Morfologia aparatului genital femel

1. Morfologia aparatului genital femel Rolul fundamental al aparatului genital femel este de a participa, împreună cu aparatul genital mascul, la perpetuarea speciei.

2. Aparatul genital femel are o serie de funcţii specifice. • Funcţia exocrină, de a produce gameţii femeli (ovulele); • Funcţia endocrină de a produce şi elibera estrogeni, progesteron, PG F2-alfa, relaxină, inhibină etc; • Constituie sediul unor procese fiziologice foarte importante: copulaţia, migraţia gameţilor, fecundaţia, nidaţia, dezvoltarea produsului de concepţie, parturiţia etc

3. Aparatul genital femel este alcătuit din mai multe segmente • Gonada femelă – ovarul. • căile genitale: • oviduct (salpinx, trompa uterină); • uter; • vagin; • vestibul vaginal; • vulvă.

4. OVARELE • Ovarele sunt organe pare, situate în regiunea sublombară la unele specii, pe planşeul cavităţii pelvine sau în cavitatea abdominală la alte specii. • Au formă ovoidală, mărime ce variază în raport cu specia şi starea fiziologică. • Până la pubertate suprafaţa ovarului este netedă iar după pubertate suprafaţa ovarului devine neregulată datorită dezvoltării foliculilor ovarieni şi al corpilor luteali.

5. OVARELE • Ovarul este susţinut în poziţie anatomică prin: • Ligamentul propriu (suspensor al ovarului, mezoovarul); • Ligamentulutero-ovarian - între ovar şi vârful cornului uterin se găseşte. • Mezosalpinx - ligamentul larg formează un pliu larg numit, între foiţele căruia se găseşte oviductul. • Aceste mezouri (mezoovarul, ligamentul utero-ovarian, mezosalpinxul) delimitează bursa ovariană, care diferă ca aspect şi dimensiune în raport cu specia.

6. OVARELE Consistenţa ovarului este fermă elastică. Structura ovarului prezintă: o zonă corticală şi una medulară. Ovarul este acoperit de o albuginee formată din ţesut conjunctiv, fibre de colagen şi celule musculare netede, care prezintă la exteriorul ei un epiteliu germinativ simplu (monostratificat), cubic sau prismatic; excepţie face iapa la care epiteliul germinativ şi respectiv zona ovigeră există numai în jurul fosei de ovulaţie care are aspectul unei fante de 5-7 mm în fundul fosei ovarice (scizura de pe marginea liberă a ovarului).

7. OVARELE Foliculii ovarieni În corticala ovarului se dezvoltă şi se maturează foliculii ovarieni la nivelul acestora având loc atât foliculogeneza, cât şi ovogeneza. Foliculii ovarieni sunt formaţiuni veziculare în dezvoltare cu denumiri variate. 1. Foliculul primordial 2. Foliculul primar 3. Foliculul secundar 4. Foliculul cavitar 5. Foliculul matur (de Graaf) Se dezvoltă şi se maturează sub influenţa gonadotropinelor hipofizare FSH şi LH.

8. Structura ovarului 1. folicul primordial; 2. folicul primar; 3. folicul secundar; 4. folicul cavitar; 5. folicul matur; 6. corp galben ciclic; 7. interstiţiu ovarian; 8. corp galben de gestaţie; 9. corp albicans; 10. medulara; 11. epiteliu superficial; 12. albuginee; 13. celule interstiţiale.

9. Foto.: Folicul ovarian la vacă (aspect macroscopic) Orig. Foto.: Folicul ovarian la vacă (piesă histologică, obiectiv 10X), col. HE Orig. Foto.: Folicul ovarian la vacă (ecografie) Orig. O.S. – ovar stâng, F – Folicul ovarian, V.U. – vezica urinară

10. Foliculul cavitar este caracteristic; la acest folicul apare şi se dezvoltă cavitatea foliculară (antrum) plină cu lichid folicular secretat de celulele foliculare. Structura lui de la interior la exterior: • ovocita (100 microni), împinsă excentric prin acumularea lichidului folicular (la iepuroaică rămâne situat subcentral); • zona pelucida bine conturată; • corona radiata(câteva straturi de celule foliculare care înconjoară ovocita); • discul proligersaucumulus ooforus (puncte de legătură între corona radiata şi granuloasă); • cavitatea foliculară (antrum)plină cu lichid folicular delimitată spre exterior de granuloasă; • granuloasa reprezentată de câteva straturi de celule foliculare prismatice; • membrana bazală Slavjansky. • La exteriorul foliculului, ţesutul conjunctiv se organizează în două straturi concentrice: teaca internă şi externă.

11. Corpul luteal (Corpul galben) Corpul luteal este o glandă endocrină cu existenţă scurtă care se formează după ovulaţie, pe locul foliculului ovarian. Corpul luteal rezultă prin metaplazierea luteinică a celulelor tecii interne, sub acţiunea FSH şi LH.

12. Corpul luteal (Corpul galben) Există trei forme de corp galben: 1. CG fiziologic/ciclic/periodic/progestativ; 2. CG de gestaţie; 3. CG persistent/patologic – nu involuează. Stadiile dezvoltării corpului galben: 1. Faza de organizare/proliferare şi vascularizaţie; 2. Faza de eflorescenţă; 3. Faza de regresie sau involuţie.

13. Foto. Corp galben eflorescent la vacă (ecografie). Orig. C.G. - corp galben C. LUT. - chist luteinic Foto.: Corp luteal (structură histologică) ob. 20X, col HEA Orig. Foto.: Corp luteal eflorescent la vacă (macro) Orig.

14. CĂILE GENITALE Salpinxul / oviductul / trompă / tubă uterină / trompa Fallope Este un organ tubular şi flexuos, musculo-membranos, par. Se întinde din vecinătatea ovarului până la vârful cornului uterin. Se găseşte situat între cele două foiţe ale mezosalpinxului. Poate fi sistematizat în trei zone. Segmentul ovarian / ampula tubară / infundibulum / pavilionul trompei uterine este dilatat, de forma unei pâlnii cu o circumferinţă franjurată datorită mucoasei cu numeroase pliuri bogat vascularizate. Corpul salpinxului / porţiunea mediană este un conduct flexuos de calibru redus şi lungime variabilă în funcţie de specie. Segmentul uterin / istmuleste porţiunea cea mai îngustă a salpinxului; se deschide la vârful cornului uterin brusc, formând o papilă (iapă şi carnivore) sau lent, pe nesimţite (restul speciilor).

15. Salpinxul / oviductul / trompă / tubă uterină / trompa Fallope Salpinxul are toleranţă imunologică faţă de spermatozoizi; la acest nivel şi în uter se produce capacitarea spermatozoizilor. Structura histologică şi rolul fiziologic al salpinxului Peretele salpingian este format din trei straturi. 1. Mucoasa- alcătuită din epiteliu şi corion. 2. Musculoasa diferă ca dezvoltare în funcţie de segmentul salpingian; în zona ampulară există un strat subţire de fibre musculare netede circulare; în rest există două straturi: circular intern şi longitudinal extern, din ce în ce mai dezvoltate spre vârful cornului uterin. 3. Seroasa este reprezentată de mezosalpinx şi conţine multe vase sanguine şi nervi.

16. Uterul Este un organ musculo-membranos tubular, format din două coarne uterine, corp uterin şi cervix (gât sau col uterin). Se găseşte în cavitatea pelvină şi în zona posterioară a cavităţii abdominale. Este suspendat în regiunea sublombară sau subsacrală prin cele două ligamente largi (late sau parametre). În funcţie de modul de unire a celor două canale Muller, rezultă patru forme morfologice de uter. Uter duplex(rozătoare) care prezintă două coarne uterine, cervix dublu, fără corp uterin. Uter bicornis subseptat (rumegătoare, scroafă, carnivore) care prezintă sept intercornual şi corp uterin redus. Uter bicornis nonseptat (iapa) cu un corp uterin voluminos fără sept intercornual. Uter simplex / normouter (primate) la care fuziunea este totală, uterul având aspect piriform.

17. Uterul Corpul uterin Este un conduct cilindric, turtit dorso-ventral care posterior îşi reduce brusc lumenul, continuându-se cu cervixul. Coarnele uterine Sunt formaţiuni tubulare, de formă cilindrică sau conică, efilate la vârf, aşezate paramedian, uşor divergent, proporţional mai dezvoltate la speciile politocice (scroafă, căţea) decât la monotocice (iapă, vacă). Prezintă o mică curbură, pe care se inseră ligamentul larg şi o mare curbură, convexă, liberă. Traiectul şi forma lor este diferită în funcţie de specie: Vârful coarnelor uterine se continuă cranial cu oviductul, iar la bază comunică larg cu corpul uterin. Cele două coarne uterine se unesc caudal, în unghi ascuţit, între ele seroasa formând o punte scurtă - ligamentul intercornual.

18. Uterul • Structura şi rolul fiziologic al uterului • Peretele uterin este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa şi seroasa. • Mucoasa (endometrul) este formată din epiteliul de acoperire şi corion. • Epiteliul de acoperire este prismatic simplu, alcătuit din celule ciliate şi secretorii; formează numeroase înfundături în deget de mănuşă, dând naştere glandelor/criptelor uterine (endometriale). • Corionul prezintă două straturi: un strat spongios foarte bogat în celule conjunctive (fibrocite, fibroblaste, plasmocite, mastocite) care conţine glandele uterine şi un strat compact în profunzime, mai bogat în fibre conjunctive. Endometrul este endocrino-dependent şi modificările sale se produc ciclic, sub influenţa steroizilor ovarieni. • În faza foliculară, sub influenţa estrogenilor, predomină fenomenele proliferative. • - În faza luteală, sub influenţa progesteronului, predomină fenomenele secretorii.

19. Uterul Structura şi rolul fiziologic al uterului Musculoasa (miometrul) este alcătuită din trei straturi musculare netede (circular intern, plexiform mijlociu - cu fibre musculare netede dirijate în toate sensurile şi în care se găsesc vasele uterine - şi longitudinal extern). Miometrul este endocrino-dependent. În estru, estrogenii determină creşterea numărului de receptori pentru ocitocină în fibra musculară netedă, apărând contracţiile musculare antiperistaltice, care favorizează migraţia spermatozoizilor către vârful cornului uterin. În faza luteală şi în gestaţie progesteronul determină reducerea numărului de receptori pentru ocitocină, iar contracţiile uterine aproape dispar. Înaintea parturiţiei scade brusc nivelul progesteronului şi creşte cel al estrogenilor - din nou fiind favorizate contracţiile uterine, dar de această dată peristaltice, care contribuie la expulzia fătului. Seroasa (perimetrul)este reprezentată de foiţa peritoneală viscerală care acoperă uterul şi ligamentele largi/parametrele şi se continuă cranial pe salpinx, iar caudal pe vagin.

20. Cervixul / gâtul / colul uterin Este componenta caudală a uterului dar are structură şi funcţie diferită de cea a uterului propriu-zis, constituind un sfincter complex şi puternic între uter şi vagin. Este un conduct cilindric sau tronconic situat median pe planşeul cavităţii pelvine; are pereţii groşi şi adăposteşte un canal cervical îngust.

21. Structura şi rolul fiziologic al cervixului Peretele cervical este alcătuit din trei straturi. Mucoasa (endocervixul) formează numeroase pliuri circulare şi longitudinale. Este formată din epiteliu şi corion. Epiteliul este prismatic simplu (monostratificat), celulele devin mai înalte în estru şi metestru. Floarea involtă are un epiteliu de trecere între cel uterin şi cel vaginal - epiteliu monostratificat simplu pavimentos. Corionul este bogat în glande cervicale endocrino-dependente. Acestea sunt tubulare, iar în estru se dezvoltă şi devin ramificate, secretând mucusul de călduri /glera cervicală. În faza luteală, mucusul se deshidratează formând un dop ce izolează cavitatea uterină împotriva contaminării cu flora microbiană saprofită din vagin. Musculoasaeste formată din 2 straturi: circular intern bine dezvoltat şi longitudinal extern slab reprezentat. Grosimea stratului muscular variază cu specia. Seroasareprezintă continuarea posterioară a seroasei uterine (perimetrului) care se extinde parţial şi pe vagin, apoi se răsfrânge şi formează fundurile de sac pelvine. Cervixul are rolul de a izola cavitatea uterină fiind închis, cu excepţia estrului şi parturiţiei.

22. Foto.: Ostiumul cervical vaginal la vacă (floarea involtă) - examen cu speculum vaginal. Orig. Foto.: Cervixul şi ostiumul cervical vaginal la vacă (floarea involtă) – piesă recoltată. Orig.

23. CONDUCTUL COPULATOR Este constituit din: vagin, vestibul vaginal şi deschiderea vulvară. Vaginul Este un organ tubular musculo-membranos ce delimitează un spaţiu virtual care devine real în timpul actului coital şi în parturiţie. Se găseşte în cavitatea pelvină, delimitat anterior de cervix, posterior de meatul urinar, dorsal de rect şi ventral de vezica urinară. Meatul urinar marchează limita dintre vagin şi vestibulul vaginal, iar anterior de el se găseşte uneori o plică himenală redusă.

24. Vaginul Histostructura vaginului Peretele vaginal prezintă trei straturi: mucoasa, musculoasa şi seroasa. Mucoasa prezintă falduri longitudinale, este acoperită de o cantitate redusă de mucus uşor opac şi aderent, mai ales în gestaţie. În estru, mucusul este în cantitate mare, filant şi transparent. Mucoasa, la rândul ei, este formată din epiteliu şi corion. Musculoasa este subţire, formată din 2 straturi de fibre musculare netede (circular intern, longitudinal extern). Posterior apar câteva fibre musculare striate rezultate din muşchiul constrictor vestibular. Seroasa îmbracă parţial vaginul şi se răsfrânge caudal către rect şi vezica urinară rezultând două funduri de sac. În treimea posterioară vaginul este acoperit de o adventice conjunctivă.

25. Vestibulul vaginal Este un conduct comun uro-genital ce delimitează o cavitate virtuală. Este delimitat anterior de meatul urinar (plica himenală), iar posterior, de vulvă. Meatul urinar este un orificiu larg prin care uretra se deschide pe planşeul vestibulului vaginal, imediat înapoia plicii himenale, într-o depresiune acoperită de un pliu al mucoasei orientat caudal.

26. Vestibulul vaginal Histostructura vestibulului vaginal Peretele este reprezentat de mucoasă, musculoasă şi adventice (nu are seroasă). Mucoasa este netedă, roză şi aderă la musculoasă prin submucoasă. Prezintă pe pereţii laterali câte un orificiu mare, care reprezintă deschiderea canalelor excretorii ale celor două glande vestibulare mari / majore / Bartholin (la vacă, oaie, pisică, iepuroaică), iar pe planşeu câte două şiruri de orificii care converg spre baza clitorisului reprezentând deschiderea canalelor excretorii ale glandelor vestibulare mici / minore (la iapă, scroafă, căţea). Submucoasa conţine glande vestibulare şi un strat vascular dezvoltat care formează bulbii vestibulari. Bulbii vestibulari sunt formaţiuni vasculare de tip erectil, piriforme având rolul de a capta bulbii penieni în timpul actului sexual (la carnivore separarea bruscă determină prolaps vaginal post-coitum). Musculoasa este formată dintr-un strat intern de fibre musculare netede, peste care se suprapun fibre musculare striate ale muşchiului constrictor vestibular. Adventicea (nu prezintă seroasă).

27. Vulva Reprezintă componenta posterioară şi deschiderea la exterior a aparatului genital femel. Are aspectul unei fante verticale, poziţionată subanal, fiind despărţită de anus prin perineu. Este delimitată de două labii (dreaptă şi stângă) simetrice şi afrontate şi două comisuri (superioară rotunjită şi inferioară ascuţită şi la unele specii prevăzută cu un smoc de peri lungi). În mod normal vulva prezintă o poziţie verticală, cu labiile vulvare simetrice, perfect afrontate: la vacă şi iapă, la femelele în vârstă, care au suferit gestaţii multiple apare o relaxare a ligamentelor largi, - apare tendinţa de orizontalizare a vulvei favorizând uro/copro/pneumovaginul care determină sterilitate datorită modificării biochimismului vaginal. În torsiunea uterină apare asimetria labiilor vulvare - una dintre ele fiind mai înfundată. Vulva este acoperită cu o piele fină, cu glande sebacee şi sudoripare modificate. În funcţie de specie poate fi pigmentată sau nu (la iapă întotdeauna pigmentată; depigmentarea apare în durină).

28. Vulva Musculatura vulvară: - muşchiul constrictor vulvar - muşchiul retractor al clitorisului - muşchiul ischiocavernos. În interiorul comisurii inferioare a vulvei, în fosa clitoridienă proemină clitorisul, organ erectil, rudiment al corpului cavernos, care este alcătuit din 2 rădăcini care se inseră pe arcada ischiatică, un corp cu structură de ţesut erectil asemănător corpilor cavernoşi de la mascul, acoperit de o albuginee şi un gland acoperit parţial de o cută a mucoasei (prepuţul clitorisului).