octombrie

1. 14 octombrie

2. Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioasa Maica Parascheva, duhul tau. Condacul Pe Sfanta, folositoarea celor ce sunt in nevoi, toti cu buna credinta sa o laudam, pe Preacinstita Parascheva; ca aceasta viata cea nestricacioasa lasand, pe cea nestricacioasa a luat-o in veci. Pentru aceasta marire a aflat si daruri de minuni cu porunca lui Dumnezeu.

3. Această floare aleasă a Bisericii este cunoscută mai cu seamă în Bisericile Ortodoxe Greacă, Română, Bulgară, Rusă şi Sârbă. În chip cu totul deosebit a devenit vestită şi sărbătorită în Moldova, unde de peste 350 de ani sălăşluiesc preacinstitele ei moaşte, izvor neîmpuţinat de întrarmare duhovnicească şi de tămăduire. Vasul cel de lut, în care a vegheat duhul ei, învrednicit de Atotştiutorul cu darul neputrezirii, a fost adăpostit şi cinstit, rând pe rând, de drepmăritorii creştini din Tracia, Bulgaria, Serbia, Constantinopol şi din Ţările Româneşti.

4. Comoara Moldovei

5. Potrivit cazaniei pentru ziua de 14 octombrie, din Cartea românească de învăţătură la duminecele de preste an şi la praznice împărăteşti şi la svinţi mari, care a fost cel dintâi cuvânt de învăţătură tipărit despre viaţa Cuvioasei Paraschiva, „această sfântă şi preacuvioasă fecioară Paraschiva era de moşie din Epivat, născută din părinţi credincioşi şi creştini buni”. Ea s-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. Sfânta avea şi un frate, pe care părinţii l-au trimis la carte. El însă s-a călugărit, luând numele de Eftimie, iar după un oarecare timp a fost ales episcop la Madita.

6. La vârsta de zece ani, fiind fecioara într-o biserică, a auzit cuvântul evanghelic „Cine va vrea să vină după mine, să se lepede de sine şi să ia crucea sa şi aşa să vină după Mine” (Marcu 8, 34). Acest cuvânt a pătruns-o până în adâncul inimii, drept pentru care, ieşind din biserică, a împărţit săracilor hainele şi podoabele sale. Deşi era mustrată mereu de părinţi, ea de multe ori da săracilor hainele sale şi nu lua în seamă mustrarea făcută de aceştia. Aprinsă de dragostea Mirelui Ceresc, ea părăsi casa părintească şi se duse în pustie, unde se dărui postului, privegherii şi rugăciunii. Acolo „pururi suspina şi nepărăsit tânjea cumu-şi va înfrumuseţa sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui Ceresc…De aceasta…ochii de lacrimi îi erau întunecaţi pururi”. Astfel, înfruntând bărbăteşte vicleşugurile şi meşteşugirile diavoleşti, s-a nevoit asupra firii sale, înfrumuseţându-şi sufletul cu dumnezeieştile învăţături ale Mântuitorului.

7. După ce a petrecut în pustie mulţi ani, într-o noapte, un înger a îndemnat-o să lase pustia şi să se întoarcă în locul său natal „că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu pe care l-ai iubit”. Astfel, Sfânta a lăsat pustia şi a plecat spre Epivatul Traciei. Ajungând la Constantinopol, a intrat în biserica Vlaherna, închinată Născătoarei de Dumnezeu, unde s-a închinat Fecioarei, după care a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugăriţe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani.

8. După aceasta, s-a întors în satul său, Epivatul Traciei, unde a mai trăit 2 ani, timp în care, prin trudă durere şi post continua să se înfrumuseţeze pentru Mirele Ceresc. În acest chip petrecând, „şi cu rugăciune stăruind, ea îşi dădu luminat sufletul în mâna lui Dumnezeu şi nimănui nu-i spuse de unde a fost şi cine este”.

9. Pentru viaţa sa închinată în întregime Lui Dumnezeu, Paraschiva a fost slăvită de Acesta cu darul neputrezirii trupului şi al facerii de minuni. Descoperirea trupului său neputrezit s-a făcut prin rânduiala divină, căci murind un corăbier şi săpându-se groapa pentru acesta, pe ţărmul mării, trupul Sfintei a fost aflat neputrezit şi plin de mireasmă. Prin vedeniile avute de către unul din oamenii ce săpaseră groapa, anume Gheorghe, şi de către o femeie ce se numea Eftimia, Trupul Sfintei a fost luat din acel loc şi dus în biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat. Aici, moaştele au stat timp de aproape 200 de ani, până în jurul anului 1235. În tot acest timp, ele au fost mângâiere şi întărire dreptcredincioşilor, prin minunile săvârşite. Vestea despre aceste minuni se răspândise în toată Tracia şi Peninsula Balcanică.

10. După anul 1235, moaştele Sfintei au fost strămutate de la Epivat la Târnovo, capitala Imperiului româno-bulgar. Aici moaştele ei au stat aproape 160 de ani, timp în care se pare că a fost alcătuită slujba Cuvioasei. De aici, moaştele Cuvioasei au fost duse la Belgrad, iar în 1521, după cucerirea Belgradului de către sultanul Suleiman, sfintele moaşte au fost strămutate la Constantinopol, unde au stat 120 de ani.

12. Ctitorind la Iaşi frumoasa biserică a Sfinţilor Trei ierarhi, îndemnat de convingerile şi sentimentele sale ortodoxe şi hotărât să transforma capitala ţării într-un important centru ortodox, Vasile Lupu va face demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol, pentru ca aceasta să încuviinţeze mutarea moaştelor Sfintei la Iaşi.

13. În luna mai a anului 1641, patriarhul Partenie şi alţi sfetnici semnau un act sinodal din care reieşea că până la acea dată, Vasile Lupu plătise o parte din datoriile pe care Patriarhia le avea, şi o va ajuta şi în viitor. În schimbul acestor ajutoare, Patriarhia a hotărât să dăruiască voievodului Moldovei, în semn de mulţumire, moaştele Cuvioasei Paraschiva. Potrivit unor mărturii istorice[2], Preţiosul dar a fost coborât peste zidul de incintă al Constantinopolului şi transportat apoi, cu ştirea autorităţilor turceşti, la Iaşi. Ieşirea cât mai tainică din capitală se impunea ca măsură de evitare a unor eventuale tulburări ale ortodocşilor, care se vedeau astfel lipsiţi de ocrotirea şi mângâierea Sfintei. Trecerea peste zid s-a făcut deoarece legea islamică interzicea transportarea trupurilor morţilor, afară de cel al sultanului, mai mult de trei mile.

14. Istoria strămutării sfintelor moaşte a fost săpată în piatră, în slavonă, şi această inscripţie a fost fixată la baza nişei din naosul bisericii Sfinţii Trei Ierarhi, unde s-au aşezat sfintele moaşte. De atunci, necontenit, Sfânta a fost scut şi ocrotire, chemare la rugăciune, evlavie şi săvârşirea binelui, pentru întreaga Moldovă, mai ales în momentele de grea încercare în care s-a aflat ţara.

15. În 1884, moaştele Cuvioasei au fost mutate din biserica Sfinţilor Trei Ierarhi în paraclisul mânăstiresc din clădirea egumeniei şi aşezate pe un catafalc de lemn, deoarece din acel an au început lucrările de restaurare a bisericii. In seara zilei de 26 decembrie1888, a izbucnit un incendiu, care a prefăcut catafalcul pe care se aflau sfintele moaşte în scrum. Din cauza căldurii, ferecăturile din argint ale raclei s-au topit în parte, capacul s-a carbonizat, dar moaştele, prin minune dumnezeiască, au rămas neatinse. Ridicate din mormanul de jar, moaştele au fost aşezate într-o nouă raclă, construită de un binecredincios din Fălticeni, Lupu Botez, ajutat de alţi creştini, după care au fost depuse în catedrala mitropolitană.

16. La 10 octombrie 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat generalizarea cultului unor sfinţi cu moaşte în ţara noastră, iar la 14 octombrie 1955, la Iaşi, după Sfânta Liturghie, s-a dat citire unei Enciclici trimisă de Sfântul Sinod, prin care clerul şi credincioşii erau chemaţi să cinstească sfinţii cu moaşte la noi în ţară.

18. Înflăcăraţi de puterea credinţei în Atotţiitorul şi de vrednicia pilduitoare a Cuvioasei Paraschiva, compunătorul Acatistului Sfintei, ca şi aceia care au zugrăvit în tropare şi stihiri., smerenia şi frumuseţea ei feciorelnică, au privit-o ca pe un „dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis pământului acesta”, ca pe „a Moldovei luminătoare” ”a Moldovei laudă preacinstită” ”A Moldovei casnică luminătoare”. Mai mult decât atât, ea este ”hrană duhovnicească” ”mijlocitoarea tuturor” la părintele luminilor, „floare neveştejită” a întregii Ortodoxii, iar în preajma raclei în care s-a păstrat nestricat cortul Sfintei , cei copleşiţi de necazuri găsesc mângâiere, cei învăluiţi de suferinţă, alinare, cei zăbavnici în săvârşirea lucrului celui bun, hotărâre şi tărie.

19. Condacul 1 : Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

20. Veşmintele Cuvioasei Parascheva pot fi venerate la: • Alba-Iulia: Biserica Centrului Pilot ptr persoane cu dizabilităţi “Sf. Meletie” • Cumpăna (Constanţa): Biserica Sfânta Parascheva • Prahova: Mănăstirea Pissiota • Năvodari: Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva • Pecica (Arad): Schitul Sfânta Cuvioasă Parascheva • Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva-Cotroceni • Botoşani: Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva • Ploieşti: Biserica Sfânta Vineri • Mitropolia Basarabiei, satul Ratuş, raionul Criuleni • Biserica Ortodoxă, Sfânta Parascheva din Wakefield, statul Massachusetts • Vaslui: Biserica Sfânta Parascheva • Satul Gura Râului, Mărginimea Sibiului, Sibiu: Biserica din sec al XV-lea • Filipeşti (Bacău): Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva • Troianu (Teleorman): Biserica Ortodoxă • Biserica Sfânta Vineri Nouă, Biserica Sfântul Vasile cel Mare Bucureşti • Biserica Ortodoxă din Ianoşda, Bihor • Biserica Câmpu-Mare

21. Veşmintele Cuvioasei Parascheva • Veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de cinci ori pe an, la marile sărbători. Se schimbă în preajma zilei ei, cu o seară înainte de a fi scoasă din Catedrală, dar şi după hram, în primul rând pentru că se murdăresc. „Veşmântul mai este schimbat de Crăciun, apoi la începutul Postului Mare, când se pune un veşmânt mai închis la culoare, pentru a sublinia perioada de post, care este una de întristare“, ne mai spune arhim. Dosoftei.Cu o zi înainte de Paşti, veşmântul se schimbă din nou cu unul alb, care rămâne până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. După ce au trecut aceste sărbători, Sfânta Parascheva primeşte un veşmânt nou, care va fi schimbat la hramul următor. Veşmintele Sfintei Parascheva se croiesc dintr-un material special sau din catifea brodată. În România există câteva mănăstiri care ştiu dimensiunile „hainelor“ Sfintei Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea „Sfântul Atanasie“ - Copou din Iaşi, Văratec din judeţul Neamţ, Pasărea şi Ţigăneşti de lângă Bucureşti.

22. Unul dintre cele mai frumoase veşminte pe care Ocrotitoarea Moldovei le-a primit în aceste zile a fost lucrat timp de 31 de zile de 15 femei ortodoxe la Fabrica de obiecte bisericeşti „Sofrino“ din Rusia. Este brodat pe catifea albastră, cu fire de argint şi aur, faţa şi mâinile îi sunt pictate, având cusute pietre preţioase. Veşmântul, care va fi păstrat ca un epitaf, va îmbrăca moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva doar la cele 12 praznice împărăteşti de peste an. Menţionăm că în fiecare an, credincioşii care vor să-i mulţumească în chip deosebit sfintei de la Iaşi, pe care o ştim cu toţii „mult folositoare“, comandă un veşmânt pentru acoperirea cinstitelor sale moaşte. Înainte de a fi scoasă din Catedrală pentru închinare, în fiecare an la începutul lunii octombrie are loc rânduiala schimbării veşmântului Sfintei Cuvioase Parascheva cu unul nou. Veşmintele pe care le poartă anul acesta au fost realizate la Mănăstirea Galata din Iaşi.(sursa Ziarul LUMINA)

23. Existenţa şi a altor sfinte cu numele Parascheva (Paraschevi) a dus la confundarea acestora. Astfel, în calendar mai sunt pomenite: Sf. Parascheva, martirizată în timpul lui Nero, la 26 februarie, Sf. Parascheva - Piatniţa, martirizată în timpul lui Diocleţian, la 28 octombrie 304, Sf. Parascheva de la Poloţc, numită, în Apus, Praxeda, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trăit în secolul al XIII-lea şi a fost martirizată la Roma. Cel mai des este confundată însă cu Sf. Parascheva cea Veche, martirizată în timpul lui Antonin Piosul. Cunoscută şi drept Sf. Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, este pomenită în calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind că deţin moaşte ale Sf. Parascheva, deţin, de fapt, părticele din moaştele acestei Cuvioase Muceniţe, foarte cinstită de greci. După cum se ştie, moaştele Sf. Cuvioase Parascheva cea Nouă, pomenită la 14 octombrie, se află întregi în Catedrala mitropolitană din Iaşi, în pânza pecetluită de mitropolitul Varlaam şi domnitorul Vasile Lupu, în 1641. Celelalte Parascheve

24. SfântăCuvioasă Parascheva roagă-te pentru noi păcătoşii !

25. Bibliografie: • [1] Pr. Scarlat Porcescu , Cuvioasa Paraschiva „de la Iaşi”, în vol. „Sfinţi români şi apărători…” , ed cit., p. 258. • [2] D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, traducere de Dr. I. Hodoşiu, vol. I, Bucureşti, 1876, p. 541-542, apud Pr. Scarlat Porcescu, op. cit. , p. 265.