Istoricul Uniunii Europene (1945-1960)

1. IstoriculUniuniiEuropene (1945-1960)

2. Care au fost premisele demarării procesului de construcţie europeană?

3. Premise ale construcţiei europene: Pericolul comunist în vestul Europei; Apariţia/existenţa Cortinei de Fier; Ajutoarele economice americane pentru Occident; Constituirea N.A.T.O.; Teama faţă de izbucnirea unui nou război; Teama faţă de extinderea zonei sovietice de influenţă;

4. Premise ale construcţiei europene • Ascensiunea ideilor de stânga şi extremă stângă, datorită problemelor socio-economice, (cu riscul chiar de a prelua puterea, de ex. în Italia în 1947), a determinat măsuri ale guvernelor vestice de tot soiul, şi de reprimare, dar şi de asigurare a unui standard de viaţă care să ducă la dispariţia demonstraţiilor (respectiv a cauzelor acestora), având caracter revendicativ şi de revoltă. • Europa a fost împărţită în cea de Est şi cea de Vest. Deci a dispărut conceptul de Mitteleuropa, acel spaţiu cultural, economic, politic ocupat/dominat de poporul german, acesta fiind divizat între cele două noi tabere. În acest sens, se vorbeşte de faptul că au fost mult mai simplu de integrat în vest 50 de milioane de germani decât întregul poporul german. Această integrare, deci alăturarea Germaniei la grupul format de Franţa, Marea Britanie şi alte state mai mici, avea şi menirea de a preveni izbucnirea unui nou război european.

5. Marea Britanie a devenit un aliat tradiţional al SUA, beneficiind de suportul celor din urmă, nu doar în stabilizarea lirei sterline, dar şi în domeniul militar, detaşându-se din aceste puncte de vedere de restul statelor vest-europene; • În 1947, preşedintele american a lansat doctrina Truman, pentru combaterea extinderii comunismului în Grecia şi Turcia, vorbind de “îndiguire” Containment; • În 1947 a fost lansat Planul Marshall. • În 1949 a luat naştere Consiliul Europei, care s-a dezvoltat din • Tratatul de la Bruxelles, din 1948, care stabilea un pact pe 50 de ani pentru colaborare în domeniile economic, cultural şi social şi pentru apărare colectivă. • Toate puterile occidentale importante au fost semnatare ale TAN. • Conferinţa de la Haga, care a urmat acestor momente, a scos la iveală poziţii opuse ale unor participanţi, care aveau să rămână aşa pentru câteva decenii.

6. Europa de Vest a identificat faptul că bunăstarea sa depindea, între altele, şi de refacerea economică a Germaniei, însă fără renaşterea militarismului ei. Iniţial, negocierile pentru o uniune europeană s-au desfăşurat în absenţa Germaniei.

7. Care instituții pot fi considerate precursoare ale comunităților europene?

8. Instituţii precursoare ale comunităţilor europene EDC – European Defense Community; EPC – European Political Community; WEU – Western European Union; NATO ?

9. Comunităţile europene politică şi de apărare • Prim ministrul francez Rene Pleven a lansat planul unei apărări europene comune în parlamentul francez. Un pre-tratat a fost încheiat de statele membre ale CECO (Franţa, Germania, Benelux) în mai 1952. Britanicii nu s-au raliat acestui plan, afirmând însă că e benefic statelor continentale vest-europene. Dezbaterea pe marginea acestei EDC (European Defense Community) au continuat până în 1954. • Pe 10 martie 1953, a luat naştere planul unui tratat pentru o comunitate politică europeană (EPC), deoarece numai o astfel de instituţie putea administra o armată europeană comună. Această comunitate prezenta principalele trăsături pentru o federaţie în formare, având următoarele instituţii: un consiliu executiv, un consiliu de miniştri, o curte de justiţie şi un parlament ales de către populaţie. • Acesta era cel mai ambiţios plan de integrare europeană de până atunci. Cele mai entuziaste state în ceea ce priveşte federalizarea europeană din acea perioadă, Belgia şi Olanda, vedeau în aceste demersuri un început ce avea să fie continuat şi cu planuri ce priveau domeniul economic. • Planul EPC nu a putut fi aplicat datorită opoziţiei franceze şi britanice.

10. Uniunea Europei Occidentale • În 1954, a luat naştere Uniunea Europei Occidentale (WEU – Western European Union), care comanda trupe britanice, franceze, belgiene, olandeze şi luxemburgheze, iar în 1955 au aderat şi Germania şi Italia la această structură. • Această instituţie a fost mai degrabă un for de cooperare inter-guvernamentală pe probleme de apărare şi s-a aflat în umbra NATO. • Autorii care cercetează construcţia europeană, în general caracterizează perioada 1945-1960 drept una de progres continuu spre integrare.

11. Planul Schuman: • În 1950 Rober Schuman, ministrul de externe francez, a conceput planul care îi poartă numele, cu scopul ca o instituţie supranaţională să administreze exploatările miniere ale Franţei şi Republicii Federale Germania. Trebuiau înlăturate protecţionismul şi taxele vamale, precum şi practicile concurenţei neloiale. • Ulterior, 6 state aveau să încheie tratatul, care avea la bază planul Schuman, anume, CECO;

12. Primii paşi către o Europă unită:CECO (Montanunion) • În 18 aprilie 1951 a luat naştere, la Paris, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (ECSC), membrii săi fiind Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. • Tratatul a intrat în vigoare pe 23 iulie 1952, pentru o perioadă de 50 de ani, până în 22 iulie 2002. • Obiectivul era de a crea o piaţă comună prin ridicarea barierelor economice (protecţionismului în speţă); • La o privire superficială CECO a reprezentat un pas către federalism, dar în esenţă a reprezentat interguvernamentalism.

13. Drapelul CECO 1986-2002

14. Primii paşi spre o Europă unită: EURATOM În martie 1957, la Roma, precipitate de criza Suezului din anul precedent, şase puteri europene au încheiat Tratatul Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Deoarece Franţa era mai avansată în ceea ce priveşte energia atomică decât Italia şi Germania, cele trei au hotărât să îşi dezvolte fiecare propriul program, în funcţie de nevoile şi interesele naţionale.

15. Comunitatea Economică Europeană: La 25 martie 1957, reprezentanţii Belgiei, Franţei, Germaniei, Italiei, Luxemburgului şi Olandei au încheiat tratatele de la Roma. Prin încheierea Tratatului de la Roma din 1957 au fost puse bazele Comunităţii Economice Europene. Aceasta era, din punct de vedere instituţional, mai puţin federalistă decât EDC şi EPC. A fost creat un organism executiv supranaţional cu câte doi membri din statele mai mari şi câte unul din statele mai mici, membre ale comunităţii. Scopul EEC a fost de a crea o uniune vamală sau, altfel spus, o piaţă comună a bunurilor şi serviciilor. De mare importanţă a fost politica agrară comună (CAP), de protecţie prin taxe vamale asupra importurilor şi subvenţionarea propriilor agricultori. EEC a fost mai mult o alianţă de ajutor reciproc decât un stat federal. Şi în acest caz interguvernamentalismul a fost caracteristica principală, nu federalismul.

17. Tratatele de la Roma au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. • În 1973, au aderat la CEE au aderat Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca. • În 1981 a aderat Grecia. • În 1986 au încheiat şi Spania şi Portugalia tratatele. • În 1995 au aderat Austria, Finlanda şi Suedia. • Pe 7 octombrie 1958 a luat naştere Curtea Europeană de Justiţie. • Pe 1 ianuarie 1959 a început desfiinţarea taxelor vamale în cadrul CEE (EEC). • Pe 3 mai 1960, a intrat în vigoare EFTA (European Free Trade Association).