Reguli impuse cu afecţiune

1. Reguli impuse cu afecţiune Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

2. Regulile şi restricţiile sunt indispensabile pentru educarea unui copil. Dar trebuie să fie impuse cu afecţiune şi coerenţă, pentru ca cei mici să le respecte fără să se simtă constrânşi.

4. Care sunt copiii omnipotenţi? Cei care cred că pot face tot ceea ce le trece prin cap. Care cred că au întotdeauna dreptate. Care reuşesc să transforme în sclavi o întreagă familie. Omnipotenţa infantilă nu este congenitală, cu siguranţă. Ea este fructul unei educaţii care are tendinţa de a-l considera pe copil ca pe un adult în miniatură, capabil să se ocupe de el însuşi. Sau de a-şi asuma riscuri şi pericole. Fiecare copil este tentat instinctiv să exploreze , să rişte, fără să evalueze urmările. Pentru a deveni o persoană adultăşi echilibrată trebuie să aibă pe cineva care să se ocupe de el şi nu numai de pericolele care apar. Rolul părintelui , de fapt, este şi acela de a pune un copil în faţa propriilor limite. Este păcat, totuşi, că aceşti mici adulţi se regăsesc în faţa primelor experienţe nepregătiţi pentru a le înfrunta.

6. Regulile fundamentale Regulile fundamentale sunt patru: trezirea, somnul, hrana şi îmbrăcămintea.Ele corespund diverselor momente din ziua unui copil, în care ar trebui să fie urmărit cu atenţie specială. Ţineţi seama că un copil la 4 luni, 4 ani sau 14 ani, are nevoie ca mama şi tata să fie pentru el un ghid puternic şi clar. Trebuie săştie să-i indice ceea ce e bun pentru el. Bineînţeles, orice familie va avea regulile ei specifice în funcţie de exigenţe, de obişnuinţe şi de ritmul de viaţă, de persoanele care o compun, dar caracteristicile generale ale acestor principii sunt egale pentru toţi.

8. 1. Ora de trezire Faceţi-l să fie responsabil! Copilul dumneavoastră nu vrea să se trezească niciodată dimineaţa? Îl chemaţi de mii de ori, iar el rămâne în pat, fără să vă bage în seamă? Chemaţi-l o singură dată. Va ajunge la şcoală cu întârziere? Puneţi-vă de acord cu profesorii. Rugaţi-i să-l convoace la director pe copil când întârzie şi să-l muştruluiască. Pentru a evita situaţii de genul acesta, se va trezi la timp.

10. 2. Somnul Stabiliţi un orar fix! Un copil mic nu va spune niciodată :”Sunt obosit!”. Va sta treaz până când forţele îi permit, apoi va adormi în câteva secunde. În realitate, are nevoie să-i spuneţi dumneavoastră să cedeze oboselii şi să decideţi o regulă pentru a-l trimite la culcare la ora stabilită. Când? Nu există o oră anume: dacă tatăl se întoarce la ora 18 şi poate participa la viaţafamiliei, este bine ca cel mic să meargă la culcare la orele 21. Dar dacă, ambii părinţii se întorc mai târziu de la serviciu nu ar trebui privaţi de bucuria de a sta cu copiii, de aceea ora de culcare va fi mai târzie.

12. 3. Hrana Învăţaţi-l să mănânce orice! În acest caz, regula este: trebuie să mănânce ceea ce este la masă, ceea ce mănâncă familia. Ameninţă cu postul? Să ţină post. Va ţine o dată, de două ori, a treia oară va înţelege că trebuie să mănânce ce i se dă. Părinţii trebuie să-l obişnuiască să mănânce alimente diverse, pentru a avea o alimentaţie echilibrată. Un exemplu? Nu-l poţi întreba pe un copil mic ce doreşte la cină, dacă până atunci a mâncat numai paste cu brânză. El cunoaşte numai acel lucru şi pe acela îl vrea, iar dacă va vedea paste cu suc de roşii, le va refuza.

14. 4. Vestimentaţia Nu acceptaţi capricii! Cu cât copilul creşte, cu atât îmbrăcămintea devine o problemă. Iată cum trebuie să procedaţi: când este mic, dumneavoastră îi alegeţi grosimea materialului în funcţie de anotimp iar el poate alege culoarea pe care o preferă. Necazurile încep când creşte. Fiica/fiul dumneavoastră nu vrea să meargă la şcoală fără pantofi, bluza, fular, etc., la fel cu ale prietenilor. Nu-i luaţi în seamă. Poate vor avea acele obiecte de ziua lor.

16. Ce nu trebuie să spuneţi ! 1. Da, dar nu sunt de acord. Dacă nu sunteţi de acord, înseamnă că aveţi un motiv bun, iar dacăîl aveţi nu trebuie să cedaţi. 2. Faci cum crezi, dar ştii ce părere am. E mai rău ca fraza de mai sus,deoarece e şi mai ambiguă. 3. Da, dar numai de data aceasta. Serveşte doar pentru a confunda ideile, pentru că nu se subînţelege o regulă.

17. 4. Da, dar să nu-i spui lui tata (mamei). Părinţii nu trebuie să scadăîn ochii copiilor şi nu trebuie să formeze alianţe mamă-fiu, tată-fiică. 5. Dacă nu-ţi spun eu ce să faci, cine ai vrea să-ţi spună?Nimeni! Copilul nu va învăţa niciodată să aleagă. 6.Aş vrea să-ţi spun da, dar tata (mama) nu vrea. E ca şi cum i-aţi impune o alegere, dar unul dintre părinţi nu vrea să pară mai rău. 7. Despre unele lucruri n-ar trebui nici săîntrebi. De ce?Doar pentru că părinţii nu ştiu să spună nu? 8. Eu, la vârsta ta, eram… Vreţi să spuneţi , de fapt, că aveaţi părinţi mai buni.

19. În loc de concluzie… Regulile , totuşi, nu sunt universale. Fiecare părinte este liber să stabilească când trebuie să-i spună “da” sau “nu” copilului său. Nu contează nici tipul şi nici cantitatea de negaţii, ci echilibrul şi coerenţa cu care sunt impuse. Regulile nu trebuie să substituie dialogul şi înţelegerea. E nevoie ca părinţii să stabilească un raport bazat pe respect şi încredere în copii.

20. Bibliografie: 1. www.interferente.ro/Reguli-impuse-copiilor 2. www.parinti.com/Cummacomportcucopilulmeu 3. www.scoalaedu.ro/.../rabdare-toleranta-si-metode-educative 4. www.scritube.com/.../cum-ma-comport-cu-copilul-meu 5.ro.wikipedia.org/.../Psihologia_familiei

21. SFÂRŞIT