUL DREPTULUI COMPARAT • a pregăti o unificare transnaţională (parţială) a dreptului, de a fi implementat în legislaţiile naţionale, al cărei scop este “de a reduce sau a elimina pe cât posibil” diferenţele dintre sistemele de drept naţionale. • diferenţele existente în legislaţiile naţionale pot fi puse într-adevăr în evidenţă numai prin folosirea dreptului comparat şi că unificarea drepturilor şi dreptul comparat sunt din acest motiv legate irevocabil unul de celălalt.

10. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Unificarea legislaţiei se poate realiza pe două căi: • 1.prin intermediul “legilor uniforme”, negociate între state şi puse în aplicare în fiecare stat (tratate, convenţii etc.) • 2.prinactivităţile legislative supranaţionale ale organizaţiilor suprastatale(dreptul comunitar)

11. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • PRIVIRE DE ANSAMBLU A SFEREI DE CUPRINDERE A DREPTULUI ADMINISTRATIV ÎN SISTEMUL DE DREPT ROMÂN

12. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Dreptul administrativ este o ramură a sistemului unitar al dreptului român. Dreptul român se constituie din ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancţionate de stat, reguli ce reflectă voinţa poporului exprimată prin intermediul puterii legislative, reguli a căror respectare şi aplicare obligatorie se asigură prin conştiinţa juridică a cetăţenilor iar, la nevoie, cu ajutorul forţei coercitive a statului. • Dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public care cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice pe baza şi în executarea legii[1]. • [1] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.18

13. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, în principal, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale.[1] • Obiectul dreptului administrativ nu îl formează toate raporturile sociale în care sunt implicate autorităţile administraţiei publice prin diferite fapte juridice, ci numai acelea în care autorităţile administraţiei publice înfăptuiesc puterea executivă, fiind purtătoare a autorităţii publice. • [1] Antonie Iorgovan, Drept administrativ, voi. I, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1994

14. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Normele de drept administrativ fac parte din acea categorie de norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare[1]. • [1] Al.Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Editura "Atlas Lex" SRL, Bucureşti, 1993

15. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Normele de drept administrativ se pot referi la activitatea administrativă a statului sau a colectivităţilor locale[1]: • Norme care reglementează organizarea autorităţilor şi instituţiiloradministraţiei publice centrale sau locale şi care compun cadrul normativ al înfiinţării,stabilirii structurilor organizatorice şi desfiinţării acestora; • Norme care reglementează funcţionarea autorităţilor administraţiei publice şicare compun, pe de o parte, cadrul normativ al competenţelor, precum şi procedurile derealizare a acestora iar, pe de altă parte, unele norme privind răspunderea atât a autorităţiloradministraţiei publice, cât şi a funcţionarilor; • [1] I.Alexandru ş.a., Drept administrativ, Ed. Economică, 2002 • [2] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.19

16. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Norme referitoare la Statutul funcţionarului public[1] • Norme care reglementează instituţia contenciosului administrativ • Norme care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice, precum şi răspunderea administrativă (contravenţională) a persoanelor fizice şi juridice • [1] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.19

17. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Noţiunea de izvor de drept are două înţelesuri. • În sens material, prin izvor de drept se înţeleg condiţiile materiale de existenţă care determină voinţa membrilor societăţii, exprimată în normele juridice, iar în al doilea sens, se înţelege forma specifică de exprimare a normelor juridice. • Acest al doilea sens, tehnic-juridic, al expresiei izvor de drept, este cel pe care îl avem în vedere în cele ce urmează şi care mai este exprimat în formula "izvor formal de drept". • Izvorul de drept administrativ poate fi definit ca forma specifică de exprimare a normelor de drept administrativ.

18. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Izvoare de drept administrativ • Constituţia este cel mai important izvor al dreptului administrativ nu prin aspectul cantitativ • legile constituţionale (de revizuire a Constituţiei) • legile organice care conţin norme de drept administrativ referitoare la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice (ca de exemplu: Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale; Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ etc.) • legile ordinare care conţin norme ce reglementează raporturi de drept administrativ al altor ramuri de drept (ca de exemplu: Legea nr. 114/1996 a locuinţei care cuprinde atât norme de drept administrativ cât şi norme de drept civil). • Decretele prezidenţiale care conţin norme ce reglementează raporturi juridice din sfera puterii executive

19. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor şi actele celorlalte autorităţi centrale de specialitate ale administraţiei publice (hotărâri, decizii, ordine, dispoziţii), precum şi cele elaborate de unităţile economice şi instituţiile publice în măsura în care conţin norme de drept administrativ, sunt şi ele izvoare ale ramurii drept administrativ. • Actele normative ale administraţiei publice locale • Convenţiile internaţionale care sunt direct executorii în ordinea juridică internă dacă au fost ratificate de Parlament. • Principiile generale ale dreptului administrativ desprinse prin generalizare din prevederile mai multor acte normative, acestea capătă valoarea unor izvoare distincte de actele administrative respective (de exemplu, principiul revocabilităţii actelor administrative). • Doctrina nu constituie izvor de drept! • Jurisprudenţa , după majoritatea opiniilor autorilor din ţara noastră , nu constituie izvor de drept, considerându-se că judecătorul aplică dreptul şi nu îl creează.

20. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Raporturile de drept administrativ sunt acele raporturi juridice care apar prin intervenţia normei juridice asupra raporturilor sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului - sau a colectivităţilor locale - realizată aşadar, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare[1]. • Raporturile de drept administrativ sunt acele raporturi sociale reglemntate de normele dreptzlui administrativ care intervin în cadrul şi pentru realizarea funcţiei executive a statului[2]. • Referindu-ne la subiecţii raportului de drept administrativ, trebuie arătat că întotdeauna cel puţin unul este o autoritate a administraţiei publice. Naşterea, modificarea sau stingerea raportului de drept administrativ este expresia manifestării unilaterale de voinţă a autorităţii administrative purtătoare a autorităţii publice (de stat sau a colectivităţilor locale), în acest sens, distingem mai multe posibilităţi. Astfel, un raport de drept administrativ se poate stabili între: • două autorităţi ale administraţiei publice; • o autoritate a administraţiei publice sau o altă autoritate publică; • o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-guvernamental; • o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-culturală sau un agenteconomic (regie autonomă sau o societate comercială); • o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică. • [1] Antonie Iorgovan, Drept administrativ, voi. I, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1994 p.138-152 • [2] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol.I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.23-24

21. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Astfel, un raport de drept administrativ se poate stabili între: • două autorităţi ale administraţiei publice; • o autoritate a administraţiei publice sau o altă autoritate publică; • o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-guvernamental; • o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-culturală sau un agenteconomic (regie autonomă sau o societate comercială); • o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică.

22. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Conform doctrinei europene conceptul de „administraţie publică“ defineşte organismele care sunt în mod direct subordonate puterii politice şi care sunt în serviciul executivului în cadrul procesului politic.

23. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Noţiunea de administraţie publică are un dublu sens: de organizare (structural-organică) şi de activi­tate (material-funcţională). • În primul sens, cel organic, administraţia publică este înţeleasă ca ansamblul organelor (autorităţi, servicii, instituţii), care realizează o activitate specifică pe baza şi în executarea legii. Ca ansamblu organizat, administraţia publică este alcătuită dintr-o serie de elemente componente bine structurate cu atribuţii diferite care conlucrează între ele. • Cel de-al doilea sens, cel material, semnifică activitatea administraţiei publice care are drept obiect organizarea executării şi executarea în concret a legilor, pentru satisfacerea unor nevoi şi interese generale ale colectivităţilor umane, prin asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii către membrii colectivităţilor, de către organismele statale sau de către autorităţile administraţiei publice locale autonome.

24. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 • Prin conceptul de administraţie publică, Antonie Iorgovan înţelege "activitatea care rezidă în principal, înorganizarea si executarea nemijlocită a prevederilor Constituţiei, ale actelor normative şi celorlalte acte juridice adoptate sau emise de autorităţile statului de drept, activitate realizată de către autorităţile administraţiei publice'".

25. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1 Analizând sistemul autorităţilor administraţiei publice, unii autori disting două componente principale şi anume: • o componentă centrală care include Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate; • o componentă locală care cuprinde: consiliile locale, primarii, consiliile judeţene, prefecţii şi serviciile publice descentralizate/deconcentrate ale ministerelor şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate.

26. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1

27. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1

28. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1

29. MASTER AN I :MANAGEMENTUL ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICÃ DIN ŢÃRILE UNIUNII EUROPENEDREPT ADMINISTRATIV COMPARAT – CURS 1