1 / 21

Extinderea Uniunii Europene

Extinderea Uniunii Europene. Curs Nr. Determinanţii politicii de extindere. Extinderea este un proces sui generis în comparaţie cu celelalte provocări ; Ca politică compozită extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare; Extinderea depinde de:

mitch
Download Presentation

Extinderea Uniunii Europene

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Extinderea Uniunii Europene Curs Nr.

  2. Determinanţii politicii de extindere • Extinderea este un proces sui generis în comparaţie cu celelalte provocări ; • Ca politică compozită extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare; • Extinderea depinde de: • Pregătirea internă a ţărilor candidate • Pregătirea internă a UE • Negocierile de aderare propriu-zise.

  3. Premisele actualului proces • Este vorba de aderarea unui număr foarte mare de ţări – monitorizarea performanţelor acestora, derularea simultană a negocierilor, eforturi financiare suplimentare pentru preaderare; • Aderarea unui număr mare de ţări solicită din partea UE redefiniri instituţionale şi ale politicilor sectoriale; • Situaţia ţărilor candidate este particulară- economii în tranziţie, sisteme democratice aflate la început, nevoia unor criterii mai bine articulate; • Ţările candidate nu au exerciţiul participării la grupări integraţioniste mature; • La baza procesului au stat mai ales raţiuni de natură politică; • Durata procesului de aderare este destul de mică.

  4. Experienţa extinderilor anterioare

  5. Metoda standard de integrare a consacrat următoarele principii • Statele candidate trebuie să accepte integral acquis-ul comunitar; • Negocierile de aderare se concentrează exclusiv asupra aspectelor practice legate de preluarea Acquis-ului. • Problemele derivate din caracterul mai divers al grupării se rezolvă,mai degrabă, prin crearea de noi instrumente şi nu prin reforme de fond; • Noii membrii sunt integraţi în structura instituţională prin adaptarea progresivă a acesteia; • S-a preferat negocierea cu grupuri de state având deja relaţii strânse de colaborare între ele; • Statele membre folosesc extinderea pentru externalizarea problemelor interne.

  6. Impactul aderării asupra noilor membrii

  7. Dinamica procesului de extindere • În 1989 este lansat Programul PHARE; • Primul semnal este dat de Consiliul European din 1992 de la Birmingham care deschide calea spre negocierea Acordurilor de Asociere; • La Consiliul european de la Copenhaga din 1993 se decide deschiderea procesului de aderare; • 1994 Consiliul european de la Essen se adoptă Strategia de pregătire a ţărilor asociate din ECE pentru aderarea la UE; • 1995- Consiliul European de la Madrid, apreciază că” extinderea este necesară d.p.v. politic, este o oportunitate istorică şi oferă noi posibilităţi de creştere economică”;

  8. Cont. • La 16 iulie 1997- Comisia a dat publicităţii Agenda 2000 şi Avizele privitoare la toate ţările asociate; Agenda 2000 formulează următoarele provocări: • Consolidarea şi reformularea politicilor sectoriale ale UE, • Negocierea extinderii UE; • Finanţarea procesului de extindere şi de pregătire internă a UE • În 1998 s-a lansat Strategia consolidată de preaderare;şi Parteneriatele pentru aderare pentru 10 ţări candidate • Începând din 1998 se elaborează Rapoartele periodice asupra ţărilor candidate. • În dec. 1999 la Helsinki se decide începerea negocierilor de aderare şi cu la doilea grup de ţări.

  9. Procesul de preaderare se bazează pe: • Acordurile europene • Parteneriatele pentru Aderare • PNAA • Asistenţa de preaderare (PHARE, ISPA, SAPARD)

  10. Acordurile Europene conţin: • Prevederi cu caracter general • Dialogul politic • Libera circulaţie a bunurilor • Alte libertăţi de circulaţie • Armonizarea legislativă • Dimensiunile cooperării

  11. Criteriile de la Copenhaga • Criteriul politic- stabilitatea instituţiilor garante ale democraţiei, respectarea statului de drept, a drepturilor omului şi protecţia minorităţilor; • Criteriul economic- crearea unei economii de piaţă funcţionale capabilă să reziste presiunilor concurenţiale derivate din PUI; • Criteriul legislativ- aplicarea acquis-ului comunitar din momentul aderării; • Criteriul administrativ- capacitatea de asumare a obligaţiilor derivate din calitatea de stat membru al UE.

  12. Îndeplinirea criteriului economic se estimează în funcţie de: • ritmul şi calitatea reformelor interne în ţările candidate la aderarea în Uniunea Europeană; • deschiderea spre exterior a pieţelor pe calea liberalizării şi amplificării schimburilor comerciale; • rolul investiţiilor străine directe la nivel microeconomic şi macroeconomic; • strategiile de dezvoltare pe termen scurt şi mediu.

  13. Principiile extinderii • Principiile şanselor egale • Principiul diferenţierii • Principiul condiţionalităţii

  14. Etapele procesului de negociere • Depunerea cererii de aderare către Preşidenţia Consiliului;(etapă preliminară); • Prima etapă- • Comisia prezintă statului candidat acquis-ul care trebuie adoptat în întregime. • Se solicită discuţii exploratorii pentru a se adopta un document de poziţie. • Rolul hotărâtor este jucat de capacitatea administrativă a ţării candidate. Pentru ameliorarea acesteia s-a conceput twinning-ul-jumelage. • Procesul de twinning este finanţat dinfonduri PHARE şi implică nivelurile guvernamentale pe baza unor proiecte concrete.

  15. Cont. • Etapa a doua- Comisia furnizează explicaţii suplimentare privind Acq. Caz în care statul candidat fie îşi retrage propriul document de poziţie, fie îşi menţine poziţia şi continuă negocierile; • Etapa a treia-Comisia pregăteşte o propunere de poziţie comună a statelor membre, adoptată de către un comitet al Consiliului şi apoi votată de acesta în unanimitate. Poziţia este prezentată ţării candidate de Preşidenţia Consiliului la nivel ministerial sau de ambasador. • Etapa a patra- ţara candidată examinează poziţia comună pe care o adoptă, o poate respinge sau formulează obiecţiuni. • Etapa a cincea – se negociază până la ajungerea unui acord final care este încorporat în Tratatul de aderare pregătit de către comisie şi semnat cu statul candidat. • Tratatul de aderare-este ratificat de parlamentele ţărilor membre

  16. Efectele extinderii UE • Liberalizarea schimburilor comerciale • Efecte de alocare • Efecte de acumulare • Efecte de localizare • Impulsionarea fluxurilor investiţionale • Accesul la finanţarea comunitară

  17. Efectele pozitive ale aderării României • Creşterea şi diversificarea exporturilor; • Oamenii români de afaceri vor putea cunoaşte exigenţele unei pieţe puternic concurenţiale; • Producătorii agricoli vor putea beneficia de sprijin financiar şi de consultanţă pentru restructurare; • Un climat politic şi economic mai stabil care ar stimula dezvoltarea durabilă; • Previzibilitatea mediului economic; • Creşterea competitivităţii pe piaţa internă; • Accesul sporit la pieţele de capital şi la fluxuri de ISD; • Participarea la procesul decizional comunitar privind viitoarea configuraţie a Europei, • Dobândirea cetăţeniei europene.

  18. Costuri de oportunitate ale neaderării • Izolarea şi îndepărtarea de la procesul de luare a deciziilor, de la mecanismele PESC; • Izolarea economică în condiţiile în care peste 60% din comerţul exterior se derulează cu UE; • Creşterea vulnerabilităţii produselor româneşti în faţa măsurilor de apărare comercială şi a obstacolelor tehnice; • Accentuarea decalajului economic între România şi ţările din regiune; • Diminuarea şanselor de aliniere la acquis-ul comunitar; • Reducerea posibilităţilor de obţinere a unei agriculturi competitive ca urmare a neitegrării la timp în mecanismele PAC

  19. Costurile aderării • Preţul agregat al pregătirii pentru aderare; • O anumită restructurare nebenefică a agriculturii; • Firmele româneşti nu sunt pregătite pentru asumarea provocărilor derivate din PUI; • Marele decalaj de dezvoltare şi de mentalităţi care va necesita eforturi importante în ce priveşte atenuarea sa; • Fondurile necesare pentru asimilarea finanţării comunitare, • Puţinele sectoare care pot avea avantaj copetitiv în condiţiile aderării,

  20. Evolutie comparativa UE, SUA Japonia

  21. Evolutia PIB-ului (mld EUR)

More Related