Mănăstirea Rohia, 29 noiembrie 2013 Cercul pedagogic al profesorilor de religie din judeţul Sălaj

1. Mănăstirea Rohia, 29 noiembrie 2013Cercul pedagogic al profesorilor de religie din judeţul Sălaj TEMA: Nicolae Steinhardt – mărturisitor şi propovăduitor al creştinismului autentic Profesor susţinător: Fiţ Dumitru

2. CUPRINS • I. VIAŢA • II. ACTIVITATEA LITERARĂ II.1. Începutul activității literare II. 2. Jurnalul fericirii • III. ACTIVITATEA MORAL – RELIGIOASĂ • III.1. Dăruind vei dobândi III.2. Mănăstirea Rohia –locul de suflet al monahului Steinhardt • IV. PĂRERI DESPRE PĂRINTELE STEINHARDT • V. CONCLUZII • VI. BIBLIOGRAFIE

3. Motto: • Despre monahul Nicolae Steinhardt nu se poate scrie sau vorbi cum merită decât branşat la o priză de 1000 de volţi. • Cristian Bădiliţă

4. I. VIAŢA • Născut la 12 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă Bucureşti, primeşte numele de Nicu - Aurelian Steinhardt. • Tatăl său, evreu, inginerul şi arhitectul OscarSteinhardt, a participat activ la primul război mondial fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu "Virtutea militară".

5. Între anii 1919-1929 urmează cursurile şcolii primare şi ale liceului "Spiru Haret" unde îl are ca şi coleg mai mare pe Constantin Noica. • În 1934 îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti. • În 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în Drept constituţional. • Între 1937-1938 călătoreşte în Elveţia, la Viena, la Paris şi în Anglia, întregindu-şi bagajul de cunoştinţe(familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud). • În 1939 revine în ţară şi lucrează ca redactor la "Revista Fundaţiilor Regale" de unde este înlăturat în anul 1940 în cadrul acţiunii de "purificare etnică" declanşată sub guvernarea Antonescu-Sima . • Din 1944 până în 1948 revine la "Revista Fundaţiilor Regale" depunând o intensă activitate publicistică şi critică.

6. Între 1948 şi 1959 suferă o nouă perioadă de privaţiuni alături de pleiada intelectualităţii româneşti interbelice şi este în cele din urmă anchetat în procesul intentat lui Constantin Noica pentru că nu a depus mărturie împotriva acestuia. • La 15 martie 1960 este botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu.Este supus rigorilor detenţiei din închisorilor comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964 când este eliberat. • După 1964 începe o intensă activitate de traducător şi odată cu volumul "Între viaţă şi cărţi" publicat în 1976, şi volumul "Incertitudini literare" (1980) începe "deceniul operelor de autor".

7. În anul 1980, este primit în mănăstirea Rohia de către ÎPS Iustinian Chira, care îl ia sub aripa sa ocrotitoare şi de părintele Serafim Man, stareţul mănăstirii Rohia care îl integrează în obştea mănăstirii, şi este călugărit la 16 august 1980 de către ÎPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului.La mănăstire îndeplineşte funcţia de bibliotecar, punând în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, iar în paralel îşi intensifică activitatea literară dar şi preocupările legate de viaţa mănăstirească. • A trecut la cele veşnice la 29 martie 1989 în spitalul din Baia Mare, la înmormântarea sa, riguros supravegheată de securitate, strângându-se totuşi cei mai buni prieteni alături de care a suferit nedreptăţile regimului.

8. II. ACTIVITATEA LITERARĂ • II.1. Începutul activității literare Antisthius este pseudonimulsub care Nicolae Steinhardt a publicat primele sale apariții editoriale: - în 1934 – "În genul ... tinerilor“ care a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 și reeditat în 1993 și 1996. - în 1935 – "Essai sur la conception catholique du Judaisme;(Eseu despre o concepţie catolică asupra iudaismului). - în 1937 – "Illusion et réalités juives” (Iluzii și realități evreiești)

9. II. 2. Jurnalul fericirii • Jurnalul fericiriireprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. • “O lectură ziditoare de suflet” sunt cuvinte potrivite, poate, pentru a descrie Jurnalul Fericirii, al lui Nicolae Steinhardt, o nestemată a literaturii noastre, a Ortodoxiei, şi chiar a sufletului românesc, scrisă de un om pentru care suferinţa îndurată în închisorile comuniste nu a însemnat abrutizare ori deznădejde, ci trezirea conştiinţei – prin descoperirea creştinismului, prin apropierea de oameni, dar mai ales de Hristos, în urma unui botez tainic, şi petrecut în taină, “din apă viermănoasă şi duh rapid”.

10. Jurnalul Fericirii este ca viaţa – o aventură a conştiinţei, o mărturisire a drumului lung pe care intelectul şi simţirea le urmează în strădania de a înţelege şi trăi condiţia creştinului. Exemplele din viaţa autorului, dar mai ales referinţele literare şi filosofice – atât de bogate, atât de convingătoare şi expresive – fac din această carte o exemplară pledoarie pentru creştinism. Este remarcabil cum, într-o zonă a existenţei care nu ascultă de legi sau determinări, Steinhardt reuşeşte să surprindă latura coerentă, logică a credinţei şi a manifestării lui Dumnezeu. Jurnalul Fericirii are darul de a ne apropia şi în mod raţional de creştinism, răspunzând unor întrebări pe care toţi ni le punem: de ce Dumnezeu nu intervine în lume, de ce Iisus Hristos nu s-a salvat pe sine de la cruce, cum putem fi cu adevărat liberi etc.

11. III. ACTIVITATEA MORAL-RELIGIOASĂ • III. 1. Dăruind vei dobândieste o carte cu un trecut bogat şi controversat. Precedentele editări, confirmă realul interes pentru această carte care ar fi trebuit să devină apariţia-eveniment a literaturii teologice româneşti. • Jurnalul fericirii este anterior majorităţii volumelor de eseuri ale lui Steinhardt şi, deci, „nu poate fi gândit ca finalul unui traseu cultural şi existenţial", poate chiar Dăruind vei dobândi să fie testamentul, crezul intim, artistic, al scriitorului devenit monah!

12. Paradoxul chemării şi urmării lui Hristos pare a antrena, într-adevăr, imposibilul: să dăruieşti ceea ce, de fapt, tu nu ai. Aici apare însă demontarea steinhardtiană a aparentului suprafiresc: „Dând ceea ce nu ai, dobândeşti, tu, ceea ce ai dat din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc făcut altuia se reflectă asupră-ţi şi te plineşte pe tine, te înavuţeşte, te preface, te încreştinează". • Urmează, de aici, re-instaurarea, care îndepărtează „frica, nesiguranţa şi deznădejdea", a firescului iubirii rămase acolo, aşteptând, în acelaşi loc de întâlnire şi după ce solzii retinelor se dezlipesc: „Cum oare am fost atât de orb şi de neghiob încât să-mi închipui că Hristos ne cere să dăm ce avem - mult ori puţin! Altceva ne cere, imposibilul: să dăm ce nu avem. Cum şi El, Dumnezeu fiind, ne-a dăruit moartea sa de om muritor".

13. III.2. Mănăstirea Rohia –locul de suflet al monahului Steinhardt • După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o mănăstire. În 1975vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu însă nu este primit. • Constantin Noica, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca,îl întâlneşte pe părintele Iustinian Chira şi invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește trei zile. • Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire.

14. În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. • Chilia în care a locuit Parintele Nicolae Steinhardt în perioada 1980 - 1989, ca monah al Mănăstirii Rohia, a fost amenajată ca un mic muzeu şi în ea se păstrează lucrurile personale ale Parintelui Nicolae: manuscrise, cărţi, icoane, tablouri, precum şi mobilierul.

15. Biblioteca a fost organizata de parintele Nicolae Steinhardt dupa modelul marilor biblioteci publice. Cartile sunt aranjate pe domenii, existand si un fisier pentru a usura consultarea cartilor bibliotecii, in prezent urmarindu-se inventarierea informatizata a cartilor pe calculator. • Din motive profilactice, cartile din biblioteca manastirii pot fi imprumutate doar in incinta manastirii. Cartile donate sunt in numar redus, cele mai multe au fost achizitionate de manastire, depunandu-se eforturi pentru tinerea la zi a bibliotecii cu principalele aparitii editoriale.

16. IV. Păreri despre părintele Steinhardt • Protos. Macarie Motogna, secretarul Fundaţiei „N. Steinhardt“, şi el monah al Rohiei spunea că : întreaga operă a lui Steinhardt are un fir roşu teologic, însă o scriere, aparte, Dăruind vei dobândi, este teologică prin excelenţă, dar şi Jurnalul Fericirii are foarte multe pasaje teologice şi se bazează pe Sfânta Scriptură şi pe comentariile Sfinţilor Părinţi. • Protos. Macarie Motognaafirma că şi alte biserici şi-ar fi dorit să intre în rândurile lor, spre exemplu şi catolicii, inclusiv papa Ioan Paul al II-lea, când a vizitat România în mai 1999, în cuvântarea pe care a ţinut-o la Bucureşti, a amintit numele monahului Nicolae de la Rohia, ca “unul dintre cei mai erudiţi oameni născut pe pământul românesc“. • Preotul Ioan Pintea afirma „Biserica nu l-a valorificat niciodată pe părintele Nicolae Steinhardt aşa cum ar fi meritat. Povestea fabuloasă a acestei convertiri, biografia sa, statura sa culturală, predicile sale extraordinare, care sunt unice în peisajul ortodox, toate acestea au fost un dar de la Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română, un dar care a fost aproape ignorat.

17. Domnul Nicolae Manolescu, critic şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Româniaîl consideră un foarte bun orator, un om absolut extraordinar, cu o curiozitate şi cu o deschidere de minte cum au fost puţini în ţara asta şi cum sunt tot mai puţini. Pentru un om născut evreu, el a reuşit să trăiască creştinismul din plin . • Nicolae Băciut spune că Nicolae Steinhardt era , o apariţie insolită şi contrariantă, coborâtoare parcă din alte timpuri. Mai ales tinerii căutau să-i fie aproape - îl priveau şi-l ascultau cu religiozitate, ca pe un sfânt. • Biograful său George Ardeleanu susţine că „Steinhardt este un autor care pune în centrul proiectului său existenţial ideea de libertate“.În lumea păcatului perfecţiunea nu se încheagă şi tocmai de aceea este bine să tindem, să aspirăm spre o imperfecţiune cât mai rea cu putinţă, singura posibilă aici. Aceasta este una dintre lecţiile vieţii lui Steinhardt, o lecţie a autenticei libertăţi.

18. V.CONCLUZII • Ce putem spune despre viaţa şi cărţile unui evreu creştinat. Un evreu obişnuit? Da şi nu. Un creştin obişnuit? Da şi…totuşi deloc. Citindu-l pe părintele de la Rohia nu poţi să nu zâmbeşti savurând stilu-i inteligent, sobru şi haios, cu care ştie să scrie despre Dumnezeul “vânător” de pe cruce, care l-a miluit şi pe el, un ovreu, cu o chemare: să spună cât l-a iubit Hristos şi pe el. • În acelaşi timp, citindu-l, nu poţi să nu te înfiori de uimire şi reverenţa pentru felul cum Steinhardt ţi-L pictează înaintea ochilor pe Iisus Hristos: leul-miel al lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni “până la Dumnezeu”.

19. Părintele de la Rohia a lăsat României şi lumii o operă unică: “Jurnalul fericirii”- cartea despre o fericire iscată din sânge, bătăi şi un botez cu apa viermănoasă. Celelalte cărţi ale sale, “Dăruind vei dobândi: cuvinte de credinţă” şi celelalte, sunt frânturi din gândirea şi simţirea unui om al credinţei paradoxale şi al literelor iscusit aşezate în pagina pentru a descoperi cititorului frumuseţea creştinismului autentic. Un creştinism vivace, senin şi zâmbitor, dar profund şi suferind. Evreul care a plătit cu închisoarea tupeul de a nu fi un laş de frica ameninţărilor ateismului comunist, el, Steinhardt, este un scriitor creştin de mare stil şi profunzime, care gustând din fericirea suferinţelor pentru Dumnezeu, ştie să te cucerească pentru Cruce.

20. VI.Bibliografie • Ardeleanu, George N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii: o perspectivă monografică, Humanitas, Bucureşti, 2009. • Cira, Călin Emilian, Convorbiri despre N. Steinhardt, vol I și II, Ed. Eikon, Cluj Napoca, 2010, 2012 . • Negoiţescu, Ion, Scriitori contemporani, ediţie îngrijită de Dan Damaschin, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române. • Steinhardt, Nicolae, Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă, cu un cuvânt înainte de P.S. Iustinian Chira şi o postfaţă de Ioan Pintea, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1992. • Steinhardt, Nicolae, Cartea împărtăşirii, ediţie gândită şi alcătuită de Ion Vartic, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 1995. • Steindardt, Nicolae, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994. • www.ziarullumina.ro

21. VĂ MULŢUMIM PENTRU ATENŢIA ACORDATĂ !