Gheorghe Titeica 1873-1939

1. Gheorghe Titeica1873-1939

2. Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia. • S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învaţământului matematic din România. • Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.

3. Opera principală • Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor, 1924 • Introducere în geometria diferenţială proiectivă a curbelor, 1931 • Bibliografie • Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964. • Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicţionar, Ediţia a III-a, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003.

4. S-a nascut Gheorghe Titeica, matematician roman • Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

5. S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învaţământului matematic din România. Timbru românescÎmpreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica

6. Matematicianromân. A fostprofesor la UniversitateasiScoalapolitehnica din Bucuresti; membru al AcademieiRomânesi al maimultoracademiisisocietatistiintificestraine, doctor honoriscausa al Universitatii din Varsovia. Prinlucrarile sale de geometriediferentiala, Gheorghe Titeica s-a facutcunoscutlumiistiintificeinternationale. In special s-a ocupat cu studiulretelelor din spatiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuatie a lui Laplace. A introdus o clasa de suprafetesi o clasa de curbe care astazi ii poartanumele. Este unul din creatoriigeometrieidiferentialecentro-afine. A fost un mare popularizator al stiintelor. Impreuna cu I. Ionescu, A. Ioachimescusi V. Cristescu a fondatrevista "Gazetamatematica", cu G. G. Longinescupublicatia "Natura" pentruraspândireastiintelor, iar cu D. Pompeiu a editatrevista "Mathematica". Lucrari: "Geometriadiferentialaproiectiva a retelelor" (1924), "Introducere in

7. ŢIŢEICA, GHEORGHE • Matematician • N. 4/17 oct. 1873, Tr. Severin - m. 5 febr. 1939, Bucureşti. • Studii: Şcoala primară nr.1 din Turnu • Severin; Liceul Carol I din Craiova (1885-1892 • unde are bursa EufrosinPoteca); Facultatea de • Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1892- • 1895); École Normale Superieureşi Faculté • des Sciences Sorbona (1896-1897); luându-şi • din nou licenţa în matematică (Sorbona, 1897). • Doctor în matematică la Paris (1899). • Membrucorespondent al Academiei • Române (1909) şi membru titular (1913), • vicepreşedinte al Secţiunii ştiinţifice a Academiei (1922-1925) şi • secretar general (din 1929). • La Craiova a primit bursa Eufrosin Poteca, fiind premiant. A fost • printre cei care au editat Revista şcoalei.

8. A fostcititorulbibliotecii • FundaţieiAlexandruşiAristiaAman din Craiova. A revenitîn Craiova • pentru a ţineconferinţe, fiindinvitat de SocietateaPrieteniiŞtiinţei. • Profesor suplinitor la Seminarul Nifon din Bucureşti (1895). • Profesor agregat de geometrie analitică şi trigonometrie sferică • (1900); profesor titular (1903), la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii • din Bucureşti. Profesorsuplinitor (1927) şi titular (din 1928) la Şcoala • Politehnică din Bucureşti. Din 1899 desfăşoară o bogată activitate la • Gazeta matematică (colab. din 1895). Înfiinţează (în octombrie • 1905), împreună cu G.G. Longinescu, revista Natura şi editează, • împreună cu D. Pompeiu, revista Mathematique din Cluj (1929). • Membrucorespondent al Academiei de Stat din Maryland (S.U.A. - • 1930), membru al SocietesScientiarumVarsoviensis (1933), • membru corespondent al Societăţii de Ştiinţe din Liège (1934); • doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia (1934). Decan al • Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1911-1923).

9. A • contribuit mult, după 1919, la organizarea Universităţii române din • Cluj. Participă la al-IV-lea Congres Internaţional al Matematicienilor • (Roma - 1908); preşedinte al secţiei de geometrie la Congresele • Internaţionale de matematici de la Toronto (1924), Zurich (1932), • Oslo (1936), Bucureşti (1934, Atena (1934). A ţinut lecţii la • Facultatea de Ştiinţe din Paris (Sorbona - 1926, 1930 şi 1937), • Bruxelles (1926) şi Roma (1937). A fostînmulterânduri, preşe dintele Societăţii matematice Române, al Societăţii române de ştiinţe • (din 1908), al Asociaţiei române pentru înaintarea şi răspândirea • ştiinţelor; vicepreşedinte al Societăţii politehnice din România (1931- • 1939) şi membru în Consiliul superior al Instrucţiunii Publice (1905). • Fondatorul geometriei diferenţiale centroafine şi unul din creatorii • şcoliimatematiceromâneşti.

10. Lucrări remarcabile în domeniul • geometriei diferenţiale, în special în geometrie diferenţială proiectivă • a reţelelorşicongruenţelor. • Generalizează teorema lui Cosserat (1898), face o clasificare a • sistemelor triplu ortogonale (1898) şi teoria transformărilor • geometrice. Se ocupă de teoria deformării suprafeţelor (1899); arată • cum poate deformarea unei suprafeţe să fie redusă la studiul • anumitor suprafeţe (1906); se ocupă cu deformările de ordin • superior, în sensul lui Bompiani (1936). Elaborează o teorie proiectivă • a reţelelor (1923); cercetează figura limită a mulţimii de reţele ale • unui şir Laplace, cercetând două cazuri (1924); consideră reţelele cu • invarianţiconstanţi (1934), sau cu invariantulabsolut constant • (1935).

11. Opera: Sur les congruences cycliques et sur les systhemes • triplementcorynguees (Sorbona, 1899); Geometriedifferentielle • projective de reseaux (1928); Introduction á la géometrie • differentielle projective des courbes (1931); Vocabular • matematic (1924); Culegere de probleme de geometrie (1929); • Curs de geometrie analitică (1931); Culegere de probleme de • geometrie analitică (vol. I-II, 1939, 1944).