Download
1 / 29
641 likes | 2.21k Views
Dimensiunea religioasa a existentei. Sec XVII- XVIII - prezentarea contextului cultural.
E N D
Sec XVII- XVIII - prezentarea contextului cultural Faza de maxima înflorire a culturii romaneşti medievale acoperă sec al XVII-lea si începutul sec al XVIII-lea. Pe de alta parte scrierile originale si traduse consolidează tradiţia existenta,iar pe de alta parte dezvolta noi variante si forme de expresie.
Din perspectiva istoriei religiilor, pentru omul religios sacrul si profanul sunt “doua modalitati de a fi in Lume“. Sacrul (timpul sacru, spatiul sacru…) este singurul real, “care exista cu adevarat” si se manifesta prin hierofanie. Spatiul sacru reprezinta “punctul fix” (axis mundi), “orientarea in haosul omogen“. “Dimpotriva experienta profana mentine omogenitatea si deci relativitatea spatiului“. In ceea ce priveste timpul, cel sacru “apare sub forma paradoxala a unui Timp circular, reversibil si recuperabil un soi de prezent mitic regasit periodic cu ajutorul riturilor“, deosebit de “timpul istoric” al omului modern, nereligios, pentru care nu exista retrairea experientelor sacre sau eterna reintoarcere, pentru care timpul se scurge si se sfarseste prin moarte.
Textele originale se imbogatesc cu categoria lucrărilor istoriografice ale cărturarilor moldoveni(G. Ureche,I.Neculce) si munteni (C-tin Cantacuzino). Varlaam si, mai târziu, Antim Ivireanul scriu carti religioase originale.
De la mijlocul sec al XVIII-lea ,prin efortul mitropoliţilor Moldovei -Varlaam si Dosoftei- ,traducerea cartilor de cult si introducerea limbii romane in Biserica reflecta preocupări sistematice,organizate si chiar oficiale.
Adoptarea si fixarea definitiva a limbii materne ca limba liturgica in Biserica ortodoxa romana însemna eliminarea ireversibila a slavonei din circuitul cultural naţional.
In sec al XVII-lea – al XVIII-lea,in toate cele trei tari romane se poate vorbi despre un adevărat cult al cartii. Din perspectiva culturala,unele evenimente legate de circulaţia textului scris in Evul Mediu par anecdotice:astfel,o carte „robita” de tătari este răscumpărata de romani in 1630, iar un exemplar din Cazania lui Varlaam este pricina de judecata intre moştenitorii unui preot si o întreaga obşte săteasca.
In perspectiva istorica insa, simpla atestare documentara astfel de evenimente este o proba a importantei lor intr-o epoca de mare deschidere culturala.
RelatiaTarilor Romane cuPoarta Otomana Insecolele XIV-XV toatepamanturilecunoscute de otomani se subimparteau in douacategorii - cele inclusedirect in imperiu, numite"Casa Islamului" si cele careurmausa fie cucerite - "Casa razboiului" . Evolutiarelatiilor romano-otomane in secolele XV-XVI a dus la recunoasterea de catre Tarile Romane a suzeranitatiiotomane. Pe masura ce s-a consolidatsuzeranitatea otomana, Poarta si-a atribuittotmaimultdreptul de a-i numi pe domni.Uniidintredomnitoriguvernau sub protectiagarzilorotomane.
Sustinandconsolidareaputeriidomnesti si a aparatului de stat al Tarilor Romane, Poarta a luatmasuripentru a-i impune pe domni la mai multe obligatii politice, economice, militare etc(iarcapitaleleaufoststramutatemaiaproape de hotareleotomane).Sub presiuneasuzeranitatiiotomaneTarile Romane isipierdtotmaimultlibertatea de actiune pe plan extern. Pelanga tribut domnii la urcarepetrondadeaupeschesuri (cadouri) obligatoriiconducatorului. Coruptia era la Poarta un instrument al puterii. PetruRares a platit la 1541 100.000 de galbenipentru a reveni la tronulMoldovei.
Din a douajumatate a secolului al XVI-lea Imperiulotoman impune Tarilor Romane si un apasatorsistem comercial, in baza caruia ele audevenit"camara" cuproviziidestinateIstambulul si armatei In calitate de suzeran al Tarilor Romane, Imperiulotoman era obligatsa apere integritatealorteritoriala,darincalcandu-si aceastaobligatiePoarta a incorporat sub administratia directa a imperiuluimai multe pamanturiromanesti. Astfel, regimulsuzeranitatiiotomane, desi a avut forme din ce in ce mai grave, nu a modificatorganizareainstitutionala interna a Tarilor Romane. Ele aucontinuatsa-si pastreze o autonomie reala, desigurcuindeplinireaobligatiilormentionate catre putereasuzerana. Otomanii n-auatinsfazafinala a expansiuniilor in spatiulromanesc.
Rolul domnitorului in stat si relaţia acestuia cu poporul si boierii Instituţia centrală evoluează în condiţiile raporturilor cu categoria privilegiată.Domnii puteau confisca proprietatea boierilor care unelteau s-au trădau şi puteau aplica pedeapsa cu moartea. Atunci când dominaţia otomană se accentuează începe să se restrîngă autoritatea domnilor, iar boierii încep să exercite o tutelă asupra domnului. Aceştia controlează viaţa politică susţinând candidaturi la tron sau semnând înţelegeri cu suverani creştin şi chiar cu otomani.
Eşecul restabilirii a autorităţii domneşti avea să anunţe schimbarea raportului între domnie şi boieri în favoarea boierilor. Profită otomanii care îşi impun controlul asupra domniei. Turcii instaurează în secolul 18 regimul fanariot înlocuind domnul pământean cu unul adus dintr-un cartier al Istambulului (fanar). În acest context domnia îşi pierde nu numai caracterul pământean ci şi poziţia, căci domnul este considerat un alt dregător al imperiului otoman putând fi schimbat sau numit în funcţie de interese. Durata domniei este scurtă, este limitat accesul boierilor pământeni în instituţiile statului. Aceştia grupaţi în partidă naţională vor acţiona la revenirea domnilor pământeni
MITROPOLITUL VARLAAM In activitatea sa culturara Vasile Lupu fu secondat de catre mitropolitul Varlaam, un carturar distins din acea epoca. Ca scriitor , mitropolitul Varlaam se remarca prin claritatea si plasticitatea limbii pe care el si-o formeaza in regiunea Neamtului. Mitropolitul Varlaam, ca toti carturarii epocii, cunostea bine si limba slava bisericeasca si, probabil, si limba rusa.
Prin activitatea sa carturareasca, mitropolitul Varlaam deschide sirul traducerilor in limba romana a unui numar mare de carti religioase, care umplu sec al XVII-lea si, al XVIII-lea. Desigur, aceste carti astazi au un interes pur stiintific. Ele insa contribuie la dezvoltatrea limbii literare romanesti. Limba romana in aceste traduceri capata putere de expresivitate pe care noi n-o gasim in sec.
MITROPOLITUL DOSOFTEI Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. “Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta”.
Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu.
Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. asasinat în 1716) A fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.
Varllam,”Cazania”-Iasi (1643) Carte romaneasca de invatatura,tiparita la Iasi in 1643,contine parti din liturghiesihapiografii. Destinataserviciuluidivin,darsilecturiiluiVarlaamesteexpresiaputerniceiactiuni de transpunere in lb romana a tuturorcategoriilor de cartibisericesti.
A avut o largadifuzarepeintregulteritoriuromanesc. Textulreprezinta,probabil o compilatiepersonala a mitropolituluimoldoveansi are caracteredidacto-moralizatoare. ImportantaCazaniei pt istoriciilimbiisi a literaturiiromanevechiestedeosebita.
Lingvinstic,textulpoateficonsiderat o sinteza a normelorlimbiiliterare a epocii,fondatepevarianta de tip Nordic,moldovenesc. Stilistic,sedistingeprincalitateanaratiei de facturapopular,prinexpresivitateasibogatialimbajuluiretoric.
MironCostin,”Viatalumii”(1671-1673) Redactata,probabil,intreanii 1671 si 1731 “Viatalumii”esteceldintai poem filozofico-didactic din literature romana.Textuldezvoltamotivul poetic al “zadarniciei”,deinspiratiebiblica,anuntat de altfel in motto “desertareadesertarilorsitoatesintdesarte”.
Este un valorosinceput de versificatieculta in limbaromana,in care se asigurarimasimasura,maiputinritmul.Limbajul figurative este,deasemenea de sursabiblica :frecvent,comparatiile (“treczilele ca umbra”) sausecventelemetaforice (“toate-s niste spume”) nu suntoriginale,ciprelungirisiprelucrari ale retoriciibiblice.
Dosoftei,”Psaltirea in versuri” (1673) PsaltireaprooroculuiDavid,intalmacireaintegralasiversificata a luiDosoftei a fosttiparita in 1673,In Polonia,la o manastire. Psaltirea in versuri,carte de ritual bisericesc,estetotodata document fundamental pt limbaromana din a-2-a jumatate a sec XVIII.
Psaltirea nu este o simplatraducere:deseoriDosofteiamplificasaurestrangetextulsacru,fara a se abate insa de la spiritual lui. Retoricapsalmuluiprezintasielemente de inovatiepersonala,Dosofteiextinzanduneorisecvente in formulare figurate.
AntimIvireanul,”Didahii” (inceputul sec al XVIII-lea ) CartealuiAntimIvireanuintitulata “Didahii” inseamna 28 de predicirostite la marisarbatoricrestinesicatevapredici cu destinatieocazionala(insemnaredomneasca, inmormantare,spovedanie)
Independent de semnificatiasi de eficientalorecleziastica,didahiilesuntantologice sub raportstlistic. De facturapredominant lirica,predicilereleva o tehnicasuperioara de prezentare a textului.Adresareasolemna,moralizator-didactic,estepusa in valoare de elegant si de fastul rhetoric al frazei.Inacestsens,cuefecteconvergente,functioneazasintaxaprinmultipleleconstructiisimetrice.
Proiectrealizat de: Chirila Elena-Eliza Harpa Claudia MusteataLiviu ScutaruAlina Versanu Elena-Andreea
