CARACTERISTICI POLITICE ALE UNIUNII EUROPENE!!!

1. CARACTERISTICI POLITICE ALE UNIUNII EUROPENE!!!

2. UNIUNEA EUROPEANA • UniuneaEuropeană (UE) este o entitatepolitică, socialăşieconomică, dezvoltatăînEuropa, ceestecompusă din 27 state. Este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se întrefederaţieşiconfederaţie. • Sub prevederilearticolului 7 al Tratatului de instituire a ComunităţiiEuropene, revizuit ulterior printratateleintegrăriieuropene, principaleleinstituţiicomunitaresunt: • * Parlamentul European, care reprezintăcetăţeniiUniuniiEuropene, şi care este ales prinvot direct de cătreaceştia • * ConsiliulUniuniiEuropene (Consiliul de Miniştri), care reprezintăfiecare stat membru • * ComisiaEuropeană, care reprezintăintereselegenerale ale UE • * Curtea de Justiţie a ComunităţilorEuropene, care se îngrijeşte de respectarealegiloreuropene • * CurteaEuropeană de Conturi, care verificăfinanţareaactivităţilor UE

3. MembriiUniuniiEuropene • Înprezent, Uniunea are 27 membri, dintre care şasemembrifondatori din 1958: • -Belgia -Germania -Luxenburg • -Franţa -Italia -Olanda • Alte 21 state au aderatsuccesiv: • -1973:-Danemarca -Regatul Unit • -Irlanda • -1981:-Grecia • -1986:-Portugalia -Spania • -1995:-Austria -Finlanda • -Suedia • -2004:-Cipru -Malta -Slovenia • -Letonia -Polonia -Ungaria • -Estonia -Republicaceha • -Lituania -Slovacia • -2007:-Bulgatia • -Romania

4. Consiliul European nu este o instituţiepropriu-zisă a UE, situându-se oarecumdeasupraacesteia. • Consiliul European estealcătuit la oraactuală din şefii de stat şi de guvernaiţărilormembre, miniştrii de externeşiPreşedinteleComisieiEuropene, cu observaţiacăminiştrii de externeşipreşedintelecomisiei nu au decât un rolconsultativ. Consiliul European deţineîncadrulsistemului politic al UE competenţadirectoare, cu altecuvinteacestastabileşteliniiledirectoareşiobiectivelepoliticii UE. Consiliulînsă nu participădecâtîntr-o micămăsură la procesullegislativ din UE. La preşedinţiaConsiliuluiparticipăprinrotaţietoateţărilemembre ale UE, duratamandatuluifiind de o jumătate de an. • ÎnviitoareaConstituţieEuropeană se prevedealegereaunuipreşedinteînexerciţiuşi a unuiministru de externe al UE pe o perioadă de 2,5 ani. Consiliulvafialcătuitatunci din şefii de stat şi de guvernaiţărilor din UE, preşedinteleConsiliului, preşedinteleComisieiEuropeneşi, cu rolconsultativ, ministrul de externe al UE. PreşedinteleConsiliuluişiministrul de externe al Uniuniivorreprezenta UE înrelaţiileexterne. • Consiliul European nu trebuieconfundat cu ConsiliulEuropei, care este o organizaţieinternaţionalăcompletindependentă de UniuneaEuropeană. De asemenea, nu trebuieconfundat cu ConsiliulUniuniiEuropene (denumitşiConsiliul de Miniştri), care este o instituţiediferită a UniuniiEuropene, chiardacăfoarteapropiată de aceasta.

5. ComisiaEuropeană (Comisia UE) • ComisiaEuropeanăesteorganulexecutiv al UniuniiEuropene. Aceasta are rolul de a înaintaproiecte legislative (dreptiniţiativ) şi de a controlarespectarealegilor. MembriiComisiei UE (comisari) răspund de câte un anumit resort, suntnominalizaţi de ţărilemembreşiapoiconfirmaţiînfuncţie de Parlamentul European. La oraactuală, din fiecareţarămembrăprovinecâte un comisar. • Numărulcomisarilorvafipeviitorredus la douătreimi din numărulstatelormembre ale UE. Atribuireaposturilor de comisarţărilormembre se va face atunciprinrotaţie. PreşedinteleComisieivafipropus de Consiliul European, iarmembriiComisieiEuropenevorfialeşi de Parlamentul European pe o perioadă de cinciani. MembriiComisiei pot fişirevocaţi din funcţieprintr-un vot de neîncredereacordat de parlament. • Comisia UE corespundeastfelguvernuluiComunităţiiEuropene. O instituţieasemănătoare cu Comisia UE însistemulromânescesteGuvernuluiRomâniei.

6. ConsiliulUniuniiEuropene (Consiliul de Miniştri) • ConsiliulUniuniiEuropeneesteunul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte componentă a puterii legislative, a căreistructură se aseamănă cu cea a unuisistem bicameral. Consiliul UE reprezintăstatelemembreînprocesullegislativ, fiindalcătuitînfuncţie de sferapoliticărespectivă din miniştrii de resort din guvernelenaţionale. Consiliul de miniştriadoptălegileîmpreună cu Parlamentul European. La oraactuală, înfuncţie de domeniul politic respectiv, adoptareauneilegi se face oriînunanimitate, ori cu o majoritatecalificatăînConsiliul de miniştri. Nu toateţările au câte un drept de vot. PondereaacestoraestestabilităînTratatul de la Nisa. Înprincipiu, ţărilemaimari au maimultevoturidecâtcelemici; cu toateacesteanumărul de voturi nu este direct proporţional cu numărul de locuitori. Dimpotrivă, statelemaimicisuntreprezentatesupraproporţionalînraport cu celemaimari. • Peviitorurmează ca adoptareahotărârilorînConsiliul de miniştrisă se facă cu aşa-numitamajoritatedublă de voturi. Număruldomeniilorpoliticeîn care vafinecesarvotulînunanimitatevafiredusconsiderabil. Prinmajoritatedublă se înţelegecăcelpuţin 55% din statelemembretrebuiesă fie de acord, cu condiţia ca acesteasăreprezinte minim 65% din populaţia UE. • Consiliul de miniştriestedeci “Camera superioară” dintr-un sistemlegislativ bicameral. El corespundedeci “Senatului” din sistemulromânesc. • Parlamentul European • Parlamentul European reprezintăcel de-al doilea organ legislativ al UE. Parlamentuleste ales o dată la 5 ani direct de cetăţeniistatelormembreşireprezintăpopulaţiaînputerealegislativă. Parlamentul European are la oraactuală 732 de deputaţi. Număruldeputaţilor din fiecareţarădepindeînprincipiu de populaţiaacesteia. Ţărilemicisuntreprezentateînsăsupraproporţional, pentrupermiteastfel o reprezentareadecvată a partidelorpoliticenaţionale. • La următoarelealegerieuropene, cele din anul 2009, număruldeputaţilorvacreşte la maxim 750 odată cu aderareaRomânieişiBulgariei la UE. Competenţalegislativă a Parlamentului European vacreştepeviitorconsiderabilînraport cu cea a Consiliului de miniştri. • Însistemullegislativ bicameral al UE Parlamentul European corespundedeci “Camereiinferioare”. Similarulsău din sistemulromânesceste „Camera deputaţilor“.

7. Curtea de Justiţie a ComunităţilorEuropene • Curteaeuropeană de justiţieestecurteasupremăşideciputereajuridică, organul de control al Uniunii. Alături de CurteaEuropeană de JustiţiemaiexistăşiCurteaeuropeană de primăinstanţă. Curtea de Justiţie a ComunităţilorEuropene are înprimulrândrolul de a soluţionalitigiiledintreComisieşistatelemembreapărute din cauzaneaplicăriisaunerespectăriideciziilorComisiei, resp. din cauzadepăşiriicompetenţeloracesteia. Alături de aceastacurtearăspunde la întrebărilepuse de instanţelenaţionale cu privire la interpretarealegislaţiei UE. • ÎncompetenţaCurţiieuropene de primăinstanţăintrădosarele de trimitereînjudecatăînaintate de persoanelefiziceşijuridice, uşurândastfelactivitateaCurţii de Justiţie a ComunităţilorEuropene. Acestedosare pot fitrimise la Curtea de Justiţie a ComunităţilorEuropenenumaidupăce au fostjudecate de Curteaeuropeană de primăinstanţă. Ambeleinstanţesuntalcătuite din câte un judecător din fiecare stat membru. Celedouăinstanţesuntalese de guverneleţărilormembrepe o durată de şaseani. O dată la treiani are loc o realegereparţială a celordouăinstanţe. • CurteaEuropeană de Conturi • CurteaEuropeană de Conturiestealcătuită din câte un membru din fiecareţară a UE şiestealeasă de Consiliul de miniştripe o perioadă de şaseani. Curtea de conturi are rolul de a controlabugetul UE (veniturileşicheltuielile UE). CurteaEuropeană de Conturi nu are drepturidirecte de acţiune, ciîşicomunicăconstatărilecelorlalteinstituţii ale UE. • Competenţele legislative ale UniuniiEuropene • Începriveşteîmpărţireacompetenţelorîntre UE şistatelemembreUniuneaEuropeană nu se aseamănăniciuneiconfederaţii (asociereliberă a unor state suverane) şiniciuneifederaţii (unui stat federal). Înanumitedomeniipoliticestatelemembre ale UE acţioneazăîn mod interguvernamental, adicăiaudeciziicomuneîncalitate de stare suverane. Înaltedomeniistateleşi-au transferatcompletsauparţialUniuniiEuropenecompetenţalegislativă, astfelîncât UE reprezintăînaceastăsferă o instituţiesupranaţională. UniuneaEuropeană nu estedeci un subiectoriginar de dreptinternaţional, deoarece ea nu-şipoatecrea o proprieordinejuridică, cieste un subiectderivat de dreptinternaţional, al căruicompetenţărezultă din transferuldrepturilor de suveranitate ale statelormembre. Aşa-numitasuveranitatecompetentă de organizare a ordiniijuridiceşi a competenţelor UE o deţinţărilemembre. • Începriveştecompetenţele legislative ale UniuniiEuropeneîndiferitedomeniipolitice se face diferenţaîntrecompetenţaexclusivă, dublăşiflancată. De exemplu, înpoliticacomercialăşivamalăputerealegislativă o deţineexclusiv UE. Îndomeniulpieţeicomune, al agriculturii, energiei, transporturilor, mediuluişi al protecţieiconsumatorilor se aplică o competenţădublă. Ţărilemembre ale UE au dreptulînacestedomeniisăadoptelegiproprii, încazulîn care UE nu prezintănici o iniţiativălegislativă. Întoatecelelaltedomeniipoliticeţărilemembredeţincompetenţaexclusivă. Înafară de aceastaexistăanumitecompetenţe care pot fi delegate UE numai de ţărilemembre. UE nu-şipoatedeciasumaaltecompetenţefărăacordulstatelormembre. • Începriveşteactullegislativexercitat de UniuneaEuropeană se aplicăaicidouăprincipii de bază. Principiulsubsidiarităţii, aplicatînpolitica UE prinTratatul de la Maastricht, spunecădeciziilepoliticetrebuie delegate la nivelulcelmai inferior posibil, deciforurilorpoliticenaţionale, regionalesau locale din ţărilemembre. UniuneaEuropeană nu oferăaicidecâtasistenţanecesară, încazulîn care niveluriledecizionaleinferioare nu au posibilitatea de a soluţionaproblemelesingureşiîntr-un mod adecvat. • Al doileaprincipiu al politicii UE estecel al proporţionalităţii. Conform acestuiprincipiuoricemăsurăluatătrebuiesă fie adecvată, necesarăşicorespunzătoarescopuluiurmărit. • ENE RAZVAN • GEORGESCU NICOLAE