NICHITA STANESCU

1. NICHITA STANESCU “eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte...” INGERUL BLOND…

2. NICHITA STANESCU s-a născut la Ploieşti in Judeţul Prahova pe 31 martie 1933cronologie: 1952: Se căsătoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescentă dar tinerii se despart după un an. 1955: Transcrie Argoticele sale care nu au fost publicate si văzute ca profund neserioase. 1957: În martie Nichita Stănescu debutează simultan în revistele Tribuna si Gazeta literară din Cluj cu trei poezii. 1957 - 1968: Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu). 1960: La sfârsitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii. 1962: La 6 iunie se căsătoreste cu Doina Ciurea, a cărei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor. 1963: Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia. 1964: Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în tensiunea relatiei lor poetul creează cele mai explozive opera ale sale. 1965: Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.

3. 1966: Publică doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa antologie, Alfa. 1967: Trei cărti ale sale sunt tipărite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aură melancolică cu o stare de regret. 1969: Tipăreste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu 1970 - 1973: Este redactor sef adjunct la România literară, revistă condusă de Nicolae Breban. 1970: Publică În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrică lunară în revista Arges. 1971: Apar în Iugoslavia două cărti traduse, Belgradul în cinci prieteni, editie bilingvă de poezii inedite si Nereci. 1972: Publică două noi volume de poezii, Belgradul în cinci prieteni si Măretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor. 1973: Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inimă. 1974: În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatială" va cintinua. 1975: Obtine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipăreste a patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuintă, Str. Piata Amzei nr. 9.

4. 1977: La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să salveze pe prietenul său Nicolae Stefănescu, si este lovit de prăbusirea unui zid după cutremur. În urma socului face o scurtă paralizie a părtii stângi a corpului care va lăsa urme si după vindecare. 1978: Publică volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei. 1979: Lansează volumul de poezii Opere imperfecte. 1980: Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel alături de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este scos de "Electrecord". 1981: În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă si poetul se internează la spitalul Fundeni. 1982: În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat "Recviem pentru moartea tatălui" este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editorială. În iulie se căsătoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tărîtă (Dora). Călătoreste prin Macedonia si Iugoslavia înainte sa-si fractureze piciorul stâng în noiembrie în Vrancea care-l va imobiliza în casă sase luni.

5. 1983: Ascunde fată de toti semnele maladiei sale si afisează un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sărbătoare natională în lumea artei si literaturii. Continuă să apară traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod special în Iugoslavia unde va avea o criză foarte gravă, necesitând interventia medicilor. Mai recită poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor săi de familie pe 9 decembrie. Se întoarce cu trenul, si cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou căsătoriti seara târziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt îngrozitoare si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viată la orele două si zece minute.

6. O CALARIRE IN ZORI Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise,se face departare, se face nisip.Mi-am întorscatresoareunicul chip,umeriimeismulg din goanafrunzise.Câmpultaindu-l, pedouapotcoavecalulmeusalta din lut, fumegând.Ave, ma-ntorccatre tine, eu. Ave!Soarele a izbucnitpestelumestrigând. Tobe de piatra bat, soarelecreste,taria cu acvile din fataluise prabusesteîntrepte de aer, sticleste.Tacerea se face vântalbastrui,pintenulumbrei mi-l cresteîncoastelecâmpului. Soarelerupeorizontulîndoua.Tariaîsinaruiesfârsetele-icarcere.Sulite-albastre, faraîntoarcere,privirile mi le-azvârl, pe-amândoua,sa-l întâmpinefericitesi grave.Calulmeusaltapedouapotcoave.Ave, maree-a luminilor, ave! Soarelesalta din lucruri, strigândclatinamuchiilesurdesi grave.Sufletulmeuîlîntâmpina, ave!Calulmeusaltapedouapotcoave.Coama mea blondaardeînvânt.

7. DREPTUL LA TIMPTuai un fel de paradis al tauîn care nu se spun cuvinte.Uneori se miscadintr-un bratsicâtevafrunzeîti cad inainte.Cu ovalulfetei se staînclinatspre o luminaveninddintr-o partecu multgalbenîn ea simultalene,cu trambulinepentrusaritoriiînmoarte.Tuai un fel al tau seninDe-a ridicaorasele ca norii,si de-a mutasecundelemereupemarginea de Sud a orei,cândaeruldevinemovsirecesihartaseriifaramargini,si-abiamai pot ramâne-n viatamairespirând, cu ochiilungi, imagini.

8. DOUASPREZECE NOAPTEA CU DORCoridor de ore, timppierdut.Frunze zburatoare, tari de toamna.Strazilepe care am trecutîngâtlejulamintirii se rastoarna.Trecsecundelegravide; nascurlândpicaturi de ploaierepetate,vorbece s-au spus, îsicautagurisa se laseînperetiilorpictate.Bate-o orasus, darpân-ajungesunetul la creier, se-nsereaza.Dorm pavilioaneleurechii, fugepetimpane o stafietreaza.

9. OROLOGIU CU STATUIPietreledeschid un ochi de piatra,oaseledeschid un ochi de os.Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, silatradin treiboturi, generos.E un schimb de ochimereuînaer.Ochiul de pisicatrece-n frunze.Frunzelefosnesc cu dulcevaierînorbitelepisicilorlehuze.Euramân cu pleoapeledeschise, aburite.Ochiulmeusticleste-n turnulprimariei,si, deodata, simt cum prinorbitecu un pruncînbrate-aparstatuileMariei.

10. POEZIAPoeziaesteochiul care plânge.Ea esteumarul care plânge,ochiulumarului care plânge.Ea estemâna care plânge,ochiulmâinii care plânge.Ea estetapa care plânge,ochiulcalcâiului care plânge.O voi, prieteni,poezia nu estelacrimaea esteînsusiplânsul,plânsulunuiochineinventat,lacrimaochiuluicelui care trebuiesa fie frumos,lacrimacelui care trebuiesa fie fericit.

11. PIERDEREA OCHIULUIAs ciocani cu unghiapânacândn-as maiaveaunghie,si cu degetulpânacândmi s-artoci. Dar a venit la mineorbulsi mi-a spus:“Lasa-ti, frate, unghia-n pace,dacaaicumva un ochiînvârfulei,de cesa-l spargi?” Si totusisitotusipoartaasta, dintre mine si tine,trebuiezguduita de cineva.

12. ARBOR INVERSArbor invers, cu radacinile-n vânt, cu talpile late ca frunzaplatanului, aproapeplutind, abiaatingândanotimpurileanului.Cu mâinilecrestate ca frunza de stejar, cu trunchiul cu scorbura-adâncaîn care dorm ursii cu capulînjos, înzadarspre-un cer de pamântvrând s-ajunga. Mereu cu creirulgol, cu ideilerasfirate ca pe-un deal pomiirotati, dusînnori, înscâteilecelorneluminati.Vazut ca înapa, mereu, sifosnind de un vânt de pamânt, cu radacinileînfipteîncurcubeusi-n culorice nu sunt. Arbor invers am ramas, rupt din sferacu sferaaceastaaidoma, geamana…Si totulîmi pare stiut, darnimicadin cestiu cu ceeste nu se aseamana.

13. EMOTIE DE TOAMNAA venittoamna, acopera-mi inima cu ceva,cu umbra unuicopacsaumaibine cu umbra ta. Ma tem ca n-am satemaivad, uneori,ca or sa-mi creascaaripiascutitepâna la nori,ca aisateascunziîntr-un ochi strain,si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietresitac,iaucuvintelesi le-necîn mare.Suierlunasi o rasarsi o prefacîntr-o dragoste mare.

14. RUGACIUNEAIarta-ma si ajuta-masi spala-mi ochiulsi întoarce-ma cu fataspre invizibilul rasarit din lucruri. Iarta-ma si ajuta-masi spala-mi inimasi toarna-mi aburul sufletului,printre degetele tale. Iarta-ma si ajuta-masi ridica de pe minetrupul cel nou care-mi apasasi-mi striveste trupul cel vechi. Iarta-ma si ajuta-masi ridica de pe mineîngerul negrucare mi-a îndurerat caracterul.

15. EVOCAREEa era frumoasa ca umbra uneiidei, -a piele de copilmiroseaspinareaei,a piatraproaspatspartaa strigatdintr-o limbamoarta. Ea nu aveagreutate, ca respirarea.Râzândasiplângânda cu lacrimimariera sarata ca sareaslavita la ospete de barbari. Ea era frumoasa ca umbra unuigând.Între ape, numai ea era pamânt.

16. ESTOMPAREDin ceîncetestingi, testergide pestesternulmeu, faptura,diralucindasi, de melci,tandraarsura. Abiate tin într-un cuvânt,oriînalbastrulmeu iris,iarba-ncoltinddintr-un pamântde somn, de vis. Daca-nchidochiul, testrivescînpleoape,dacarespir, te-mpingînaer,neoglinditopeste apetu, dulcevaer. Ah, vine norulsi ma stergecu un buretefoarterece.Ramânce-am fost, un tron de regedin care aiplecat de mult…

17. CAVALER AL FLORII DE CIRESChip de cireasamuscata de un elfzburând tot timpulîntr-un altmirajvisat. …Sandape care mi-o-ncalta un zeuîn salt peinorogulcelînaltsiinsatat. Si voivenisa ma prosternmaimultranitsimultinvins, Cândaisabatipe un cadraneternun nor mai alb simultmaimultcare a nins.

18. NECUVINTELEEl a întinsspre mine o frunza ca o mâna cu degete.Eu am întinsspre el o mâna ca o frunza cu dinti.El a întinsspre mine o ramura ca un brat.Eu am întinsspre el bratul ca o ramura.El si-a înclinatspre mine trunchiulca un mar.Eu am inclinatspre el umarulca un trunchinoduros.Auzeam cum se-ntetestesevaluibatândca sângele.Auzea cum se încetinestesângelemeusuind ca seva.Eu am trecutprin el.El a trecutprin mine.Eu am ramas un pomsingur.Elun omsingur. 

19. FRUNZISURISe-apropieaniversareafrunzelorlovite de ploaie.Amintireaîntâmplarilormelevine din viitor, nu din trecut.Deci spun: se vordarâmamarifrânghii de ploaieprinaerulumed care ne-a-nfasuratînserarile. Inima, inima, planetamisterioasa,suflete, suflete, aerprin care se-apropieimaginile tale tandre, putinfluturatede respiratia mea. Se-apropieaniversareafrunzelorlovite de ploaie,aniversareapietrelor de caldaramîn carepotcoavaluniivaizbi, cândvoitreceridicatînsaaniversareabicicletelorrezemate de zid, aniversareanumerelor de liceanpurtate la mâneca,aniversareatuturorvorbelor caretin îndintiiliterelordorintele, dragostea… Inima, inima, planetamisterioasape care mi-arfiplacutsatraiescsisamor.

20. LECTIA DESPRE CUBSe ia o bucata de piatra,se ciopleste cu o dalta de sânge,se lustruieste cu ochiullui Homer,se razuieste cu razepânacubuliese perfect.Dupaaceea se saruta de numarateoricubulcu gurata, cu guraaltorasimai ales cu gurainfantei.Dupaaceea se ia un ciocansibrusc se farâma un colt de-al cubului.Toti, darabsoluttotizice-vor:- Ce cub perfect arfifostacestade n-arfiavut un colt sfarâmat!